Update: Dragii mei, mulțumesc frumos pentru participare. Avem câștigătorul:
Miha B.
Mamaia, bunica, maia, buna, maita sau mamaita….oricum i-am spune, ea e acea fiinta cu ochi blanzi si maini muncite, mereu senina si neobosita, care ne iubeste neconditionat si ne asteapta de fiecare data cu atata nerabdare si dragoste, invartindu-se ca o albina pe langa stup, ca sa pregateasca tot ” ce le place copiilor “….. cel putin asa era si va ramane pentru mine mamaie. Ii placea foarte mult sa ne faca bunatati, sa coaca, sa framante, sa amestece. In bucataria aia mica si dotata doar cu o soba cu plita, mamaie facea cele mai bune placinte si prajituri, iar cand mergeam la ea, ma tragea de nari aroma, inca de la poarta…. se pregatea de fiecare data cu tot ce stia ca imi place, ca pentru o mica regina. A preparat toata viata, in casa, branza, iaurt, smantana, unt, cu lapte de la oitele pe care le pastrase si pe care le ingrijea, desi ramasese vaduva de tanara… niciodata nu a speriat-o munca.
Prajitura Kati era pentru ea prajitura Lulu… asa ma alinta ea si pentru ca dulciurile erau marea mea pasiune, ii zicea Lulu. Parca o vad cum isi pregatea ca un chef toate ingredientele pe masa si covata…covata era sfanta. Ea si le pregatea ” din ochi ” si le potrivea dupa gust si dupa cum simtea aluatul sau crema… pentru foi amesteca aprox. jumatate de kg. de faina, cu un praf de copt. Dupa ce le amesteca putin, adauga zahar, cam 150 de grame, coaja de lamaie, 3 galbenusuri de la gainusele din curte, unt gras, cam 200 de gr. si smantana, pana se facea aluatul mai moale… cam 3- 4 linguri. Le amesteca bine pe toate in covata si apoi impartea aluatul in 3 si cocea pe rand, pe fundul unei tavi tapetat cu grasime si faina, cate o foaie, potrivit de groasa. Fiecare foaie era intepata cu un betisor, in mai multe locuri si lasata la cuptor cam 10 minute.
Toate le facea cu atata lejeritate si seninatate, fara sa se grabeasca… stateam ghemuita langa soba si o priveam cu cata dragoste gatea pentru mine.
Pentru crema, batea bine cam 150 gr. zahar pudra cu albusurile de la ouale de mai sus, adauga biscuiti zdrobiti, cam 200 gr. si doua linguri de cacao, una din foi, tot zdrobita, cateva visine din visinata, dupa gust si 3- 4 linguri de gem de caise sau ce alt gem avea atunci. Mesterea o crema de consistenta mai tare, care era intinsa intre celelalte doua foi ramase si pe care le insiropa inainte cu rom, iar deasupra, facea o glazura alba ca neaua, din 3-4 albusuri batute spuma si in care punea zahar dupa gust, cam 8-9 linguri. Peste ea presara ciocolata rasa, adusa de noi sau de matusa mea. Imi dadea de pofta un patratel, dar restul statea frumos la frigider sau in beci, pana a doua zi, cand era un adevarat deliciu.
Mamaie mai facea branzoaice, placinta cu branza dulce si stafide, mere coapte si alte bunatati… dar astea sunt alte povesti.
A plecat de cativa ani, dar din cand in cand mai fac cate o reteta de- a ei si mi- o aduc aminte la fel de senina, calda si demna….. sper, ca intr- o zi, sa isi aduca cineva aminte de mine, la fel de frumos.
Notati retetele bunicilor si a mamelor…sunt unice!
Pofta buna sa aveti!
Am câteva poze cu părjitura Kati pe care o face mama uneori (de sărbătorile mari dar și atunci când ne apucă dorul și o rugăm să ne facă). Voi trebuie să veniți cu rețeta, adică să puneți un comentariu care să cuprindă rețeta.
