Adi Hădean

Nikos Kazantzakis s-a născut în secolul 19 în Heraklion, Creta. Gheorghios Zorbas, cel care avea să-i devină prieten şi sursă de inspiraţie pentru personajul Alexis Zorba, s-a născut în Halkidiki tot cam pe atunci. Viaţa domnului Kazantzakis pe acest tărâm a durat 74 de ani, a lui Zorbas doar 71 dar viaţa lui Zorba, începută în anul 1946, nu pare că ar vrea să se sfârşească, şi asta nu poate decât să mă mulţumească (mă bucur pentru generaţiile care vin).
Cartea e o expediţie între ying şi yang, între alb şi negru, rugos şi păstos (nu ştiu de unde mi-a venit asta), dulce şi amar. Ca orice scriere atinsă de geniu, şi aceasta are darul de a-ţi umple mintea cu întrebări, cele mai frecvente fiind ce e rău? şi ce e bine?. Oare cum e mai bine? Să trăieşti pentru azi, că poate nu apuci ziua de mâine ori să te pregăteşti azi în aşa fel încât ziua de mâine să te găsească mai sus cu o treaptă,mai aproape de cer? Eu sunt lămurit în legătură cu răspunsul la ultima întrebare dar nu vreau să influenţez pe nimeni, e o întrebare la care se răspunde individual şi nu poţi să trişezi nici măcar cu cartea deschisă-n faţă. Vă poftesc să puneţi mâna pe cartea asta şi s-o mai răsfoiţi din când în când. Şi dacă vă ajunge-n preajmă filmul, nu-l daţi pe un buletin de ştiri sau pe o superproducţie din zilele noastre. E cel puţin la fel de valoros ca opera literară care l-a inspirat iar Anthony Quinn e cel mai grec dintre toţi mexicanii majestăţii sale.

Serialul Sare ÅŸi piper ia pauză până luni (mi-am propus să fie un serial de cinci episoade pe săptămână) dar noi mâncăm ÅŸi în week-end. Cu rare excepÅ£ii, sâmbăta dimineaÅ£a avem omletă. Poate vi se pare banal, monoton. Nu e . Omleta-i un univers întreg, plin de posibilităţi, cu nenumărate variante de explorat. Azi am construit una simplă, fără carne doar cu….dar mai bine priviÅ£i mai jos:

Ou, piper zdrobit, chimen pisat, busuioc uscat şi mărunţit.

Parmezanul e pentru un plus de savoare. Se presară peste omletă după ce o luăm de pe foc.

Ciupercile, tăiate-n sferturi, se prăjesc uşor în ulei. Puţin ulei.

Oăle bătute se toarnă peste ciuperci.

În două minute e gata. Combinaţia mărar-ardei iute e vedeta acestei omlete. Gusturile se completează reciproc atât de bine încât nu simţi nevoia unor suplimente (cârnaţi, costiţă,alte cărnuri).

Roşiile şi omleta sunt aliaţi tradţionali, deci se înţeleg bine. Şi lumina e aliatul tradiţional al pozelor dar de data asta a trădat şi nu am reuşit să obţin mai mult de la aparat. Blitz-ul nu-i o opţiune.

Serialul Sare ÅŸi piper ia pauză până luni (mi-am propus să fie un serial de cinci episoade pe săptămână) dar noi mâncăm ÅŸi în week-end. Cu rare excepÅ£ii, sâmbăta dimineaÅ£a avem omletă. Poate vi se pare banal, monoton. Nu e . Omleta-i un univers întreg, plin de posibilităţi, cu nenumărate variante de explorat. Azi am construit una simplă, fără carne doar cu….dar mai bine priviÅ£i mai jos:

Ou, piper zdrobit, chimen pisat, busuioc uscat şi mărunţit.

Parmezanul e pentru un plus de savoare. Se presară peste omletă după ce o luăm de pe foc.

Ciupercile, tăiate-n sferturi, se prăjesc uşor în ulei. Puţin ulei.

Oăle bătute se toarnă peste ciuperci.

În două minute e gata. Combinaţia mărar-ardei iute e vedeta acestei omlete. Gusturile se completează reciproc atât de bine încât nu simţi nevoia unor suplimente (cârnaţi, costiţă,alte cărnuri).

Roşiile şi omleta sunt aliaţi tradţionali, deci se înţeleg bine. Şi lumina e aliatul tradiţional al pozelor dar de data asta a trădat şi nu am reuşit să obţin mai mult de la aparat. Blitz-ul nu-i o opţiune.

Dragii mei, sunt momente în viaţă când foamea loveşte brusc şi nu te lasă să elaborezi prea mult. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, lucrurile simple au frumuseţea lor şi prezenţa briz-brizurilor nu ne avantajează întotdeauna. Veţi vedea mai jos o reţetă simplă, fără artificii, fără pretenţii dar cu rezultate extrem de gustoase:
Dacă nu avem pulpe dezusate, le dezosăm noi. Asta în cazul în care nu-i vară şi avem la dispoziţie un grill cu cărbuni şi mult timp. Pentru grillul din interior şi pentru scurtarea timpului de gătire, recomand dezosarea.


Se prepară un dressing pentru pulpe. Nu-i o marinată în adevăratul sens al cuvântului, nu cunţine nimic acid. E doar ulei cu usturoi zdrobit cu podul palmei, sare, piper, ghimbir şi puţin busuioc uscat.


