Apă minerală (pentru pufoÅŸenie), făină, ou, lapte, amestecate bine. Coajă de lămâie, puÅ£ină vanilie, o piÅŸcătură de sare – astea-s pentru aromă ÅŸi gust.
Jumătate de minut pe o parte, jumătate de minut pe partea cealaltă.
Peste clătită doar miere…
…ÅŸi miez de nucă, măcinat fin.
Clătita se împătură-n felul ăsta, mai întâi în două, apoi iar în două.
Apoi se activează butonul RSS. Poftă bună.
Mâine va fi meci (din nou). România-Austria. Nu aveÅ£i idee cât de puÅ£in mă interesează meciul în sine, calificarea, fiÅ£ele fotbaliÅŸtilor români ÅŸi faptul că noi am alergat mai mult decât ei. Pentru mine e important prilejul de a mai produce un eveniment culinar. AÅŸa că, domnule Crivăţ. pune mâna (aia pe care n-ai căzut) ÅŸi promovează repede ÅŸi bine (că nu te grăbeÅŸte nime') faptul că meciul cu austriecii aduce în Irish and Music Pub un ditamai ÅŸniÅ£elul, mare cât o farfurie din cele mari, mare cât capacul de la…nu, asta nu-i o asociere bună pentru un lucru pe care-l mănânci. Hai să vă arăt cum l-am făcut pe Schnitzilla:
Am ales cotlet de porc pentru şniţelul ăsta. Se întinde mult mai repede decât carnea de viţel. Şi apoi, cum ar fi sunat schnitzell de vitzell?.
Am acoperit bucata de carne cu folie din plastic. Asta pentru protecţie. Şi a mea, că nu sare zeamă din ea pe haine, şi a ei, folia împiedică franjurarea cărnii.
Se bate carnea uşor, cu milă cumva, dacă vrem să răspundă corect la întrebările pe care i le punem cu ciocanul.
Condimentele-s puţine: sare şi piper.
Carnea se trece prin ou…
Şi prin pesmet. De fapt, eu am făcut aşa: mai întâi pesmet, apoi ou, apoi iar pesmet, pentru un înveliş ceva mai crocant. Dar dacă socotişi că-i destul pentru voi, faceţi aşa: bateţi carnea, o condimentaţi, o treceţi o dată prin ou şi o dată prin pesmet. Şi gata.
Am pus şniţelul la prăjit în uleiul deja încins (e importantă temperatura, dacă-i prea rece uleiul, pătura de pesmet care acoperă şniţelul se va îmbiba, ceea ce nu-i de dorit).
El e Schnitzilla, cu garnitură din cartofi tăiaţi felii subţiri şi apoi prăjiţi. 
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră!
A trecut un an (şi mai bine) de când mi-am încheiat excursia tv în Antena1. Ieri (luni) am filmat primele două episoade din Sarea în bucate pentru TVR3. Emisiunea exista, nu a fost inventată pentru mine dar sper să reuşesc s-o fac să se identifice cu mine măcar un strop, de acum înainte. M-am înţeles cu echipa de filmare şi cu producătorul deşi nu am mai lucrat până acum împreună. Am tras şnur două ore din care vor ieşi două episoade a câte un sfert de ceas. Primul se va difuza pe TVR3 în opt Aprilie (cred), următorul fiind programat cam pe la Paşte (Paşti, na, deşi vine din ebraicul pesah, care nu-i două ori mai multe). Am câteva poze pentru voi. Vă anunţ înaintea primei difuzări (cică se dau şi reluari, habar n-am când, probabil în week-end).
ÃŽn beci, la Irish and Music Pub
De aici poate nu se vede cine ştie ce spectacol, cred că de la televizor se va vedea. Mai ales că am folosit ardeleneasca din plin. Nu după mintea mea, am producător care mă pune să fac diverse. S-ar putea să meargă treaba asta.
Cristi Balaş e un meseriaş. Ne-am învăţat repede unul cu celălalt.