Și pentru că e ușor cu copy/paste pe net, pentru a avea șanse la cartea din biblioteca mea personală (carte cu și despre mâncare, de bun seamă), trebuie ca pe lângă rețetă să puneți șo po poveste. Orice poveste care se leagă de mâncare. Concursul e deschis până azi, 11 ianuarie 2013 la ora 22. Voi da premiul cui vreau eu, după cât de tare îmi va plăcea povestea. Rețineți, poveste fără rețetă și rețetă fără poveste nu intră în concurs. Pentru a putea primi premiul, trebuie să lăsați o adresă de mail valabilă în câmpul coresunzătr de la comentarii și o adresă de corespondență aflată pe teriotriul României. Succes și să fiți sănătoși.
Ingrediente:
• 500 grame făină
• 1 praf de copt
• 300 grame de zahăr
• 400 grame de unt
• 3 ouă
• 2 plicuri de zahăr vanilat
• 3 linguri gem de vişine
• 1 lingură pudră de cacao
• 50 ml de rom brun
• 150 grame zahăr pudr
• câteva linguriţe de lapte cald
Preparare:
1. Încingeţi cuptorul la 180 de grade Celsius.
2. Amestecaţi făina cu plicul de praf de copt.
3. Separaţi gălbenuşurile de albuşuri. Păstraţi ambele părţi ale ouălor.
4. Adăugaţi 150 de grame de unt, găşbenuşurile, 150 de grame de zahăr, 1 plic de zahăr vanilat, coaja de lămâie şi câteva linguriţe de lapte cald.
5. Frământaţi aluatul până se dizolvă granulele de zahăr.
6. Împărţiţi aluatul în 3 bucăţi egale.
7. Pregătiţi 3 hârtii de copt egale ca suprafaţa cu fundul unei tăvi de copt întoarse cu gura în jos.
8. Întindeţi fiecare bucată de aluat pe hârtia de copt, puneţi foaia pe tava întoarsă cu gura în jos şi coaceţi timp de aproximativ 8 minute.
9. Scoateţi foile şi lăsaţi-le să se răcească.
10. Alegeţi cea mai imperfectă foaie şi zdrobiţi-o.
11. Amestecaţi foaia zdrobită cu restul de unt (250 grame) tăiat cubuleţe, restul de zahăr (150 de grame), zahărul vanilat, gemul, 30 ml rom (sau 10 ml de esenţă) şi pudra de cacao pentru a obţine o cremă consistentă.
12. Împărţiţi în 2 restul de rom sau de esenţă amestecată cu lapte cald, pentru a însiropa cele două foi.
13. Stropiţi prima foaie cu jumătate din cantitatea de rom (sau rom cu lapte).
14. Întindeţi crema.
15. Adăugaţi cealaltă foaie şi însiropaţi-o cu restul de rom.
16. Bateţila baia de aburi, albuşurile de ou cu zahărul pudră. Albuşurile trebuie să se lege şi să devină foarte cleioase.
17. Întindeţi spuma de albuş obţinută peste ultima foaie. Opţional, o puteţi decora cu dosul unei furculiţe.
18. Lăsaţi prăjitura la rece pentru patru ore până spuma de la suprafaţa se întăreşte.
Nu am mai văzut această reţetă deja de căţîva ani…
Superba prăjitură am învăţat să o prepar pe cînd eram student la un colegiu culinar, şi nu pentru a avea o notă mai mare, ci pentru a cuceri o fată care urma să-mi fie iubită.
Poate prăjitura în sine nu este una cea mai potrivită pentru gustul unei domnişoare (pentru figură desigur) însă pe ea am cucerito cu procesul preparării. Pînă atunci ea nu prea auzise de baia de aburi şi nu înţelegea de ce zdrobeam eu foile pe care recent leam scos din rolă.
Culorile şi aromele care au invadat apartamentul meu au pătrunso pînă la extaz. Aştepta cu nerăbdare să guste ceea ce s-a creat în faţa ochilor ei, poate nu era prăjitura cea mai reuşită din punct de vedere estetic însă faptul că după acea seară ea a devenit a mea cred că totuţi îmi permite să spun că a fost una din cele mai reuşite bucete preparate de mine.
Peste ceva timp am fost nevoit să renunţ şi la gătit şi în special la prăjituri. De ce ? Din cauza că acea care aducea lumina în sufletul şi bucătăria mea a decedat.
Au trecut deja 3 ani de cînd nu am mai vorbit, scris sau văzut prăjitura « Katie » . Însă acum aş putea spune că ea a devenit un nou simbol al dragostei. !!!
Sunt Andreea, o clujeanca 100% si ador dulciurile. Ador sa le savurez, ador sa le si prepar.
