Nu îmi amintesc exact câți ani au trecut de când am mai văzut așa iarnă, alb, fulgi, ger, poftă de săniuș sau bulgăreală, iar Ana s-a putut bucura de fulgi și zăpadă, deși nu a ajuns încă la vârsta jocurilor cu zăpadă.
Vremea asta m-a făcut să explorez „confort food” germanic, găluște, spetzle, sosuri cremoase și cărnuri suculente, numai bune de asociat unei ture bune de distracție pe pârtie.
Vă arăt azi o rețetă pornită din fostul Imperiu German, din orașul Königsberg, în prezent situat în Rusia și denumit Kaliningrad. Rețeta poartă numele de Königsberg Klopse, iar interesant de menționat este că în vechiul RDG, restaurantele au fost nevoite să modifice numele, deoarece nu mai era acceptată nicio referință la orașul proaspăt anexat de URSS.
Să trecem la treabă:
Am luat două chifle uscate, le-am rupt în bucăți și le-am acoperit cu lapte. Am tocat mărunt o ceapă mică, iar apoi am călit-o în puțin ulei și-am lăsat-o la răcit.
Într-un bol am adăugat 350g de carne tocată din pulpă de vită, am stors apoi chifla înmuiată până am format o sferă omogenă și am amestecat cu carnea. Am adăugat două ouă, ceapă, 2 lingurițe rase de sare fină și una de piper proaspăt măcinat. Am frământat, obținând un aluat, iar apoi am format 10 găluște sferice (le-am putea zice și chiftele, dar mai solide decât cele tradiționale).
Am pus la foc un litru de supă de vită cu două frunze de dafin uscate și câteva boabe de piper, iar când aceasta a dat în clocot am redus focul la minim, am adăugat găluștele, am acoperit cu capac și le-am lăsat să bolborosească 30 de minute. Am scos apoi chiftelele din zeamă și le-am pus la odihnă până am făcut sosul.
Pentru sos am încins 50g de unt, am adăugat 60g de făină și am făcut un rântaș brun. 
Am stins cu supa rămasă de la găluște și am amestecat cu un tel până am îngroșat sosul. Am adăugat 100ml smântână dulce și am mai fiert puțin la foc mic. Am adăugat sucul de la ¼ lămâie, asezonat cu sare, piper și nucșoară după gust. Am pus găluștele în sos împreună cu 3 linguri de capere și am amestecat la foc mic timp de două minute.
Am servit cu cartofi fierți în coajă cu unt topit, mărar și fleur du sel.
Text&Foto: Vladimir Marian
Pun reteta la pastrare,astept zile putin mai racoroase.
Stiu ca o voi face,nu va trebui sa astepte prea mult timp printre retete,de aceea ma bucur ca o am.
Multumesc!
Mă bucur că vă place rețeta. Vă urez spor la gătit în zile numai bune de stat în casă :)
Bună seara ! Gând la gând cu bucurie, tocmai ce am terminat de făcut, chifteluțe marinate, eu am folosit şi roşii decojite, pe care le-am tocat puțin, pentru consistentă ! Numai bine, mereu tuturor ! Mulțumiri, cu tot dragul !
O mica sugestie daca nu deranjeaza. La inceputul retetelor sau la mijloc sau chiar oriunde, daca se poate ar fi util sa fie listate toate ingredientele. Este mai practic sa vedem cat de aproape suntem de cele necesare fara sa citim intreaga reteta, plus ca ajuta si la organizare de dinainte de gatit.
Altfel, spor la treaba, tot mai multe cautari pe google dupa diferite retete imi scot acest blog printre rezultate.
Mulțumesc de feedback, Șerban. Uneori fac asta, alteori, nu. E binevenit să știu părerile voastre despre formatul rețetei.
Interesanta interpretarea, f aproape de perisoare cu smantana.
Deosebit sosul – mai aproape de ciulama, decat de sos de smantana (ma enerveaza cei care nu stiu diferenta), deosebita asocierea cu lamaie (smantana dulce, si nu fermentata, + lamaie …), capere, pt un plus de picanterie acida, si nucsoara, amintind de bechamel.
Si,…hmm…, cartofii cu unt si marar, specific germani, ce ne indeparteaza de vesnica mamaliga asociata oricarui fel cu sos.
Parerea mea, si cam asa am simtit eu reteta.
As vrea sa o fac, dar as combina 2/3 piept gaina + 1/3 piept porc.
Felicitari, imi plac retetele tale.
Mulțumesc, Monica.
Merge cu orice tip de carne tocată ce se poate lega într-o chiftea. Eu am ales doar vită, dar evoluțiile recente ale acestei rețete îndeamnă spre vită cu porc.
De asemenea pentru a fi cât mai aproape de original, sosul ar trebui să conțină și anșoa.