Gustare ca-n Amalfi
Grație celor de la Jurnalul Național, zilele astea sunt mai aproape de bucătăria lui Jamie Oliver decât în alte perioade. N-am făcut un secret din faptul că Jamie e o foarte bună sursă de inspirație pentru mine. Sigur, și nana Marișca din Gârbău e sursă de inspirație pentru mine dar de data asta a fost una dintre rețetele pe care le-a descoperit Jamie în Italia, pe coasta Amalfi. Iată rețeta:
Lămâi măricele, neceruite. Mozzarella (Jamie a folosit di bufala, eu am luat un soi mai la îndemână), o pâinică neaagră, cu semințe, ulei de măsline extravirgin, frunze de lămâi.
Pâinicile acestea să găsesc la Auchan, le coc ei. Sunt senzaționale.
Mai întâi am tăiat lămâile în rondele ceva mai groase de un centimetru.
Am scobit pulpa lămâilor. Am amestecat-o cu apă și miere și mi-am făcut limonada energizantă pe care o beau în sala de sport.
Am umplut inelele din coajă de lămâie cu mozzarella.
Italienii pun fiecare disc din acesta pe frunze de lămâie înainte de a-l da la cuptor dar ei iau frunzele direct din copac, nu-s cerate, precum cele din piețele noastre. Eu le-am folosit doar pentru ilustrarea modului original, nu-i indicat să le folosiți la mâncare decât dacă aveți propriul lămâi.
Am pus rondelele pe hârtie de copt, într-o tavă apoi am pus tava în cuptorul încins. Am lăsat tava în cuptor cam 6-7 minute, până s-a rumenit brânza.
Să fiu sincer, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult.
Brânza moale, rumenă și parfumată discret mi-a încins papilele într-un fel diferit de orice altceva am gustat până acum.
O să repet asta, cât de curând.
Mulțumesc Italia, mulțam fain, Jamie Oliver.
Să nu uit, coaja de lămâie nu se mănâncă, are doar rol de a aroma. Brănza se scoate ușor și se întinde la fel de ușor (cât e caldă) pe feliile de pâine. Stropiți cu puțin ulei de măsline extravirgin pentru un plus de savoare. Să fiți sănătoși.
Brilliant!!!! Voi încerca treaba asta.
Domnule dragă, așe ceva…io am ajuns la concluzia că n-am învățat nimic încă. Sunt senzaționale bucățelele astea:-)
Ceva mai simplu si mai plin de aroma si savoare,nu cred ca am mai intalnit…:))
Super apetisant!
asta da!
Ana, chiar așa
Ioana, fix asta!:-))
Si oare cu grapefruit nu mere, ca-s nitel mai mari?
Antoaneta, eu cred că merge, De fapt, cred că merge cu orice fruct din neamul ăsta, mai puțin cu pomello, care nu-i prea aromat (cel puțin nu exemplarele care ajung la noi). Pe de altă parte, am constatat că bucata de brânză care încape într-un inel de lămâie de suficientă, dacă ar fi mai multă poate n-ar fi atât de bine:-)
Ştii, când mă fac mare, vreau să fiu şi eu exact ca Adi Hădean!
Vlad, că de ce? Nici să fii tu nu pare c-ar fi tare rău:-)
Absolut divin acest aperitiv. O singura data l-am servit undeva pe langa Napoli si mi-a placut la nebunie. Multumesc foarte mult pentru reteta. Arata impecabil!
Laura, eu îți mulțumesc:-)
Nu-mi place pomelo, nu e zemos deloc, nici aromat, singura lui calitate pare sa fie marimea, cred ca merge sa topesti brânza în coaja unuia singur pentru toti mesenii.
Antoaneta, e indicat să folosești fructe mei mici și să faci porții individuale, e greu să împarți brânza după ce s-a topit. Sigur, poate fi în schimb foarte ditractiv:-))