Așa oameni…

Update 3:

Sheep e ok deocamdată. Ieri, după ce a stat o vreme la noi, a trecut prin gard la vecini. De ochii lumii ori de gura noastră, au astupat găurile prin care fugea în stradă, i-au căptușit căsuța (cu pătura de la noi, apropo) și o lasă liberă prin curte, nu mai e elegată. De iari până azi n-a mai plâns deloc. O mai urmăresc din curte. Și stau cu ochii pe vecini, care se pare că-s noii mei hateri (n-am avut de ceva vreme). Le mulțumesc celor care s-au oferit să o adopte pe Sheep, dar câtă vreme e în curtea cuiva, nu putem face nimic. Sper că lucrurile vor fi mai bune pentru ea de acum încolo și că scandalul a meritat.

Update 2:

Sheep e din nou la noi. Se pare că nici cei în curtea cărora s-a născut nu o vor. Nu o vrea nimeni, de fapt, și de aceea a ajuns să alerge de la o poartă la alta, așteptând parcă o mașină care s-o lovească. E clar că noi o putem găzdui doar temporar și de aceea întreb iar: e cineva dispus să o adopte?

Update:

Articolul meu a stârnit o mică mișcare de protest pe stadă. Deocamdată, Sheep s-a întors în curtea în care s-a născut, îi căutăm un om care să-o merite. Între timp, musafirii mei nu mai au voie să parcheze în dreptul gardului vecinilor din dreapta. Vedem cum o rezolvăm și pe asta (în sensul că mă interesez la autorități să văd ce drept au proprietarii de case dincolo de gardul care îngrădește proprietatea lor).

Acum câteva seri, Tito a început să se agite pe lângă ușa de la intrare. Era aproape miezul nopții. Am ieșit să vedem ce-l neliniștea. La ușă, o mogâldeață cenușie cu ochi vii și urechile înghețate. Afară erau -17,5 grade Celsius. Mogâldeața e cățelușa de două luni pe care vecinii mei din dreapta și-au adus-o pe lîngă casă. Probabil, cu intenția de a-și bate joc de un suflet, pentru că altfel nu văd de ce ai lăsa afară un animal atât de mic pe un frig atât de crunt. Câțelușa a dormit la noi în noaptea aceea. A doua zi le-am dat câinele și le-am explicat că nu-i ok să se poarte așa. Cățelușa a dormit doar o noapte în casa lor, a doua zi au legat-o în curte, cu o sârmă. Pe care, spre seară, a reușit să o rupă. A fugit iar la noi, am mai găzduit-o o noapte, am hrănit-o și am ținut-o la căldură. A doua zi, bătrâna familiei a venit după câine”pentru că plânge copila după el”. Copilă care, din păcate, învață că așa trebuie să crești un câine.

De două zile, câinele e legat cu altă sârmă, mai groasă. Poarta vecinilor e închisă, nu ies din casă când îi strig, nici măcar când le arunc bulgări de zăpadă în geam. Cîinele se chinuie și plânge într-una. Sigur că nu pot intra în curtea vecinilor să-l dezleg ori să-l iau de acolo, ar însemna să încalc o proprietate privată și să fur bunul omului. Pot doar să i-l cer, când l-oi vedea pe vecinul meu cu suflet mare (e o ironie amară) și să-l ofer spre adopție. Nu se pune problema să-l adoptăm noi, avem deja un câine în casă și încă doi în curte iar prorpietarul nu-i de acord să mai adunăm unul pe lâgă noi, dar cred că Sheep (așa se numește cățelușa) merită o soartă mai bună.

Mă tot întreb, ce-i cu oamenii, în general? Și mă mai întreb, și vă întreb: dacă reușesc să iau câinele din mizeria în care se află, e cineva din Cluj dispus să-l adopte și să aibă grijă de el? E un câine foarte isteț, foarte vioi și foarte empatic, însă mă tem că toate calitățile astea vor fi distruse de niște oameni pe care nu pot să-i înțeleg.

PS: nu voi aproba comentariile injurioase, nu ăsta-i motivul pentru care am scris articolul. Mulțumesc.