Adi Hădean

Era toamnă, anul 1977. Atunci m-am nascut eu, Adrian Hădean, fiul unui bănăţean şi al unei maramureşence. Mare bucurie pentru mine, mai ales că m-am născut într-o zonă în care mâncatul este preţuit la adevarata lui valoare, fiecare masă de duminică este un adevărat festival gastronomic iar zilele săptămânii nu fac altceva decât să te pregăteasca pentru festinul duminical.

Locul in care mi-am trăit primii ani ai copilăriei şi-a pus amprenta asupra gusturilor mele în materie de mâncare . La fel şi Maramureşul care mi-a fost casă doua decenii şi mai bine.Cu siguranţă are un rol in formarea mea ca bucătar şi Bihorul, care mi-a fost casă vreme de șase ani. Să nu vă închipuiţi acum că sunt bucătar de profesie.Nu, eu sunt bucătar de …plăcere, de drag pentru bucate şi pentru zâmbetele mulţumite ale celor care îmi încearcă preparatele. (Update 13 septembrie 2009: între timp am devenit bucătar profesionist, ba chiar am făcut și școală pentru asta)
O fi şi ăsta un soi de egoism, de cultivare a sâmburelui de infatuare cu care ne naştem toţi.
Sper totuşi că nu,şi că voi putea păstra măcar un dram de modestie dimpreună cu marea bucurie pe care mi-o dă gatitul, fie că gătesc acasă,pentru prieteni sau pentru emisiuni de televiziune.
Cum e cu emisiunile de televiziune, cartile pe care le-am scris si care asteapta cuminti sa fie publicate ( cu exceptia celei care a fost publicata deja), va voi spune intr-un capitol pe care ma gandesc serios sa-l intitulez viata si opera, capitol pe care-l veti gasi pe undeva pe acest site. Va doresc succes in cautarea lui si mie de asemenea.

Viata si opera

Ei da, mi-am luat inima in dinti si va povestesc putin despre activitatea profesionala. Nu ma omor dupa expunerea in ordine cronologica (si nici tinere de minte nu prea mai am) asa ca voi face doar un rezumat, fara a va da date exacte.
Pe la 17 ani (asta era in alt secol) m-am dus la primul radio privat dechis in Baia Mare, unde era director un bun prieten (acum, cand se ocupa intre altele si de construirea si administrarea acestui site, cot la cot cu subsemnatul) care nu stia ca suntem buni prieteni, motiv pentru care m-a scos pe usa afara (vai, George, George), cu instructiuni clare referitoare la urmatoarea noastra intalnire. Adica dupa ce mai cresti, faci si tu armata. De suparare m-am dus direct la Radio Contact, studio local proaspat deschis. Unde m-au luat de proba o saptamana dupa care m-au angajat si de unde am plecat dupa un an ( nu mi-e clar daca am fost dat afara sau am plecat din proprie initiativa, a fost o situatie destul de cetoasa, ca multe altele in Romania anilor ‘90.

M-am intors la Cinemar (intre timp crescusem) unde am mai stat pret de cativa ani. Am mai lucrat si in presa scrisa intre timp, la Glasul Maramuresului unde aveam un fel de editorial saptamanal in pagina de tineret pe care o coordona pe atunci mult mai celebrul meu prieten Mihai Morar (Radio 21, Antena2). A fost candva si cotidianul Transilvania Jurnal pentru care am avut onoarea de a scrie reportaj sub obladuirea Claudiei Sitaru (care mai apoi m-a impins de la spate pana am publicat prima mea carte cu povesti culinare, Sare si piper in anul 2003).

