Adi Hădean

Mă pregătesc pentru ziua națională. Sunt la Oradea, unde voi face nu mai puțin de 2000 de porții de fasole cu cârnați, cadou din partea Primăriei pentru contribuabili. Sunt cazat la hotelul Toscana, un loc drăguț și prietenos. Am mâncat pe fugă în restaurantul hotelului. O să-i fac o cronică însă abia după cina din seara asta, vreau mai mult înainte de a mă edifica. Deocamdată vă spun doar că antipasto-ul mâncat după ce m-am cazat a fost exact ce-mi lipsea pentru a vedea ziua cu ochi mai buni. Au fost două crostini cu șuncă, ricotta și nuci, niște mezeluri italienești și câteva frunze de salată. Iată:

Mai multe povești de aici, pe măsură ce se vor petrece. Să fiți sănătoși.

Am primit un mesaj de la o prietenă din Timișoara. Mesajul e despre un boț de humă în care Dumnezeu a pus suflet și care a dat de greu încă din fașă. Cum să lași un boț de humă cu suflet și nume să lupte singur cu greul? Cum să nu-l ajuți? Acesta e mesajul prietenei mele:

Rares a venit greu pe lume in primavara acestui an la o metermitate din Timisoara, dupa ce mama lui a avut o sarcina complicata. S-a nascut cu un chist de aproximativ trei cm in diametru pe creier si cu o malformatie la ochiul stang. Pe fondul acestor afectiuni, micutul sufera si de o tulburare de coordonare motorie si lipsa vederii la ochiul stang. La doar 7 luni Rares impreuna cu parinti sai se lupta pentru viata. Daca nu va fi operat cat mai repedere el risca sa rama orb si paralizat tot restul vietii. Parinti lui Rares Diana si Adrian au incercat tot ce se poate din punct de vedere medical in tara dar baietelul are nevoie de o operatie pe creir foarte complicata. Pentru asta Rares are nevoie de 15 mii de euro, bani de care parintii lui nu dispun.
Aici găsiți toată istoria lui Rareș și a luptei lui cu balaurii cei mari și răi:POVESTEA LUI RAREȘ

Acestea sunt conturile în care puteți depune bani dacă vreți și puteți să-l ajutați pe Rareș:

Euro: RO11RNCB0565113181230002
Lei: RO38RNCB0565113181230001
SWIFT RNCBROBU
deschise la Banca Comerciala Romana Timisoara
Titular Cozma Diana Dragoslava

Aseară a ajuns fratele meu din Spania. A venit pentru două luni de vacanță în țară, împreună cu Gabriela, soția lui și cu Paul, nepotul meu și fiul lor. Nu pot să vă arăt friptura cu care i-am așteptat, am făcut-o după ce s-a lăsat întunericul și nu-mi place să pozez folosind flash-ul aparatului (altul n-am deocamdată) dar pot să vă arăt desertul. Am făcut o tavă de brownies cu nuci și migdale. Îmi place mult combinația asta și îmi place mult ciocolata. În plus, nu am mai făcut niciodată brownies și trebuia să încep de undeva.

Trei ouă, două cești de zahăr (180 de grame) vanilat de mine însumi după metoda Bourbon (îl țin în borcan cu păstăi de vanilie, închis ermetic), ciocolată neagră (200 de grame) cu 70% cacao, două lingurițe de cacao, patru linguri de făină, un pumn de miez de nucă, migdale și afine pentru decor și un plus de aromă.

E foarte important să alegeți o ciocolată cu cât mai puțin lapte sau chiar fără, se va topi repede și fin, exact așa cum trebuie. Cât despre nuci, puteau fi foarte bine alune caju ori alune de pădure.

Afinele merg bine cu prăjiturica asta, nici n-aș fi crezut. Cred că nu-i greșit nici să le încorporați în aluat, înainte de coacere. O să încerc data viitoare.

E important și untul. Poate fi înlocuit cu margarină dar nu recomand, sunt convins că margarina-i o mizerie.

Pentru a construi compoziția, am mixat ouăle și zahărul până am obținut o cremă ușor aerată.

Am rupt ciocolata în bucăți și am topit-o pe baie de aburi împreună cu untul (baia de aburi e ușor de făcut, într-o oală mare se pune o oală mică, în așa fel încât fundul oalei mici să ajungă în apa pusă în oala mare), având grijă ca apa din baie să nu clocotească, temperatura prea mare poate duce la întărirea ciocolatei).

Am pus cacaoa în crema de ou și zahăr și am mai mixat puțin.

Am mărunțit nucile cu cuțitul.

Am amestecat nucile în ciocolata topită.

Tot acolo am pus și făina.

Am amestecat bine și am adăugat în amestec crema de ou cu zahăr și cacao.

Am pus amestecul într-o tavă unsă cu unt. Am pus tava-n cuptorul încins. Am lăsat-o acolo 30 de minute. Am verificat cu scobitoarea dacă s-a copt. Se copsese, așa că am scos tava din cuptor și am lăsat prăjitura să se răcească puțin înainte de a o scoate din tavă.

Am tocat și migdalele. Le-am presărat apoi peste prăjitură.

Raluca s-a declarat mulțumită, ba chiar a spus că în casă miroase a Crăciun. Să nu uit: nu am folosit praf de copt sau bicarbonat (erau în rețetă dar le-am ignorat). Dacă folosiți o făină pentru cozonac, prăjitura va crește, garantat, a mea a crescut suficient chiar și cu o făină obișnuită.

