Să presupunem pentru o clipă c-aţi avut de făcut un custard sau o cremă de vanilie mai pretenţioasă ori că v-a mâncat în fund să încercaţi reţeta de cozonac a lui Păstorel sau poate pur şi simplu aţi avut-o invitată pe Oana Roman la cină şi vroia maioneză la felul principal. Să zicem deci că v-aţi trezit brusc cu vreo 10 albuşuri în frigider ori congelator şi nu ştiţi ce să faceţi cu ele.
Bezelele sunt cea mai la îndemână alegere pentru mulţi, dar sunt banale. Pavlova nu-i decât o bezea cu steroizi, unsă cu frişcă şi îndopată cu fructe. Macaron-urile sunt prea mare bătaie de cap pentru orice om cu respect de sine, iar cu angel cake-ul, mironosiţa blaturilor, tre’ să te porţi prea delicat.
Dacquois-ul, un blat din albuşuri, mult zahăr, ca la orice bezea ce se respectă, puţină făină şi o grămadă de migdale, alune sau orice altă nucă vă trece prin cap, nu numai că e uşor de făcut, dar e şi mai bun la gust decât orice alt blat făcut cu mult albuş.
În cuptorul preîncălzit la 160 de grade, coaceţi 250 de grame de alune, migdale sau altă nucă timp de 20-30 de minute.
După ce s-au răcit, bateţi cele 10 albuşuri (300 grame) cu mixerul, la viteză medie spre mică. Când bulele încep să se micşoreze şi albuşul începe să facă valuri, stropiţi bezeaua cu o lingură (15 grame) de acid (oţet, lămâie) ori alcool (ceva peste 40 de grade) ca să se relaxeze proteina din albuş. Adăugaţi treptat 200 grame de zahăr granulat şi lăsaţi să se bată la aceeaşi viteză încă vreo 4-5 minute. Între timp măcinaţi alunele împreună cu 100 grame de zahăr pudră, 50 grame de făină 480 şi 2 grame sare fină. Când aţi terminat cu prafurile, apăsaţi acceleraţia la podea la mixer pentru încă 1-2 minute. Dacă albuşul arată ca în poză sunteţi gata de drum.
Încorporaţi măcinătura prin împăturire în bezea cu ajutorul unei spatule de silicon apoi turnaţi totul într-un poş ori pungă mai ţeapănă şi faceţi două cercuri groase cât un deget de ţăran şi cu raza de 12 centimetri pe una sau două tăvi acoperite cu hârtie de copt.
Presăraţi 50 grame de bucăţi sparte de migdale sau alune pe desupra. Coaceţi dacquois-ul în cuptorul preîncălzit la 180 de grade celsioase, 15-20 de minute. După ce i-a sunat ceasul deschideţi uşa de la cuptor să iasă aburul, închideţi uşa la loc şi mai lăsaţi 5 minute.
Odată aflat în posesia unei astfel de minunăţii, puteţi contempla la posibilele umpluturi.
Eu am folosit un ganache bătut adică în loc să topesc ciocolata cu smântâna de frişcă şi să aştept să se întărească la frigider, am topit 250 grame de ciocolată neagră 70% şi am bătut moale 350 grame de frişcă stropită cu puţin Disaronno. Peste ciocolata caldă spre fierbinte (55 grade celsius) am turnat frişca moale şi am bătut repede cu un tel.
Am pus totul între cele două blaturi alături de nişte vişine în alcool. Sfârşit.
Text&Foto: Mircea Banu
„Gluma” cu Oana Roman la cina mi se pare cam deplasata!:-(
Anyway reteta pare usoara , iar rezultatul final mi se pare a fi un fel de macaron uris , si cum ador aceste minunatii „macarons” o sa incerc sa o execut!
Good day!
E mai înspre pricomigdală uriaşă, decât macaron. Cât despre glumă… e ca şi cu mâncarea, cui nu-i place să n-o guste, dar să-i lase pe restul să se bucure de ea.
Mon cher, ce revelatie! Uitasem de pricomigdala visam la macarons!
Cu umorul aveti dreptate , doar ca poate nu sunt eu obisnuita cu astfel de texte tip „cancan” pe acest blog!
O zi buna!