De mica am furat de la mama din caietelul ei de retete cateva din cele pe care le prefer si le doresc la fiecare ocazie speciala pe masa. Dintre preferatele mele ar fi tortul cu ciocolata si portocale, snickers, briose cu ciocolata si zmeura, tartele cu crema de vanilie si fructe de padure.
Imi place sa ma inspir din retele de pe internet si mai fur din cand in cand din trucurile pentru decorarea parjiturilor de pe paginile doamnelor ce posteaza poze cu bunatatile dulci. Cred ca daca as avea sansa sa fac ceva in viitorul apropiat precis mi-as dori sa ma apuc de prajiturit impreuna cu mama mea.
Dintre retele pe care as dori sa le incerc la urmatoarea mea incercare de prajiturit am gasit o reteta de prajitura care mi-a facut cu ochiul, pe nume Kati.
Mai jos e si reteta. Sper sa va iasa si sa va si placa.
Ingrediente pentru foi:
500 g faina
1 plic praf de copt
200 g unt/margarina
3 galbenusuri
coaja rasa de la o lamaie
150 g zahar
zahar vanilat
3-4 linguri smantana
Ingrediente pentru umplutura/crema:
200 g unt
120 g zahar pudra (reteta prevede 150, deci puteti pune si mai mult, eu am considerat suficient)
3 linguri gem de caise (eu am pus un borcan intreg de dulceata de visine pentru ca imi place mai mult)
foaia zdrobita
2 linguri cacao
esenta de rom (nu am pus la crema, am folosit-o la insiroparea foilor)
o cescuta visine din visinata (optional)
cateva visine din congelator)
200 g biscuiti macinati
Glazura:
3 albusuri (eu am pus 5 pentru ca aveam si in congelator)
8 linguri zahar (eu am pus 10 linguri la 5 albusuri)
30 g ciocolata rasa
Pentru foi, faina se amesteca cu praful de copt, zaharul, vanilia, coaja de lamaie, galbenusurile si untul. Se adauga smantana cat cuprinde ca sa iasa un aluat potrivit de moale (cam 3-4 linguri). Aluatul astfel obtinut se imparte in trei parti egale si pe dosul unei tavi unse cu unt si tapetata cu faina se coc 3 foi.
Fiecare foaie se inteapa cu o furculita ca sa nu se umfle la copt. Se coc relativ repede, aproximativ 10 minute asadar fiti atente la cuptor sa nu se arda foile.
Cele mai frumoase doua foi se pastreaza iar a treia se faramiteaza.
Pentru umplutura, se amesteca untul cu zaharul pudra pana devine spumos, se adauga cacaua, biscuitii si blatul zdrobit, dulceata de visine, visinele din visinata si proaspete. Umplutura astfel obtinuta trebuie sa aiba consistenta asemanatoare cu a salamului de biscuiti, deci sa nu fie moale.
Se insiropeaza cu esenta de rom prima foaie. Eu am pus esnta intr-o cescuta si cu o pensula am uns foaia. Se pune toata umplutura, apoi a doua foaie insiropata.
Se bat albusurile spuma tare, se adauga zaharul si se bat in continuare deasupra aburului pana se dizolva zaharul. Se intinde spuma pe toata prajitura si se rade deasupra ciocolata. Ar fi aratat mai bine daca faceam niste aveline cu poshul, insa era trecut de ora 22 cand am terminat prajitura si n-am mai avut chef. Prajitura se taie a doua zi cu un cutit bine ascutit, inmuiat in apa, pentru a nu se lipi spuma si a se taia frumos feliile de prajitura.
Enjoy it!