Deja am inceput sa sar peste etape asa ca ma intorc putin. Aproape de inceputul noului mileniu ma aflam in Oradea lucrand pentru Radio Contact (iaaaar) si studiind actoria la Universitatea Oradea. O perioada foarte interesanta a vietii mele, perioada in care am acumulat prieteni, experiente inegalabile si… alte lucruri despre care poate voi povesti mai multe intr-o carte (observati cum ma incapatanez eu sa devin scriitor). Fara sa termin facultatea (si fara sa merg vreodata in armata) m-am intors in Baia Mare la acelasi Radio Cinemar ( dragostile tineretii se uita greu, maica) unde mi-am inceput drumul in televiziune ( Liviu Bala si Claudiu Florescu erau tartorii unui mic trust media local, Radioteleviziunea Cinemar) in mod organizat. Asta inseamna ca mi s-a cerut sa umplu o ora de emisie in fiecare zi, de luni pana vineri. Habar n-aveam cu ce as fi putut sa umplu ora aceea, pana cand a venit ideea mareata: tu mai gatesti din cand in cand, fa o emisiune culinara. Si uite asa, cu un aragaz luat in barter de la MAMUT si o masa+etajera luate tot in barter de la Mobexpert mi-am inceput aventurile culinare televizate. Asta se intampla inainte ca TVR2 sa difuzeze in Romania prima emisiune cu Jamie Oliver, pe care il pretuiesc si caruia i-as face cinste daca ne-am intalni vreodata.
Emisiunea mea se numea Sare si piper (Stela si Arsinel au intervenit in titlu mult mai tarziu), era interactiva si culmea, avea succes. Intre timp mai lucram si la radio mai faceam si pe prezentatorul/MC-ul la diverse evenimente cultural-artistice pana cand s-a facut vremea sa o iau din loc.
Dupa cateva luni de activitate in alimentatia publica /restaurantul in care eram partener (plus o gastrita severa cauzata de maniera in care statul roman intelege ca trebuie sa sprijine investitorii, sau ma rog, pe cei care vor sa faca ceva cu propriile forte) am ajuns la Oradea din nou unde am preluat o parte din fraiele statiei locale Mix FM impreuna cu prietenul Gabi Bonaciu care intre timp s-a saturat de Romania ( nu-l condamn defel) si locuieste in Anglia, ceea ce imi doresc si mie din cand in cand.
Dupa o vreme am inceput sa lucrez pentru Radio Romantic, un radio foarte dragut dar care m-a plictisit teribil ( eu fiind un om mai…de actiune) si, taman cand eram pe punctul de a o lua pe urmele lui Bonaciu spre UK am capatat o oferta de job la European Food unde ma aflu si in ziua de astazi si unde ma ocup cu diverse lucruri care n-au nume in limba romana (brand management, food design, food styling) sau daca au e prea complicat.
Intre timp am reusit sa ma ocup nitel si de televiziune, lucrand un an pentru Televiziunea Transilvania, pentru care am produs si realizat emisiunea Happy Cook (www.happycook.ro) iar din octombrie 2007 am produs pe cont propriu (si am prezentat, pe cont la fel de propriu) emisiunea Retete fara secrete care s-a difuzat la Antena1 Oradea, Antena 1 Deva si Cinemar TV Baia Mare.
Tot drumul pe care l-am parcurs in ultimii 13, aproape 14 ani, ar fi fost mult mai plictisitor daca nu as fi cunoscut o multime de oameni cu care am ramas mai mult sau mai putin prieten dar de la care am invatat cate ceva. De la unii inca mai invat si azi. Nu ii voi pomeni aici dar veti mai auzi de ei cand va veni vremea, si va veni, stiu asta.
In ce parte merge cariera mea? Nu stiu si nici nu vreau sa elaborez planuri marete, sa nu-I dau lui Dumnezeu motive de ras.
Stiu doar ca incerc sa ma las ghidat intre niste coordonate apropiate de sufletul meu si sper sa ajung cu bine ACASA. Ceea ce va doresc si voua.

Update 1 Mai 2008: Azi încetează contractul meu cu European Food. Au fost doi ani, a fost frumos, bine că s-a terminat:-)

Update 17 Octombrie 2008: Am părăsit ȚiriacAuto Oradea și m-am mutat la Cluj.

Update 10 Februarie 2009: Am început să lucrez pentru Irish&Music Pub în Cluj. În bucătărie. Am luat-o personal, ca pe un proiect propriu. Între timp am avut vreme să mă ocup și de altele, despre care aflați din alte pagini ale blogului meu. Dacă intervin schimbări…vă anunț eu.