Lasati omul in pace, chiar n-are cu ce sa iasa in evidenta
*macaron urias
M-ai pierdut de la randul 3, comentariul referitor la Oana Roman…urat si de prost gust. Probabil s-a vrut a fi „o gluma” cu care sa rezoneze lumea…gresita abordare si gandire. Din pacate, de multe ori persoanele publice, pe care le admiram si le luam drept model dezamagesc cu astfel de iesiri. Si atunci, ce pretentii de respect si educatie sa avem de la romanii de rand?..
Nu ştiu, eu zic totuşi că e mai productiv să râzi decât să fi revoltat atunci când cineva face o glumă.
Perfectă dreptate. Și dezamăgirea mea a fost mare cât o zi de post. Renunț la admirația de până acum, nu o mai consider întemeiată.
Gluma cu Oana Roman e de prost gust domnule Hădean. Încă ceva, nu exista verbul „a vroi”, folosit aici în text „vroiam”. Exista verbul „a voi” sau a „vrea”, conjugat corect în situația dumneavoastră „voiam” sau „vream”. Însă rețeta e faină!
nu-mi aparține, iar autorul și-o asumă, la fel cum își asumă și gramatica. nu vreau să scuz pe nimeni, dar umorul e în general deplasat.
Nu, umorul nu este, în general, deplasat, asta e doar părerea ta. Există multe tipuri de umor: umor fin, umor grotesc (sau negru), umor școlăresc – de care ține și afirmația dlui Banu, cred că rămâne la latitudinea celor care îl citesc dacă au pentru ce să îl ierte – umor răsuflat, umor englezesc etc. Și da, depinde de tine ce apare pe blogul tău, cred că nu le-ai permite invitaților să posteze orice orice, cu condiția să își asume acel orice, nu?
Să decidă dacă au pentru ce să îl ierte sau nu, voiam să zic, cu altye cuvinte, dacă râd cu el sau dacă îl dezaprobă (graba).
Un cofetar agramat a spus odată: „Glumele sunt ca nişte oglinzi”
Ana, eu zic să introducem legi care să reglementeze glumele. Ar trebui să existe consecinţe pentru oameni ca mine.
Răstălmăcești ce am spus, Mircea. Nu e normal să existe consecințe pentru glume, oricât de puerile ar fi ele, îți acorzi mai multă importanță decât e cazul.
Faptul care rămâne însă e că, în marginea rețetei, ai făcut un mișto nici măcar original de o persoană care – deși o fi având multe defecte, te irită cand apare la tv, o fi opusul idealului tău feminin etc. – nu te-a provocat în niciun fel. Gratuit.
N-are cum să mă irite, că nu am TV. N-am nimic cu săraca femeie. Nici nu ştiu mare lucru despre ea. De fapt tot ce ştiu despre ea, sunt glumele care se fac pe seama ei. Oana roman e un bun comun, e un „Bulă” şi faptul că se expune public şi trăieşte făcând nimic util societăţii înseamnă că trebuie să suporte şi consecinţele ce vin dintr-un astfel de mod de a vieţui. Unii or să râdă de ea altele or să empatizeze cu ea. Asta nu înseamnă că tu trebuie să-mi critici mie stilul pentru că eu am ales prima variantă, iar tu pe a doua. Ţinând totuşi cont că suntem pe un blog culinar am să renunţ la această discuţie amuzantă din perspectiva mea, dar totuşi inutilă. Dacă vreţi vă stau la dispoziţie cu informaţii cofetăriceşti căci până la urmă d-aia sunt aici. Criticile la adresa stilului meu scriitoricesc să-l discutăm totuşi în altă parte.
Tocmai că e un blog culinar. Stilul contează mereu, indiferent de conținut. De aceea nu am să pot niciodată să gust ceva ieșit din mâna personajului Gordon Ramsay, oricât de ridicat în slăvi ar fi. Atmosfera toxică influențează negativ până și preparatele cele mai bune.
Atentie – textul este scris de Mircea Banu – si este un deliciu ca de obicei. La mai multe postari, domnule Banu!
Deja iti recunosc postarile din titlu :-) .
Arata grozav, dar cum se taie in felii? Nu crapa?
Dle Banu, v-ati autocaracterizat (in prezentarea echipei): „arogant incurabil, cinic ironic”. Pacat ca ati „patat” reteta cu aceste 2 „ingrediente”. Le puteti explica rostul in context?….ca restul retetei am inteles-o si apreciat-o.
