Mălai dulce, desert rustic din lendovciois
Mălaiul dulce e prăjitura pe care ne-o făcea uneori bunica, la țară, unde nu găseai prea multe lucruri în vremea copilăriei mele și unde, pentru că acolo s-a născut veșnicia, lucrurile se schimbau greu iar fasoanele culinare noi, moderne, nu prea pătrundeau. Prăjitura asta din mălai a ajuns la noi odată cu pâinea din mălai, cam pe la sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare (Europa a început de atunci să beneficieze de isprava lui Columb și Americile au început să “beneficieze” de bolile Lumii Vechi). O făceau amerindienii, o mai fac și azi. La noi, o făceau bunicile și mamele de la sate și unele încă o mai fac. Rețeta pe care v-o arăt azi am primit-o de la Rora și Dora din Hida (Sălaj) și a fost confirmată de mama, care-i din Maramureș. Iat-o:
Ingredientele: două căni de mălai din cel fin, nu din cel grisat (vrem să facem o prăjitură, nu o mămăligă), o cană de griș (a apărut în poveste mai spre zilele noastre, afânează compoziția – în vechime nu se folosea), o cană de făină de grâu, albă, un plic de praf de copt (nici ăsta nu se folosea pe vremuri dar azi nu ne plac lucrurile prea îndesate), 100 de mililitri de ulei (putea fi grăsime topită dar nu încinsă), o cană de lapte (250 ml), o cană de lapte prins (eu am folosit iaurt), o cană de zahăr și trei ouă (în rețetă erau doar două dar m-am simțit generos).
Prafurile, dragele de ele.
Gălbenușurile și albușurile se separă. Gălbenușurile se freacă cu zahărul…
…apoi se amestecă cu celelalte ingrediente (zahărul meu stă într-un borcan închis ermetic împreună cu două păstăi de vanilie, e deci aromat, dacă nu aveți așa ceva la îndemână, folosiți și două plicuri de zahăr vanilat după metoda Bourbon, adicătelea ceva mai natural și simțitor decât zahărul vanilinat, adică aromat cu vanilină de laborator)
Albușurile se bat spumă și se amestecă în compoziție cu grijă, să rămână oarece aer în cocă, să obținem o prăjitură cât de cât pufoasă.
Compoziția se toarnă într-o tavă în care ați întins o foaie de copt.
Așa arată după 22 de miute la foc mediu (150-160 de grade Celsius)
Nu avea nevoie de decor dar m-a lovit pe mine talentul și am topit niște zahăr într-o tigaie…
…am pus zahărul topit pe o foaie de copt și am mâzgălit cu un bețigaș. Apoi a venit Raluca și mi-a făcut niște Sori și o Lună plină.
Așa arată mălaiul dulce.
Zic eu că nu-i rău, pentru prima încercare.
Ieri am mâncat o jumătate de tavă, în doi.
Ce a rămas pe azi, voi împărți. Nu din generozitate, nu, vreau să mă dau mare.