Pulpele se ung bine cu compoziţia de mai sus şi se lasă la rece câtă vreme pregătim garnitura şi salata.

Garnitura-i uşor de făcut, se pune o cană de orez în apă cu sare şi se lasă să fiarbă 10-12 minute. Apoi se scurge apa de pe orez şi se lasă niţel să aştepte. Salata se face uşor de asemenea, din două-trei roşii şi puţin pătrunjel.

La roşii şi pătrunjel adăugăm sare, piper, ulei şi oţet. Gata.

Între timp, condimentele şi-au făcut datoria, pot fi ndepărtate (cu un şerveţel) şi e necesar să facem asta pentru că altfel s-ar arde şi ne-ar întrista în loc să ne bucure. Pulpele se pun pe grill cu pielea în jos, se lasă cinci minute apoi se întorc pe partea cealaltă.

Pentru a nu irosi bunătate de grăsime arsă şi drăguţ de colesterol toxic, după ce s-au făcut pulpele aruncăm orezul în tigaie şi-l amestecăm bine, să se impregenze cu ce a rămas după prăjire (în principiu, cu grăsime arsă şi colesterol).


Un astfel de prânz pentru două persoane poate costa cel mult zece lei. Pe mine m-a costat opt (mărimea pulpelor e determinantă).

Cât despre servire, vă propun să nu vă bateţi capul prea tare.

Da.ştiu că pielea asta e colesterol curat (murdar) şi că nu-i sănătoasă. Nu vă oblig să o mâncaţi. Eu unul sunt fan, fără ea, puiul la grătar e doar un alt peşte.

La tăţi ni-i greu!

E o vorbă din bătrâni. Şi e adevărată. E chiar greu să scrii o carte în care povesteşti despre mâncare. Chiar în clipa asta, de exemplu, mă usuc de foame. De aceea solicit o scurtă pauză. Ştiu că mai am în frigider o pulpă de pui. Mă gândesc să o dezosez. Da, aş putea face asta fără un efort prea mare, în definitiv am destulă practică la activ. Dar ce să fac cu ea după? Staţi că ştiu: pregătesc un amestec de ulei, ghimbir, busuioc mărunţit, piper şi usturoi zdrobit, şi ung bine carnea pe toate părţile. O voi pune apoi într-o tigaie grill, fără ulei sau alte grăsimi, cu partea cu piele în jos. După cinci minute, o voi întoarce pe partea cealaltă şi după alte cinci minute o voi stropi cu un degetar de oţet de mere, doar aşa, pentru un plus de aromă. Cât despre garnitură, un pumn de orez fiert în apă cu ulei şi sare, o roşie şi trei frunze de pătrunjel. Vai! Mi-e rău numai gândindu-mă. Promit să revin cu alte poveşti gastronomice din casa Bonaciu imediat ce-mi astâmpăr niţel moara care-mi ţine loc de stomac. Îmi doresc poftă bună. Şi vouă la fel.

Dragii mei, sunt momente în viaţă când foamea loveşte brusc şi nu te lasă să elaborezi prea mult. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, lucrurile simple au frumuseţea lor şi prezenţa briz-brizurilor nu ne avantajează întotdeauna. Veţi vedea mai jos o reţetă simplă, fără artificii, fără pretenţii dar cu rezultate extrem de gustoase:
Dacă nu avem pulpe dezusate, le dezosăm noi. Asta în cazul în care nu-i vară şi avem la dispoziţie un grill cu cărbuni şi mult timp. Pentru grillul din interior şi pentru scurtarea timpului de gătire, recomand dezosarea.


Se prepară un dressing pentru pulpe. Nu-i o marinată în adevăratul sens al cuvântului, nu cunţine nimic acid. E doar ulei cu usturoi zdrobit cu podul palmei, sare, piper, ghimbir şi puţin busuioc uscat.


Pulpele se ung bine cu compoziţia de mai sus şi se lasă la rece câtă vreme pregătim garnitura şi salata.

Garnitura-i uşor de făcut, se pune o cană de orez în apă cu sare şi se lasă să fiarbă 10-12 minute. Apoi se scurge apa de pe orez şi se lasă niţel să aştepte. Salata se face uşor de asemenea, din două-trei roşii şi puţin pătrunjel.

La roşii şi pătrunjel adăugăm sare, piper, ulei şi oţet. Gata.

Între timp, condimentele şi-au făcut datoria, pot fi ndepărtate (cu un şerveţel) şi e necesar să facem asta pentru că altfel s-ar arde şi ne-ar întrista în loc să ne bucure. Pulpele se pun pe grill cu pielea în jos, se lasă cinci minute apoi se întorc pe partea cealaltă.

Pentru a nu irosi bunătate de grăsime arsă şi drăguţ de colesterol toxic, după ce s-au făcut pulpele aruncăm orezul în tigaie şi-l amestecăm bine, să se impregenze cu ce a rămas după prăjire (în principiu, cu grăsime arsă şi colesterol).


Un astfel de prânz pentru două persoane poate costa cel mult zece lei. Pe mine m-a costat opt (mărimea pulpelor e determinantă).

Cât despre servire, vă propun să nu vă bateţi capul prea tare.

Da.ştiu că pielea asta e colesterol curat (murdar) şi că nu-i sănătoasă. Nu vă oblig să o mâncaţi. Eu unul sunt fan, fără ea, puiul la grătar e doar un alt peşte.