Monica
Sigur că au un rost. Sunt un filtru pentru genul de oameni care mă înteresează sau nu să mă urmărească.
Dle Banu, ai cuvintele la tine (cum se spune) si mi-a placut ca nu te-ai „pus pe labutele dinapoi”.
Asa ca, imi rezerv dreptul de a te urmari si daca nu voi intelege glumele, sper sa-nteleg retetele.
Buna la toata lumea! Sunt o mamica cu doi copi si al treilea in devenire,adica gravidutza.Am si eu o problema mi-a facut pofta prajiturica aceasta si as vrea sa o incerc,dar ca cum ziceam sunt la inceput si nu prea inteleg la ingrediente ce sunt alea 480? Adica e un tip de faina sau? Si daca da o gasesc in toate magazinele? Va multunesc mult! Sper sa primesc un raspuns.
480 e acelasi lucru cu 000. 480 reprezintă codul pentru procentul de cenuşă de 0.48%. 000 nu e nimic altceva decât un truc de marketing, căci nu există făină cu procent 0 de cenuşă, deci o găseşti pe toate rafturile. Mai e cunoscută şi sub denumirea de făină albă.
Super postare cu toate din ea !!!!!!!!!!!!!!!!
Eu sunt sigura ca,”chestia” cu Oana Roman nu este tendentioasa, caci cum se spune „de la sublim la ridicol nu e dacat un pas”(1812 ,Napoleon Bonaparte -asta e bine/asta e rau;asta e frumos/asta e urat; imoralitatea nu poate fi decat o consecinta a lipsei de sensibilitate estetica ) si dnul Mircea va avea timp si spatiu sa-si prezinte scuzele dnei Roman ,chiar si ca gluma ,asa ar fi frumos si „haios”!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In rest suuuuuuuuuperrrrrrrr
Nu am inteles nimic din prima fraza, dar banui ca e mai pe intelesul oamenilor care se uita la TV…in schimb am inteles restul, banui ca asta era mai important :D
Multumesc pentru reteta si mai ales pentru explicatiile date de un profesionist.
Imi plac postarile tale ,apreciez povestea ce insoteste retetele si sint recunoscatoare ca
descrii pas cu pas ce si cum se face.Pentru mine fiecare reteta este ca o lectie de patiserie si iti multumesc pentru generozitatea de a impartasi cu noi cunostintele tale.
Dacă scrierea nu vă aparține d-le bucătar Hadean, rețeta a cu i este, o recomandați?
Aceleasi ganduri ca cele alei Luizei B.Intru totul de acord !
Doar modul de prezentare,doar amabilitatea de a impartasi aceste foarte bune retete cu noi este important.In rest……….
Personal,multe multumiri!
Felicitari inca o data.De fiecare data cand citesc retetele tale ma bucur si ma binedispun atat prin simplitatea si frumusetea retetelor cat si a formei de a le descrie.To t spun ca nu mai citesc comentariile pt ca ma inervez dar nu ma pot abtine si inca o data as vrea sa transmit tuturor Haideti sa ne bucuram de ceva deosebit , sa apreciem talentul acestui om de a prezenta o reteta cu un vocabular mai aparte care ne binedispune cu umorul lui.Din Germania mii de multumiri pt ca ma bucuri de fiecare data cu retetele tale si cu prezentarea lor.Succes si asteptam noi retete
Foarte buna reteta si cu gust bun!
Eu cred ca trebuie apreciata reteta si pozele (implicit), care arata pasii prepararii, asa cum ar trebui sa rezulte ingredientele dupa amestecarea lor graduala.
S-a comentat indelung pe tema glumei/umorului din reteta, incat am impresia ca multi au pierdut din vedere ca este o reteta de dulce, care arata fabulous. Bineinteles, daca sunt respectati pasii si nu incepem sa improvizam in necunostiinta de cauza.
Multumesc pentru idee.
Mai asteptam si altele in acelasi stil :)
P.S. – esti cumva autorul retetei de cozonac, in 3 zile ? :)
Dar ce sariti asa pt Oana Roman e vreo Sfanta??? Omul nu va jicnit pe voi si nici pe ea…e pers publica oricine poate face glume pe seama ei…..deci suntem aici pt retete
Interesantă modalitate de a face ganache, multumesc de rețetă!
Interesant stilul de a scrie si mai ales titlul acestui articol :)) La cat mai multe