Conopidă în trei feluri și puțin porc

Dacă dai o tură prin piețele agro-alimentare azi, nu găsești mare lucru. Sigur, tarabele-s pline dar în general e cam aceeași marfă: cartofi, sfeclă roșie, gulii (scumpe), puține verdețuri, multe fructe importate și conopidă. Destul de multă. Uneori poate fi o alternativă bună la cartofi, uneori poate constitui  o masă în sine. Poate fi gătită în multe feluri, poate fi mâncată crudă. Pentru rețeta de azi am folosit conopida gătită în două feluri și am păstrat și o parte crudă. Mi s-a părut interesant și distractiv. Masa a fost un succes. Să vă povestesc:

Mai întâi am spălat conopida și am ținut-o în apă cu sare cam o jumătate de ceas (dacă-i vreo gânganie ascunsă acolo, va ieși).

Am ales toate frunzele albe, frumoase și crocante și le-am pus la păstrare într-un pahar cu apă rece, să nu se ofilească. Ele au reprezentat de data asta partea crudă.

Am pus în blender (cu ocazia asta am descoperit o manieră de lucru faină pentru Vitamix, respectiv mărunțirea fără lichid adăugat) 200 de grame de conopidă și am mărunțit-o așa: am pus inflorecențe desfăcute cu mâna, în bucăți mici, câte o lingură. Am mixat 2 secunde după fiecare lingură, având grijă să pun conopida în centrul vasului, peste cuțite. S-a creeat un tunel care a urcat pe pereții vasului pe măsură ce mărunțeam conopida de pe cuțite.

Am amestecat conopida mărunțită (ajusese la consistența cus-cus-ului) cu ardei iute (fără semințe și vinișoare) tocat mărunt, pătrunjel tocat mărunt și dovleac plăcintar tocat mărunt. Amestecul acesta poate fi mâncat crud. Eu am ales să-l gătesc cinci minute pe foc mic.

Între timp am fiert în apă cu sare conopida rămasă (600 de grame). Am pus-o în blender împreună cu 150 de mililitri de smântână dulce în care topisem 75 de grame de unt, pe foc mic.

Am mixat un minut și jumătate și am obținut un piure fin, cremos, gustos. L-am condimentat cu piper și puțin ulei de măsline.

Cu porcul a fost simplu: am curățat un mușchi de pielițe, l-am condimentat cu sare și piper, l-am stropit cu ulei de măsline și l-am lăsat o oră pe blatul de lucru, într-o farfurie. Apoi l-am fript pe toate părțile, până s-a colorat frumos. L-am tăiat în medalioane.

Sigur că nu poți să mănânci porcul roz, din motive sanitare (poți, dacă-l gătești sous vide și-și păstrează culoarea, sau dacă-l marinezi cu sare cu silitră), prin urmare, l-am fript medalioanelet câte cinci minute pe fiecare parte.

Am scos apoi medalioanele din tigaie și le-am pus pe toate într-un vas care să le oblige să stea nițel înghesuite, să rămână calde în următoarele cinci minute.

Am deglazurat tigaia cu 40 de mililitri de Marsala, adică am turnat alcoolul în tigaia fierbinte pentru a dizolva resturile rămase după frigere.

Am dat focul mic și am pus 40 de grame de unt în tigaie. Am așteptat să se topească untul și am amestecat încet cu o lingură de lemn.

Am obținut un sos brun, gustos, aromat, fin. L-am pus într-un vas pe măsura cantității lui, trecându-l printr-o sită fină. O linguriță la o porție e destul.

Restul a fost doar joacă.

Un prânz pentru patru persoane, gătit în 30 de minute.

Poate pare complicat, dar cu uneltele potrivite și cu puțină voință, o scoți la capăt.

Dacă vreți un piure de conopidă alb, cremos și pufos, faceți-l cât e caldă conopida și aveți grijă ca și smântâna dulce să fie caldă.

Asta-i tot pentru azi.

Să fiți sănătoși.