Adi Hădean

Dragii mei, vă mulțumesc pentru că m-ați vizitat intens anul ăsta și vă doresc să fiți sănătoși. La mulți ani.

În dimineața asta (pe la 4, că trebuie să fim la aeroport cu două ore înaintea îmbarcării) am pornit spre Londra. E posibil să fi ajuns deja (dacă vedeți postarea după ora 10 și dacă totul a mers bine). Gabi și Steliana ne-au invitat să trecem împreună cu ei în noul an și n-am putut refuza. De fapt nu ne-a trecut nicio clipă prin cap să refuzăm. Ieri, printre bagaje, ultime cumpărături, plimbat Tito, dus la veterinar la control, am avut vreme să gătesc, repede și cu ce am găsit în frigider (nu am vrut să cumpăr lucruri care să rămână singure în casă câteva zile în șir). A ieșit o chinezăreală gustoasă, făcută în tigaia antiaderentă, pentru că wok-ul meu a rămas la Pub.

Am găsit prin casă doar atât: o bucată de cotlet în congelator, nișpte tăieței din orez, pătrunjel rămas de alaltăieri, puțin sos de soia, ceva usturoi și mai multe condimente. Am ales dintre ele doar anasonul.

Ar fi mers și niște ceapă, ardei, dovlecel sau alte legume dar m-am mulțumit cu puțin.

Era să uit, mai aveam într-o sticlă cam 200 de grame de roșii zdrobite.

Am tăiat câteva felii subțiri din cotletul congelat. Se taie ușor dacă nu ne forțăm să tăiem felii prea groase.

Am tăiat feliile de cotlet în baghetuțe subțiri.

Pentru că mai aveam puțin până la final, am pus tăiețeii din orez la înmuiat, în apă caldă cu oțet balsamic.

Am pus câteva picături de ulei în tigaie împreună cu usturoiul zdrobit ușor.

Am adăugat carnea. În trei minute pe foc iute s-a rumenit.

Am turnat peste ea sosul de soia…

…apoi anasonul și roșiile zdrobite.

Am pus repede și tăiețeii și pătrunjelul verde. Am amestecat și am stins focul

Totul a durat mai puțin de zece minute.

Cam tot atât ne-a luat și să mâncăm.

Să fiți sănătoși.

Pentru prânzul de ieri am încropit o mâncare ceva mai ușoară decât cele din săptămâna trecută dar nu lipsită de proteină de origine animală. Simțeam nevoia.

Am cumpărat câteva pulpe de pui, cu os cu tot (parcă rămân mai fragede așa, poate mă înșel, poate-i doar în mintea mea).

Pentru aromă-ardei iute, usturoi, pătrunjel.

Ca să nu mai pun sare dar și pentru a da mai multă consistență sosului din smântână dulce, am folosit o cană de parmezan.

Mai întâi am crestat pulpele până la os (vreau să se pătrundă, nu-mi place puiul în sânge) și le-am rumenit.

Am turnat două căni de apă în tigaie și am adăugat usturoiul și ardeiul iute. Am pus un capac și am lăsat să fiarbă încet timp de 20 de minute.

După 20 de minute am turnat peste pui o cană de smântână dulce și am pus și pătrunjelul.

Am pus repede și parmezanul și am mai lăsat pe foc încă 3-4 minute. Dacă mențineți focul foarte tare, parmezanul se va prinde ușor de fundul tigăii, lucru foarte bun pentru că rezultă o peliculă brună, ușor amăruie/sărată care contrastează într-un fel interesant cu smântâna.

Am stins focul și am răsturnat în tigaie pastele fierte (în apă cu sare, conform instrucțiunilor de pe ambalaj). Sunt atât de galbene nu pentru că ar avea ou, coloranțk sau făină din porumb într-însele ci datorită apusului care trimitea sulițe colorate prin fereastra mea.

A fost bun:-)

Carnea făcută tocmai bine, gusturile toate la locul lor, balans perfect fără să fie nevoie de condimente.

Să fiți sănătoși.

Rețeta de azi e simplă, ușoară, fără carne, numai bună pentru o scurtă pauză între mesele copioase de Crăciun și Revelion. Iată:

Champignons, cele mai mici cu putință, ardei iute, puțin pătrunjel.

Orez.

Bine, fie și un cățel de usturoi. Pe care-l tăiem în bucățele mai mari. Ardeiul iute-rondele. Folosim din el cât ne pică bine.

Am pus orezul la fiert în apă cu sare.

Am pus puțin ulei la încins.

Am încins și ciupercile și le-am lăsat puțin să se pătrundă (un minut, nu mai mult). Împreună cu ele am pus ardeiul și usturoiul.

Am pus orezul fiert peste ciuperci și pătrunjelul rupt. Am amestecat ușor și am stins focul.

Delicios, sățios, arome puține dar bine definite.

Poate fi gura de aer proaspăt înainte de scufundarea într-o altă masă plină cu…de toate:-).

Să fiți sănătoși.

Am mai spus și prin alte părți, anul ăsta nu am avut nevoie de stimulente digestive ori biliare (nici anul trecut, nici acum doi ani), deși masa de Crăciun a fost mai mult decât plină. Sper că nici voi. N-o să lungesc povestea din seara asta, trec direct la poze:

Sărățele, făcute de mama, întotdeauna cu chimen și cașcaval, întotdeauna frământând aluatul cu untură.

Pâine de casă, făcută de mama Ralucăi. Apă, făină, drojdie, sare, ulei, dragoste.

Cozonacii răsuciți, tot de la mama Ralucăi.

Așa arată în interior.

Toba, făcută de mama.

Cârnații și caltaboșii, făcuți de mine și fratele meu, după rețeta familiei, afumați de tata după știința lui.

Sarmalele în foi de varză acră, făcute de mama.

Foi cu miere și multă nucă, celebra Marlenka, glazurată cu ciocolată în versiunea mamei mele.

Katy, aluat fraged, umplutură dintr-o foaie zdrobită (se fac trei foi), dulceață de măcieșe și cacao (plus alte lucruri de taină), deasupra o spumă bătută pe aburi, picurată cu zeamă de lămâie, perfect balans între acru și dulce.

Pachețele cu nucă, făcute de mine. Poate pare mult dar și noi suntem mulți (oricum, nu am mai pomenit de fripturi, mușchi umplut, chiftele, șnițele, salată boeuf, cozonac cu mac, ciorbă, supă și celelalte sarmale). Să fiți sănătoși.