reteta cred ca e cam asa
biscuiti,compozitia care este la salamul de biscuiti +nuca bucatele(stratul 2),apoi crema de vanilie ,spuma de albuse si ciocolata rasa deasupra ,arata tare bine si cred ca o sa pregatesc ceva bun weekendul acesta ,o idee minunata
povestea mea in legatura cu mancarea e …in urma cu aproximativ 23 de ani ma pregateam sa fac fasole cu maioneza impreuna cu verisoara mea ,fiind destul de mici nu prea stiam cum se face maioneza (doar ce vazusem la mamele noastre :) …si am stricat atunci un litru de ulei si vreo 10 oua ,fasole am cules-o pe toata din gradina (abia ce se facuse ) si pana la venirea parintilor nostrii am facut dezastru in bucatarie ,peste tot erau numai oua ,fasole si ulei ,binenteles ca nu am reusit decat sa ne suparam parintii ,o aventura in bucatarie pe care o tin minte si acum si ma amuz ,,,de cate ori fac fasole verde cu maioneza zambesc la amintirea primei mele retete esuate :)
o zi fantastica
reteta cred ca e cam asa
biscuiti,compozitia care este la salamul de biscuiti +nuca bucatele(stratul 2),apoi crema de vanilie ,spuma de albuse si ciocolata rasa deasupra ,arata tare bine si cred ca o sa pregatesc ceva bun weekendul acesta ,o idee minunata
povestea mea in legatura cu mancarea e …in urma cu aproximativ 23 de ani ma pregateam sa fac fasole cu maioneza impreuna cu verisoara mea ,fiind destul de mici nu prea stiam cum se face maioneza (doar ce vazusem la mamele noastre :) …si am stricat atunci un litru de ulei si vreo 10 oua ,fasole am cules-o pe toata din gradina (abia ce se facuse ) si pana la venirea parintilor nostrii am facut dezastru in bucatarie ,peste tot erau numai oua ,fasole si ulei ,binenteles ca nu am reusit decat sa ne suparam parintii ,o aventura in bucatarie pe care o tin minte si acum si ma amuz ,,,de cate ori fac fasole verde cu maioneza zambesc la amintirea primei mele retete esuate :)
o zi fantastica !
Prajitura Kati
Este o prajitura a carei retete porneste destul de multe „controverse” , am gasit dealungul vremii o sumedenie de retete care mai de care mai diferite.
Eu, personal am gustat din aceasta prajitura, in urma cu vreo 5 ani, in comuna Lunca Ilvei, o localitate din judetul Bistrita Nasaud care este strajuita de culmile muntilor, impanzita de case construite traditional si privelisti de poveste.
Eram invitat la o nunta la Caminul Cultural, iar printre prajiturile care se aflau pe platourile puse pe mese,se afla si aceasta prajitura minunata de care m-am indragostit pe loc. Spre norocul meu, una din socacitele care si-a adus aportul la prepararea gustarilor pentru nunta era si o matusa deamea cu care aveam o relatie destul de stransa.Prin preajma locului asa se obisnuieste, cand este o nunta, fiecare membru din familia largita, vecini sau prieteni apropiati, cu o zi inainte,se prezinta la bucataria caminului cultural cu ce are prin ograda, oua, gaini, bucati de porc,faina ,zahar , ulei si alte ingrediente.Si uite asa se pun cu totii la prepararea meniurilor pentru nunta,pe care tot ei il aleg si il pregatesc sub atenta supraveghere a socacitei principale.
Pot spune,spre rusinea mea, ca am terminat de unul singur toate aceste prajituri care se aflau pe masa :) , iar a 2 zi am cerut reteta de la matusa mea, ca sa pot face si eu acasa :D
Reteta suna cam asa:
Din 500 grame de faina,200 grame de unt, 1 plic praf de copt,1 plic zahar vanilat,4 galbenusuri de ou,150 grame zahar pudra se face un aluat la care se adauga si smantana „cat cuprinde” pentru a fi potrivit ca si consistenta cat sa se poata intinde cu usurinta.
Aluatul astfel obtinut se imparte in 2 ,se intinde cu ajutorul unui sucitor, se pune pe dosul tavii si se introduce pe rand in cuptor la 180 de grade cam 15 minute dupa care se scoate si se lasa sa se raceasca.
Pentru crema :
Se amesteca 100 grame de cacao cu 200 grame de zahar si 150 ml apa si se fierbe la foc mic pana se dizolva zaharul.Pe urma adaugam untul taiat cubulete si se amesteca pana se topeste si se omogenizeaza rezultand o crema de toata frumusetea.Se lasa la racit putin.
Intre timp, alegem cea mai estetica foaie din cele doua, iar pe cea mai „urata” o sfaramam si o adaugam la crema de cacao si amestecam cu grija pentru a imbiba bine de tot. Desfacem un compot de visine si le adaugam in crema obtinuta, daca sunt visinile mai dulci iar noi vrem sa fie crema putin mai acrisoara(mie asa imi place) putem adauga in compozitie zeama de la o lamaie.
