Adi Hădean

Ieri am făcut doup feluri de mâncare (adică felul unu și felul doi, cum ar veni) din aceleași ingrediente, cu un mic adaos la felul doi și cu o completare la felul unu. Probabil v-am zăpăcit deja, ar trebui să fiu mai explicit:

Am procurat o bucată de rasol (după ce am terminat cu ea, a ajuns felul doi, pe ebucataria.ro).

Am scos din dulap macaroanele din orez rămase de acum două-trei săptămâni.

Am pus rasolul la fiert, în apă rece, împreună cu doi morcovi, o țelină, două cepe, trei căței de usturoi, un ardei kapia și o bucată de ghibir proaspăt (cam cât degetul mare). Am ținut oala pe foc mic, două ceasuri, spumând de câte ori a fost cazul.

Am strecurat supa.

Am pus pastele în supă și am lăsat să clocotească trei-patru minute. Am condimentat supa cu sare și piper.

Am pus morcovi și ardei în supă (din cele deja fierte) și am ras puțin ghimbir proaspăt în bol.

Fiind o supă cu gusturi asiatice, am decis să o tratez ca atare.

Adică am mâncat cu bețele ce s-a putut și am sorbit supa. Cu zgomot, ca-n Taipei. Să fiți sănătoși.

Dragii mei, postarea de azi nu-i atât cu mâncare cât e cu amintiri. A postat Bucătar Maniac acum câteva zile o treabă care m-a răscolit. S-a întâmplat să primesc ieri o sticlă cu oloi de ruje, adică ulei de floarea soarelui ieșit de la teasc, nerafinat. Nu pot să mă abțin și vă arăt ce am mâncat azi la micul dejun: pita cu oloi de ruje. O felie de pâine țărănească, cu coajă groasă, cu miez dens dar în același timp permeabil și elastic, coaptă bine, la foc nu prea iute. Peste felia de pită am picurat oloiul. Asta-mi stârnește amintiri din copilăria aceea fericită, în care nu știam ce-i stress-ul, în care puteam să iau ori să dau o mușcă din felia de pită cu untură și boia, cu untură și roșii, cu oloi ori cu te și miri ce altceva putea fi felia aceea.

Mă gândesc cu duioșie la toate mamele pe care le-am cunoscut în viața asta și mai cu seamă la a mea. În același timp, îi compătimesc pe pruncii de azi, care au mult prea multe lucruri la îndemână pentru a putea ajunge la bucuriile pe care le trăiam noi, cei de 30+, când eram copii. Să fiți sănătoși.

N-are rost să o ascund, iubesc femeia. Și pe cea care mă ceartă, și pe cea care mă alintă, și pe cea care-și aranjează părul în oglinda retrovizoare  deși oglinda retrovizoare a fost făcută pentru altceva. Și pe cea care lasă puțin în farfurie oricât de mică ar fi fost porția, și pe cea care plânge la filme. Și pe aceea care poartă un copil, și pe cea care-și petrece nepoții cu privirea când pleacă la facultate. Și dacă o iubesc atât, cum aș putea să uit că azi e ziua ei? La mulți ani, Femeie!

Ce poți face într-o dimineață de Sâmbătă cu două bucăți de cotlet?

Poți să le masezi ușor, pentru a le frăgezi. E chiar indicat, mai ales dacă au stat la rece.

Poți să le pui în tigaia grill și să le ții acolo fix trei minute pe fiecare parte. Poți să le ții și mai mult dar se vor usca și ar fi păcat.

Apoi ar fi bine să presari peste ele sare și piper și să le stropești cu puțin ulei de măsline extravirgin. Să fii sănătos și să ai un sfârșit de săptămână frumos

Bună să vă fie inima, dragii mei. Nu știu cum faceți voi, dar vă pot spune cum fac eu dimineața, în timp ce beau cafea, imediat după ce am îmbucat ceva (nu îmi place să mănânc lângă tastatură). Așadar, mă postez în fața calculatorului și deschid pagina asta, să văd ce face tarlaua cu d-ale gurii. Apoi trec pe la Radu, pe la Copolovici, pe la fetele de la Easypeasy, pe la Mazilique (apropo, felicitări pentru noul job, domniță, mă bucur ca și cum aș fi devenit eu redactor șef la Good Food), pe la Maya, pe aici și pe aici, pe la Cristi. Și mai trec prin alte 30 de locuri dar nu le pun link fix acum. Apoi postez rețeta, ori ce altceva am de arătat. Azi, micul dejun de ieri. Iată:

Am adunat pe lângă mine bunătățile de care aveam nevoie. Pentru salată, roșii cherry, ceapă verde, ulei de măsline extravirgin.

Tot pentru salată, câteva ridichi, cu tot cu frunze. Dacă nu știați, aflați acum: frunzele de ridichi sunt foarte bune în salată. Dați-le o șansă.

Pentru ca dejunul să fie consistent, am fiert câteva ouă.

Tot pentru consistență dar și pentru aportul de fibre vegetale, am ales pumpernickel, pâinea germană din secară, cu boabe de secară într-însa. E dulce-acrișoară, foarte densă, foarte sănătoasă.

Am făcut o pastă din brânză de vaci. Mai întâi am turnat peste brânză cam trei linguri de ulei de măsline extravirgin (250 de grame de brânză).

am adăugat ceapă verde și mărar tocate mărunt, sare și piper. Am frecat bine pasta cu blenderul, să fie cât mai fină. O lingură de lemn sau un tel fac o treabă aproape la fel de bună dar trebuie să depuneți mai mult efort.

Am făcut salata abia la urmă. Am tăiat roșiile și ridichile, le-am pus în același bol cu frunzele spălate bine și am turnat peste ele puțin ulei…

…și puțin oțet balsamic. Apoi am amestecat.

Gata.

Proaspăt, energizant, sănătos.

Ce spuneți?

Să fiți sănătoși.