Oaspeților le-a plăcut, eu sunt fericit.

Sunt convins că o să mai fac.

Să fiți sănătoși.

…și dacă nu mă trezeam, de bună samă că mai dormeam și amu. Din fericire m-am trezit și azi, lucru pentru care-s deplin recunoscător. Ieri am făcut o pită, azi oi mai face una, pentru că în seara asta vine fratele meu de peste mări și țări. Vreau ca primul lucru pe care-l mănâncă să fie o pită cum nu întâlnește acolo unde trăiește el. Știu de la bătrâni că pita cea mai bună e cea pe care o frămânți cu mâinile tale, pentru că în ea pui tot dragul. Nu știu dacă dragul se vede în pozele de mai jos dar trag nădejde că da. Iată cum s-a făptuit pita mea răsucită:

Mai întâi am adunat pe masă cele trebuitoare.

Făină albă de trei nule, fix trei căni. Gris (îi spune lumea griș, dar noi suntem în Ardeal), fix o cană.

Hăpt o nucă de drojdie, pusă la înflorit într-o lingură de lapte dulce, ajutată de o pișcătură de zahăr (mniere îi spunea bunica).

Două ouă și trei linguri de oloi, să iasă aluatul fraged.

Pentru ca pita să fie molcuță sub coajă și pufoasă, am frământat aluatul cu lapte (o jumătate de litru) în loc de apă, iar în lapte am topit o lingură de unt. Laptele trebuie să fie călduț, cât să-l simtă mâna, nu fierbinte, că moare drojdia și nu mai crește pita.

Dacă aveam acasă o masă mare ori o planșetă, frământam direct pe blat. N-am, prin urmare m-am descurcat altfel: am pus toate celea într-o oală mai mare, cu două pișcături de sare. Am turnat laptele cu unt și am început a frământa.

Un sfert de ceas am frământat aluatul moale, până s-a desprins de pe degete-mi.

Nu vă speriați dacă aluatu-i moale, așa trebuie să fie dacă vrem să crească frumos în cuptor. Crucea de pe el ne amintește cui dăm noi mulțumită pentru pâinea cea de toate zilele, dacă dăm. Tot ea lasă aluatul să se desfacă în timp ce crește, îi face loc.

După un ceas și jumătate sub ștergar, aluatul meu aproape că ieșea din oală.

L-am tras afară și am început a-l răsuci.

Am făcut din el fuior gros cât brațul unui copil de șase ani și lung de un metru.

Am împletit fuiorul cu el însuși, că am avut de unde.

Am îndoit împletitura…

…și am mai împletit o dată.

Am bătut un ou…

…și am mângâiat pita cu degetele date prin ou, să capete față faină dar și să fie apărată în cuptor.

Un ceas a stat pita în cuptorul încins dinainte dar potolit în clipa în care am pus-o într-însul. Sub tava cu pita am mai pus una, în care am pus o cană de apă după ce s-a format scoarța, să fie elastică, molcuță.

Ceapă vrede, slană afumată, un bruș de brânză țaparâșă, din burduf. Se potrivesc bine cu pita asta.

A ieșit tomna cum îmi doream.

Să fiți iubiți și sănătoși.

Ne mai vedem p-aci.

Cine spune că postul trebuie să fie fără o bucățică dulce, măcar din când în când? Cine spune că pentru un desert ai neapărat nevoie de lapte sau ouă? Azi am pentru voi un desert de post, ușor de făcut, ușor de mâncat, suficient de dulce, destul de aromat. Iată:

Acestea sunt ingredientele. Să le luăm pe rând:

Orez cu bob lung, pentru că din acesta am avut acasă. Aș fi preferat un orez cu bob rotund, mai bogat în amidon.

Trei linguri de pesmet vor lega budinca și-i vor da cleioșenia care-mi place atât de mult la budinci.

Nu am mai folosit lapte din soia până acum. E ok dar nu mi-aș face un obicei din asta.

Zahărul meu e aromat cu vanilie. Pentru aromă, de bună seamă, am pus în budincă și o stea de anason.

Fără prunele uscate n-ar fi fost la fel. Am scos sâmburii din ele înainte de a le folosi. Am găsit unele nu foarte uscate dar și dacă ar fi fost, puteam să le hidratez într-un bol cu apă călsuță.

Am pus orezul la fiert. Între timp, am curățat rodia. Rodia e pentru mine un fruct fantastic, îl știu din copilărie de când ne aduna tanti Lili (o vecină din Baia Mare, s-a prăpădit de câțiva ani dar avut o viață lungă și o bătrânețe frumoasă) în jurul ei și ne spunea povestea fetei din rodie. Nu mai țin minte povestea dar îmi amintesc de tanti Lili de fiecare dată când văd rodii.

După ce a fiert orezul pe jumătate, am amestecat toate ingredientele într-un vas termorezistent (mai puțin rodia, care rămâne crudă, deci pe dinafară)

Am pus vasul într-o tavă în care am pus apă apoi am pus ansamblul acesta în cuptor, la temperatură medie (140 de grade Celsius). Am lăsat budinca în cuptor cam 45 de minute.

Puteți mânca budinca aceasta fie călduță, cu sirop de fructe, fie rece, făr sirop.

Combinația cu rodia e mai bună decât speram.

Prunele uscate se transformă într-un fel de gem înconjurat de un sirop dulce-acrișor, senzațional.

Să fiți sănătoși.