Pentru glazura:
Se bat 4 albusuri de ou impreuna cu 150 grame de zahar pudra pe abur pana se intaresc.
Pe foaia ramasa se intinde crema de cacao,iar deasupra se pune glazura din albus de ou iar pentru decor se poate folosi ciocolata rasa.
Eu prefer sa presar scortisoara,asa imi place mie, iar desupra razuiesc ciocolata alba.
Pofta buna!
Stiu ca are foi albe, crema de unt cu ciocolata si rom ( si foaie zdrobita) si bezea deasupra, am mancat la soacra mea, dar cum nu-s moarta dupa albusuri nu am cerut reteta… Acum daca ma gandesc mai bine cred ca ii pot trage in cap niste smantana de frisca batuta, ca aia imi place ;)
O poveste legata de mancare? Nush’ cum se face dar parca la mine orice poveste se incheie cu vreo amintire despre papa :))
Si se pare ca fiul meu m-a mostenit… Asa se face ca de fiecare data cand gatesc trebuie sa ma ajute si el la ceva, la curatat ceapa si usturoiul e mare expert la cei 4 ani ai lui! Dar si la murdarit bucataria se pricepe de minune ( l-a mostenit pe sotu’, daaa? :P ) Dar cel mai mult adora sa se joace cu aluatul framantat de mine, face tot felul de fursecuri si covrigi din aluat de paine, pizza, lipii sau cozonac. Weekend-ul acesta urmeaza sa facem covrigi adevarati, cica cum a facut el la gradi. Doar ca aia erau din aluat de sare si-au disparut odata cu educatoare, intorcandu-se mari si pufosi, ca si cei de la covrigaria de pe Memo :))) Ramane de vazut de ne-om ridica la asa standarde… :)))
Mamaia, bunica, maia, buna, maita sau mamaita….oricum i-am spune, ea e acea fiinta cu ochi blanzi si maini muncite, mereu senina si neobosita, care ne iubeste neconditionat si ne asteapta de fiecare data cu atata nerabdare si dragoste, invartindu-se ca o albina pe langa stup, ca sa pregateasca tot ” ce le place copiilor „….. cel putin asa era si va ramane pentru mine mamaie. Ii placea foarte mult sa ne faca bunatati, sa coaca, sa framante, sa amestece. In bucataria aia mica si dotata doar cu o soba cu plita, mamaie facea cele mai bune placinte si prajituri, iar cand mergeam la ea, ma tragea de nari aroma, inca de la poarta…. se pregatea de fiecare data cu tot ce stia ca imi place, ca pentru o mica regina. A preparat toata viata, in casa, branza, iaurt, smantana, unt, cu lapte de la oitele pe care le pastrase si pe care le ingrijea, desi ramasese vaduva de tanara… niciodata nu a speriat-o munca.
Prajitura Kati era pentru ea prajitura Lulu… asa ma alinta ea si pentru ca dulciurile erau marea mea pasiune, ii zicea Lulu. Parca o vad cum isi pregatea ca un chef toate ingredientele pe masa si covata…covata era sfanta. Ea si le pregatea ” din ochi ” si le potrivea dupa gust si dupa cum simtea aluatul sau crema… pentru foi amesteca aprox. jumatate de kg. de faina, cu un praf de copt. Dupa ce le amesteca putin, adauga zahar, cam 150 de grame, coaja de lamaie, 3 galbenusuri de la gainusele din curte, unt gras, cam 200 de gr. si smantana, pana se facea aluatul mai moale… cam 3- 4 linguri. Le amesteca bine pe toate in covata si apoi impartea aluatul in 3 si cocea pe rand, pe fundul unei tavi tapetat cu grasime si faina, cate o foaie, potrivit de groasa. Fiecare foaie era intepata cu un betisor, in mai multe locuri si lasata la cuptor cam 10 minute.
Toate le facea cu atata lejeritate si seninatate, fara sa se grabeasca… stateam ghemuita langa soba si o priveam cu cata dragoste gatea pentru mine.
