Friptura de Turda, văzută de subsemnatul

922

Friptura de Turda e o legendă. Cotlet cu șoric cu tot, crestat și fript în untură încinsă bine, pe foc iute. Lipită apoi de pită țărănească și murături, eventual și de cartofi. Ieri am făcut la Camino, la Speciala de Joi, o friptură care pleacă de la friptura de Turda dar o dă pe alte drumuri, cel puțin la fel de delicioase dar parcă mai puțin primejdioase (s-ar putea să mă înșel, da’ nu prea cred). În loc să arunc carnea în untura încinsă și să o grăbesc spre uscare în zece minute, am pus-o binișor în tavă, tot cu untură, apoi am pus-o..dar mai bine să o iau cu începutul:

Pentru a ajunge acolo unde mi-am propus, aveam nevoie de fleică (aporpo, dragilor de pe la televiziuni, „fleici” nu înseamnă „bucăți de carne”, fleica e o bucată anume din porc), nu de cotlet, care-i prea sec. Am păstrat totuși șoricul (puteți să-i spunețio sor sau șorici, nu mă supăr) și am eliminat doar un strat de grăsime. Am pus fleica în sare dură, de pe o zi pe alta, pentru frăgezire.

La o bucată de fleică de două kilograme am folosit un kilogram de untură. Pe lângă asta, untura scursă din fleică în timpul coacerii, cam 5-600 de grame. Am mai pus în tavă un baton de scorțișoară și câteva cuișoare.

Am încins cuptorul la 200 de grade Celsius, am pus tava în el și am redus temepratura la 160 de grade. Am lăsat tava în cuptor trei ore și jumătate, întorcând friptura din când în când (cam o dată la jumătate de oră).

Garnitura mea pentru friptură – cartofi gratinați. Cartofi fierți în coajă, curățați, tăiați rondele, stropiți cu smântână bătută cu ou, presărați cu cașcaval ras, sare și cimbru și dați la cuptor zece minute la 200 de grade Celsius.

Friptura a ieșit grozav de bine. Carne fragedă, moale, topitoare-n gură. Șoricul crocant la exterior, moale și lipicios pe partea interioară. Arome bune și gust de carne.

E o mâncare pe care n-o mănânci prea des, că dai de bai.

Poate încercați o dată varianta asta și măcar o dată varianta străveche, cu cotletul feliat și crestat pe lățime, prăfuit cu boia după ce a fost ținut o noapte-n lapte și apoi azvârlit în tigaia cu untură încinsă. Să aveți termen de comparație, nu de alta.

Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. Nimic nu poate fi mai convingător!

  2. Esti sub orice critica !!! Dimineata frate …. pune-le si tu la pranz, un 5-6 …

    1. exact ;) cine să mai lucreze în condițiile astea?! :))))))))))))))))))))

    2. eu unul nu ma mai joc! asta e chiar sfidare! cum sa ajung eu de la Pitesti la Camino, pe zapada asta?

  3. ion ionescu says:

    super modul in care ai facut friptura(mai putin cartofii-preferam legume trase la foc iute,cu putin sos de soia)[muraturile facute cu apa si sare contin de doua ori mai multa vitamina C decit portocalele]

  4. Pfff, arata bestial, doar ca fleica nu e prietena buna cu dieta:)

  5. Eu stiam ca friptura de Turda e aia tinuta-n lapte, am vazut o data la Radu Anton Roman, mi se pare…

  6. Fleica poate fi si o bucata generica de carne..si de obicei vine de la bovine, nu porc.

    http://dexonline.ro/definitie/fleic%C4%83

    1. Lasa -te rog dex-ul – ca ma mananca plexul – este acea texturata corespunzatoare fotografiei cu untura deasupra…
      cat de crocanta poate sa fie calda, cu gust de carne dar topita in aroma soricului prajit cu boia…
      O bijuterie de savoare… fripturala

  7. Fleica este o bucata de porc de pe burta- lateral.
    si taiata in lungul porcului o bucata de 15/20cm.

  8. N-am avut timp sa mananc nimic azi.Imagineaza-ti ce am simtit cand am vazut pozele…

  9. daniela says:

    eu am facut varianta traditionala(am luat reteta din cartea lui Radu Anton Roman-acolo ii zicea friptura de la Zalau)…doar ca nu am tinut fleica in lapte…e NEMAIPOMENITA

  10. daniela says:

    scuze…nu e de la Zalau…e de la Turda(m-am uitat azi in carte)

  11. MIHAI POSOGAN says:

    Sunt turdean,cu familia mea am locuit aproape de piata centrala din Turda. Fam.Bonda eu ii recunosc pe acestia ca si producatori autentici ai fripturii de Turda. Acest Bonda de care fac vorbire avea niste mustati stufoase rasucite, o caruta cu roate de lemn cu rafuri,si o sotie grasa,rumena in obraji si cu o proteza de lemn la un picior,se numea Erjy neny. EI bine, ei faceau si vindeau prin anii 50-60 friptura de Turda(Tordai pecsene,daca scriu corect)in piata langa bufetul popular.Aveau o caldare de alama plina cu untura in care faceau aceasta reteta .Se vindeau bucatile de friptura pe felii groase de paine de casa insotite de castraveti murati. Din ce retin de la parintii mei ,foloseau carcase de porci din rasa Bazna si/sau Mangalita(fiind specialist in tot ce inseamna pocul,va pot da o explicatie a fragezimii fripturii,cele 2 rase au o caracteristica comuna,celula grasa este mai mare,decat la alte rase sau hibrizi de carne,deci tesut conjunctiv de legatura mai putin,si celula grasa mai rezistenta termic).Populatia de porci Bazna, provin din rasa Mangalita si rasa Berk,o rasa mixta de carne-grasime care satisface in totalitate nevoile familiei ardelenesti care pretuia atat carnea si untura si slanina acestor animale.Bazna e un porc cu un ritm de crestere mai rapid decat Mangalita si la 1 an fac o talie mai mare decat Mangalita.

  12. Pfff… imi lasa gura apa! Dar am totusi o intrebare: unde in Clujul asta mare se gaseste fleica cu soric?

  13. Salut Adi!
    Acum gatesc fleica (cu care chiar nu stiam cum sa o fac in afara de banalul prajit) dupa reteta ta, dar tu nu prea spui cantitaile, si asta conteaza cel mai mult dupa umila mea parere ;).
    Oricum, eu iti urmez retetele de fiecare data, si la cantitati ma orientez pana iese aproape perfect.
    Multumesc pentru ca iti rapesti din timpul tau publicand retete.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close