Trebuie să recunosc că vremea caldă de săptămâna trecută îmi făcea inima să tresară de bucurie. Sunt o persoană care iubește soarele și căldura și dincolo de bucuria primei zăpezi, nu e mare lucru care să mă atragă la acest anotimp rece și gri. Așa că în momentul în care a venit frigul și zăpada, am scos artileria grea – ciocolata caldă! Și nu orice ciocolată caldă, ci una cu iz mexican, ușor picantă, numai bună să-ți încălzească sufletul. O carte bună și o pătură sub care să te ascunzi sunt deja elemente ale unei vieți liniștite pe care rareori ne-o mai putem permite… dar putem visa, nu?!
Pentru ciocolata caldă aveți nevoie de: 2 căni lapte (puteți înlocui o treime din lapte cu smântână pentru frișcă pentru o ciocolată mai onctuoasă), 20g cacao, 85g ciocolată neagră, tocată, zahăr sau miere după gust, un praf de sare și un praf de pudră de chili.
Combinați laptele, cacaoa și un praf de sare într-un vas. Puneți pe foc și dați în clocot pentru 1 minut, amestecând continuu cu un tel. Potriviți de zahăr. Luați de pe foc și adăugați ciocolata tocată. Amestecați până la omogenizare apoi încorporați un praf de chili. Turnați în căni și beți cum altfel decît caldă!
Să aveți poftă!
Text&Foto: Oana Olguța Iliescu
Nu am incercat niciodata ciocolata cu ardei iute, dar cred ca ii potenteaza efectul „de incalzire”. De incercat! Imi place insa mult ca in ciocolata calda sa adaug, atunci cand fierbe, o lingurita de amidon dizolvat in prealabil in putin lapte rece, ceea ce o face intr-adevar onctuoasa, cremoasa.
Arata bine, si, cred ca e si usor de facut dar momenta tin un regim :))
un singur comentariu am: spui – „încorporați un praf de chili”.
cat inseamna „un praf”? o lingurita? de care, ca eu am la servici de 2 dimensiuni….un varf de cutit, o unghie…cat?
ps: recunosc ca am o problema cu astfel de unitati de masura… cat cuprinde, un praf, o piscatura, o/ un…. am dat rateuri din lipsa de experienta si sunt sigura ca sunt multe alte novice, la inceput de drum in bucatarie.
„Un praf, o piscatura…” – dupa gustul fiecaruia, inteleg eu.
Oamenii au gusturi diferite, ce mie mi se pare foarte picant, altuia nu, si de-asta ne lasa autoarea sa descoperim singuri cum ne place.
Monica, asta e chiar o chestie foarte simpla, e in functie de gust. In plus, il adaugi la sfarsit: pui foarte putin (un varf de cutit, sa zicem), gusti si, daca crezi ca ti-ar placea mai condimentat, mai adaugi. E ca si cum ai intreba cu cate grame de sare trebuie sa iti sarezi oul sau cate grame de zahar trebuie sa iti pui in cafea.
Inteleg ca in patiserie cantitatile sunt importante, dar la retetele obisnuite (prin asta inteleg cele simple, la indemana oricui) o abatere de cateva grame nu duce, in cele mai multe cazuri, la esecuri rasunatoare. E bine sa ai un cantar de bucatarie, dar nici canile gradate nu sunt de lepadat. Nu in ultimul rand, practica te invata.
In plus, din proprie experienta iti spun ca pe mine nu lipsa cantarului m-a facut vreodata sa gresesc o reteta, ci lipsa de atentie si de concentrare.