Pentru crema, batea bine cam 150 gr. zahar pudra cu albusurile de la ouale de mai sus, adauga biscuiti zdrobiti, cam 200 gr. si doua linguri de cacao, una din foi, tot zdrobita, cateva visine din visinata, dupa gust si 3- 4 linguri de gem de caise sau ce alt gem avea atunci. Mesterea o crema de consistenta mai tare, care era intinsa intre celelalte doua foi ramase si pe care le insiropa inainte cu rom, iar deasupra, facea o glazura alba ca neaua, din 3-4 albusuri batute spuma si in care punea zahar dupa gust, cam 8-9 linguri. Peste ea presara ciocolata rasa, adusa de noi sau de matusa mea. Imi dadea de pofta un patratel, dar restul statea frumos la frigider sau in beci, pana a doua zi, cand era un adevarat deliciu.
Mamaie mai facea branzoaice, placinta cu branza dulce si stafide, mere coapte si alte bunatati… dar astea sunt alte povesti.
A plecat de cativa ani, dar din cand in cand mai fac cate o reteta de- a ei si mi- o aduc aminte la fel de senina, calda si demna….. sper, ca intr- o zi, sa isi aduca cineva aminte de mine, la fel de frumos.
Notati retetele bunicilor si a mamelor…sunt unice!
Pofta buna sa aveti!
• Foile:
•
• 600gr faina,
• 150gr zahar,
• 150gr untura,
• 3 galbenusuri,
• 1 lingurita bicarbonat de sodiu stins cu putin zeamă de lămâie
• Untura rece se frământă cu gălbenuşurile,zahărul şi făina în care pui bicarbonatul stins cu zeamă de lămâie.Laşi aluatul să se hodinească cam 15 min.
• pentru crema:
• 2 cani de lapte,
• 1cana zahar,
• 4 liguri cacao
• 200 gr.unt
• 3-4 linguri gem de caise sau alt gem acrisor,
• esenta de rom
• Pentru bezea:
• 5 albusuri
• 1o linguri zahăr
Se imparte aluatul in trei bucati din care se coc trei foi pe dosul tavii unse cu unt si presarata cu faina. Cea mai nereusita foaie se sfarima.
Crema: Laptele, zaharul si cacaoa se pune pe foc pana da un clocot, apoi se adauga foaia sfarimata si se amesteca bine, se mai lasa putin la foc mic pana se ingroasa crema. Se da la o parte se adauga untul, gemul si esenta de rom. Se umplu cele doua foi cu crema rezultata. Se aseaza o greutate pe prajitura si se lasa la rece. Intre timp se pregateste bezeaua.
Pentru bezea: albusuri de ou se bat pe baie de aburi cu zaharul, se intinde peste prajitura imediat ce se ia de pe foc si se rade ciocolata.
Se taie a doua zi cand foile s-au inmuiat, folosind un cutit ascutit cu lama uda.
Prăjitura asta mi-aduce aminte de zăpăciţii ani de liceu,când,elevă internă fiind,nu ajungeam prea des acasă.
Colega mea,Gina,de la Vaţa-de Jos,jud.Hunedoara,mergea în fiecare sâmbătă acasă(că era şcoală şi sâmbăta!).Şi când venea duminică seara,cu:şniţele,chiftele,cârnaţi fierţi şi alte cele ,cu toată foamea pe care-o aveam(erau anii ’70),primul lucru pe care-l căutam în bagajele ei er ao cutie de pantofi.Albă.În ea,timp de doi ani,în fiecare duminică seara se găsea,feliată frumos şi extrem de gustoasă prăjitura Kati,sau prăjitura cu foaie sfărâmată,sau Kati teszto(dacă-oi fi scris bine).
A fost cea mai gustoasă prăjitură a adolescenţei mele şi mă întreb şi-acum,de unde avea mama Ginei atâtea cutii de pantofi?
O sa iti povestesc cum am descoperit eu ca am o pasiune pentru gatit.
Pana vara asta nu imi amintesc sa fi deschis aragazul de mai mult de 10 ori, si chiar si atunci doar pentru a fierbe ceva simplu. In schimb vara asta am fost in SUA cu programul Work and Travel. Ghici ce job am avut? Kitchen Help.