Între altele, am făcut cotlet şi pulpă de miel cu salată din frunze de ridichi (dar nu numai) şi cu un sos din iaurt, absolut ucigător.
S-a mâncat tot.
Nu ştiu la e vă gândiţi voi când citiţi tilul ăstei postări, da' dacă vă gândiţi la ce mă gândesc eu că vă gândiţi, nu vă mai gândiţi. Că-i vorba despre altceva. Despre o omletă care se prepară în două minute şi se mănâncă înalte două, numai bună pentru cei care-s pe fugă, s-au trezit târziu din cauza orei de vară şi sunt pe cale să piardă rata (cursa, pentru cei care s-au născut mai târziu):
Brânza cu mucegai dă gustul, aroma, savoarea. Pe toate le dă ea, că-i generoasă.
Măslinele-s pur opţionale. Mie îmi plac.
Ouăle (trei, maxim şasă) se bat cu piper şi sare (după gust).
Tigaie, puţin ulei, foc iute. După 30 de secunde întoarceţi omleta pe partea cealaltă, cu ajutorul unei farfurii.
După alte 30 de secunde, răsturnaÅ£i omleta pe o farfurie, puneÅ£i peste ea măslinele ÅŸi brânza ÅŸi…gata.
Poftă bună.
Săptămâna asta (da, asta care trece chiar în acest moment) am avut parte de mai multe lucruri bune. Unul dintre ele e acela că am reuşit să termin de citit cartea Luciei Verona, Fără canguri, pe care am câştigat-o pe drept în urma unei competiţii acerbe. Mă tot întreb unde am trăit până acum şi de ce nu am descoperit-o mai devreme pe Lucia. Felul în care scrie ea îmi face bine, mă relaxează (scrie la fel şi pe blog, deci nu cred că se preface, cred că aşa e scrisul ei, relaxant), mă prinde, totuşi, şi mi-e greu să mă opresc din citit. A durat două săptămâni să o citesc dar asta numai pentru că nu prea am timp şi nu am citit mai mult de 10 minute într-o zi, ba de cele mai multe ori, mult mai puţin. Dacă ar fi să pun cartea ei lângă un meniu de restaurant/bistro, apoi să le suprapun, aş avea de unde alege între brioşe, foie gras, madlene, vin roşu sec, brânză ironic-înţepătoare, maturată în pivniţa uşor umedă a unui târgoveţ de pe valea Loirei, plăcintă cu dovleac sau mere, muşchi argentinian făcut medium rare şi cremă de linte. Şi nu aş renunţa la nimic din tot meniul ăsta. Vă recomand cartea, daţi-o naibii de dietă!
Un alt lucru bun care mi s-a întâmplat a fost întâlnirea cu un prieten până mai ieri virtual, Cetăţeanul Popescu. Mi-a făcut surpriza (foarte plăcută) de a apărea în Irish and Music Pub, aşa, pe nepregătite. Am filtrat câte o bere, a gustat din sandwich-urile pe care deja le ştiţi cu toţii, eu am turuit întruna, el a ascultat ca un om înţelept ce e. Sper să ne mai vedem.
Meciul mici Vs pljeskavica a fost câştigat de cei care ne-au trecut pragul aseară şi de noi, ca organizatori. Pub-ul a fost plin, pljeskavica mea a fost apreciată (mulţam fain Mile, fără tine nu puteam s-o fac pe asta), s-a mâncat multişor, s-a băut multă bere, s-a aplaudat, au oftat şi băncile din lemn la ratările românilor (autogolul e tot o ratare), a fost bine. Ne pregătim pentru meciul cu strudelul austriac (nu cred că vom face strudel da' ne gândim noi la un meniu special şi pentru ocazia asta).
Gata pe azi, nu mai scriu, nu mai citesc, nu mai gătesc (am făcut totuÅŸi ceva bun). Până mâine, mă odihnesc.Â