Si asa am ajuns la Paul Bunyan’s un restaurant- cantina din Wisconsin. Unul care de multe ori pe zi avea 400 de mese rezervate. E adevarat ca mancarurile nu erau un monument de complexitate, plus ca aveau meniuri relativ fixe. A fost greu, interesant si educativ. Si apoi iarasi a fost greu. Sa faci 20- 30 de pancakes in 15 minute nu-i neaparat la indemana oricui, trebuie indemanare si exercitiu. La fel ca si atunci cand gatesti o cantitate industriala de omleta sau diverese feluri de cartofi. Sau vreo 15 kilograme de diferite sortimente de salata. Ca sa nu mai spun ca restaurantul trebuie sa arate luna la sfarsitul zilei.
In schimb am descoperit ca pot supravietuii singur in bucatarie, am inteles ca exista frumusete in a gati un „prime rib” sau a prepara un „bloody mary”. La naiba, chiar si sa faci un lighean de salata e frumos. Iar pancake-urile cu sirop de artar si unt sunt una dintre cele mai bune chestii pe care le-am mancat, si pe langa asta, erau caldute, facute chiar de mine.
Am devenit rapid eficient si atent. Nu eram nici una dintre astea inainte si nici macar nu stiam ca o tigaie trebuie incinsa inainte de a se putea praji ceva in ea. Ba mai mult proprietarul mi-a spus la sfarstiul verii ca pot sa ma intorc oricand la el in restaurant.
Privind retrospectiv cred ca a fi bucatar intr-un restaurant e una dintre cele mai grele dar si frumoase meserii din lume. Nu e suficient sa gatesti bine, trebuie sa o faci si repede si mai e nevoie de simt estetic. Cred ca un bucatar e un artist eficient, cu o forma fizica de invidiat si o vointa de fier. Care pe langa toate astea, mai trebuie sa fie si un manager bun si desigur sa lucreze cot la cot cu ceilalti, ba chiar mai mult, sa ofere un exemplu.
Cam asta e povestea despre cum m-am indragostit eu de bucatarie.
Si acum reteta, la care, evident i-am dat copy paste de pe net:
Ingrediente:
• 500 grame făină
• 1 praf de copt
• 300 grame de zahăr
• 400 grame de unt
• 3 ouă
• 2 plicuri de zahăr vanilat
• 3 linguri gem de vişine
• 1 lingură pudră de cacao
• 50 ml de rom brun
• 150 grame zahăr pudr
• câteva linguriţe de lapte cald
Preparare:
1. Încingeţi cuptorul la 180 de grade Celsius.
2. Amestecaţi făina cu plicul de praf de copt.
3. Separaţi gălbenuşurile de albuşuri. Păstraţi ambele părţi ale ouălor.
4. Adăugaţi 150 de grame de unt, găşbenuşurile, 150 de grame de zahăr, 1 plic de zahăr vanilat, coaja de lămâie şi câteva linguriţe de lapte cald.
5. Frământaţi aluatul până se dizolvă granulele de zahăr.
6. Împărţiţi aluatul în 3 bucăţi egale.
7. Pregătiţi 3 hârtii de copt egale ca suprafaţa cu fundul unei tăvi de copt întoarse cu gura în jos.
8. Întindeţi fiecare bucată de aluat pe hârtia de copt, puneţi foaia pe tava întoarsă cu gura în jos şi coaceţi timp de aproximativ 8 minute.
9. Scoateţi foile şi lăsaţi-le să se răcească.
10. Alegeţi cea mai imperfectă foaie şi zdrobiţi-o.
11. Amestecaţi foaia zdrobită cu restul de unt (250 grame) tăiat cubuleţe, restul de zahăr (150 de grame), zahărul vanilat, gemul, 30 ml rom (sau 10 ml de esenţă) şi pudra de cacao pentru a obţine o cremă consistentă.
12. Împărţiţi în 2 restul de rom sau de esenţă amestecată cu lapte cald, pentru a însiropa cele două foi.
13. Stropiţi prima foaie cu jumătate din cantitatea de rom (sau rom cu lapte).
14. Întindeţi crema.
15. Adăugaţi cealaltă foaie şi însiropaţi-o cu restul de rom.
16. Bateţila baia de aburi, albuşurile de ou cu zahărul pudră. Albuşurile trebuie să se lege şi să devină foarte cleioase.
17. Întindeţi spuma de albuş obţinută peste ultima foaie. Opţional, o puteţi decora cu dosul unei furculiţe.
18. Lăsaţi prăjitura la rece pentru patru ore până spuma de la suprafaţa se întăreşte.
Well…draga Adi
asta e reteta mamei
Aveti nevoie de:
Pentru foi:
500 gr faina
150 gr unsoare ( se poate inlocui cu unt sau margarina Rama)
150 gr zahar
1 plic de praf de copt
3 galbenusuri
Se framanta cu apa. In caz ca pui unt sau margarina se framanta cu smantana ( cata ? pana se leaga aluatul …lol…asa scrie in caiet)
Se coc trei foi pe dosul tavii.
O foaie ( de obicei una iese mai groasa, deci aia) se zdrobeste.
Crema:
Foaia zdrobita + 1 pachet unt sau margarina+ 4 linguri de gem ( de care ai , mama punea de caise), + 2 fiole de esenta de rom sau o sticluta+ 2 linguri bune de cacao + lapte cat sa se inmoaie toata afacerea.
Foile ramase se ung ( tot cu lapte sa faciliteze taierea rapida) si se umplu cu crema rezultata.
Glazura:
Cele 3 albuse ( de la galbenusurile din aluat) batute spuma pe abur cu 250g de zahar si zeama de la 1/2 lamaie)
Decor: Streusel de ciocolata ( eu pun de la Lidl)
Si povestea:
Prajitura asta o facea mama – Dumnezeu sa o odihneasca – cam la 2 saptamani odata . Ii ziceam prajitura saracului ( pe vremea impuscatului)pentru ca se putea face cu unsoare si in crema nu era mai niciodata unt ci margarina Unirea (beton armat pe vremea aceea). Si totusi era tare buna.
Saptamana trecuta, Timeea de pe Bucataras.ro, a facut prajitura si eu am vazut-o pe Facebook. Poate pentru ca sunt proaspata mamica si un pic mai emotiva , am tras un plans de zile mari. Rar imi aduc aminte de lucruri frumoase din copilarie dar prajiturile mamei sunt parte din cele mai dragi amintiri.
:)
Uau ce mult imi place prajitura asta! Nu pot sa iti scriu reteta ca nu o stiu, si decat sa dau copy-paste de pe net, mai bine nu!
Era prajitura mea preferata in copilarie, eu nu stiam ca ai spune prajitura Kati, eu ai spuneam prajitura cu foaie zdrobita. Cand eram mica si facea mama foi pt alte prajituri pastra cateva si pt aceasta. Nu o lasam sa o puna pe masa cand ne vreneau musafiri, doar era preferata mea!
Lui tata si lui soramea nu le placea in mod special iar la sarbatori ma ameninta soramea ca e satula de prajitura asta si sa nu o mai pun pe mami sa ne faca! Si atunci eu, ca sa fiu sigura ca-mi face, rupeam intentionat foile de prajitura lui maicamea!
Nu am talent la povestit dar trebuia sa iti scriu ceva de prajitura asta!
Si anul aceasta am intrebat-o pe mama daca-mi face. Nu mi-a facut din pacate. Si tu mi-ai facut pofta!
La mine in caietul de retete, aceasta prajitura a aparut cu numele de „Septica”. A placut familiei, asa ca o faceam la sarbatori – evident si cu preferatele de pe locul intai: ISLERELE. Asa ca, intr-o noapte, dupa ce am terminat cu islerele de la care-mi ramasese niste crema, am vrut sa finalizez si Septica.Am pus crema intre foi si m-am asternut la pregatit bezeaua. Noapte tarziu fiind, n-am batut prea mult si am turnat-o in oala de fiert laptele (cea cu peretii dublii), am pus cateva picaturi de lamaie si am continuat baterea. Dar…bezeaua se lasa, in loc sa se unfle. Am adaugat zaharul dar nici asa n-a reactionat. Eram obosit si doream sa termin asa ca imi trebuia ceva ca sa faca bezeaua buna de pus peste foi. Si am adaugat cateva linguri de nuca macinata. Si…bezeaua a devenit M O V !
Iata cum suna reteta mea: 150 g zahar, 500 g faina, 150 g untura, 3 galbenusuri, 1 praf de copt, sare (vorba ta: o piscatura),50 ml de lapte. Se coc trei foi, din care una se zdrobeste si se amesteca cu crema facuta din:200 ml lapte, vanilie, 2 linguri de cacao, 100 g unt, 150 g zahar si 2 linguri de dulceata de strugurei.