În mintea mea nu-i loc de înţelegere pentru conceptul cină romantică. Dacă aţi avea răbdare să-l căutaţi pe acolo, l-aţi găsi lângă la mare căutare, blondele-s proaste şi unguroaicele sunt mai bune-n…bucătărie decât româncele. Sigur, ultima afirmaţie mai are nevoie de puţin studiu dar primele două formule sunt clar nişte clişee nefericite, la fel ca ideea asta de cină romantică. N-am idee cum de s-a făcut legătura dintre cină şi romantism, cu atât mai mult cu cât majoritatea alimentelor cărora li se atribuie calităţi de afrodisiac (altă prostie) au mirosuri care numai la pupat nu te trimit (vezi usturoiul şi stridiile), asta presupunând că pupatul are totuşi ceva romantic într-însul. Nu văd de ce o cină poate fi mai romantică decât un prânz, în fond, râgâitul (gentil ori ba) poate surveni la orice oră şi, din observaţiile mele atente, pot spune că nu-i chiar un booster de sex appeal.
Cred că responsabilitatea pentru apariţia acestui clişeu le revine proprietarilor de restaurante care au conspirat cumva şi au răspândit ideea că o cină cu lumânări pe masă, cu un individ ce te întreabă dacă mai vrei vin când de fapt tot ce vrei e să ajungi în pat cu persoana de pe celălalt scaun, e musai o treabă care poate pune bazele unei relaţii de durată ori, în cazurile cu adevărat fericite, pune bazele unei aventuri de o noapte fără complicaţii şi urmări (normal că glumesc, eu nu cred în aventuri de o noapte, ba chiar şi sexul după căsătorie mi se pare nepotrivit, cu excepţia cazurilor în care doreşti să ai copii).singura situaţie în care o cină poate fi romantică -şi aici mă refer la gest, nu la meniu- e aceea în care TU ai gătit cu mâinile tale pentru persoana de care eşti îndrăgostit. Şi atunci, doar dacă acesteia i-a plăcut mâncarea ori dacă aceasta e măcar la fel de îndrăgostită de tine.
Poate mă înşel, poate-s doar un moşneag de 30 şi un pic de ani care nu mai vede frumosul din viaţă. Dacă aveţi cum să mă lămuriţi că tot ce-am spus eu e aiurea, vă poftesc să o faceţi. Dacă aţi simţit fiorul în clipa în care înmuiaţi sparanghelul în sos olandez, vă rog să-mi spuneţi (nu, nu-i un eufemism, chiar la sparanghel mă refeream). Dacă friptura medium rare v-a deschis pofta de amor nebun, vă rog să-mi spuneţi.� Între timp, să fiţi sănătoşi.
te-am descoperit acu vreo doua saptamani….nu pot sa-ti explic cate retete de-ale tale le-am preparat sau adaptat…dar azi nu ma pot abtine sa nu comentez…mare dreptate ai…chiar iti dau dreptate…nu vad cum sa-ti vina cheful de „oaresce sex”,cand mananci la un local….de obicei astea cand au tema romantica(lumanari…de regula),sunt pline de….va rog sa ma scuzati…amanti..parerea mea e ca nu tre sa fie ceva deosebit ca sa fii romantic cu persoana iubita..Sunt impreuna cu sotul de aproape 12 ani si in toti anii n-am luat decat o cina la lumina lumanarilor…de ce?ca s-a intrerupt curentul…si ca o completare…ne iubim la fel ca la inceput chiar si fara „zile ale indragositilor,cine romantice,etc”
Adi, chiar aşa, este unul din clişeele made in Hollywood. Tot acolo cred că s-a născut şi acela că Parisul este un oraş romantic… dar parizienii habar nu au.
Cît despre alimentele „afrodisiace”, n-am observat niciodată vreun efect :)
Doamnelor, vă mulţumesc pentru confirmare:-)
pai daca il iubesti pe respectivul, si o cina cu sandvisuri si muraturi poate fi romantica. doar asa, pentru ca esti langa el si el e langa tine si a taiat painea cu dragoste si tu ai luat tot cu dragoste borcanu’ de castraveti acri din camara. tot romantic ramane si cand iti sar pisicile pe masa in momentul de neatentie al umanilor, ocupati sa se pupe. eu nu inteleg inca un lucru apropo de asa-zisa cina romantica: nenii cu viori sau acordeoane (!!) de prin unele restaurante, care vin sa iti sparga timpanele cu fo melodie de mare depresie :)). haleala romantica? da, mancarea la pachet infulecata cu pofta pe o pajiste de munte… da’ pe de alta parte,cine se gandeste acolo pe loc la romantism, cand urla foamea in tine?… concluzia mea: the concept higly overrated. decat sa ne straduim sa fim romantici, mai bine ne straduim pur si simplu sa traim frumos.
Adi draga,te tot urmaresc de ceva vreme si nu incetezi sa ma surprinzi….am dat de tine pe blogul lui Cristi China(mai cunoscut ca si ”chinezu”) si de atunci ma mai uit din cand in cand la ce creezi si afirmi pe aici….”dragostea trece prin stomac…si se mai mananca si cu paine,nu prea multa ,ca ingrasa:-))….e minunat sa poti gati pentru persoana iubita,si da,atunci se numeste ca esti romantic,la fel cum a gati pentru prieteni tot o modalitate de a-ti arata afectiunea este….nu,nu cred ca la 30 si ceva de ani esti un mosneag care nu mai vede frumosul din viata…..poate esti doar ceva mai lin si asezat……succes si la mai multe creeatii culinare!
ps: cred ca mi-e foame, cu gandul la romantisme d-astea :)): taman ce mancai un „is” din frumosul discurs presarat cu sintagme englezashti…
Draga Geta nici eu nu-s fun „accesori” (lumanari, petale, cine romantice, dezabieuri etc) dar am sa-mi permit sa ma leg de fraza „nu vad cum sa-ti vina cheful de “oaresce sex”,cand mananci la un local” eu cred ca, „cheful” tine de chimie,sentimente, de open mind …si nu de loc.
Am chef …:) o fac, nu conteaza locul, ora, tinuta, etc ci EL
Ha! Cina romantica: ceva carnita minunata si tot felul de legume sotate. Printre care si niste bobite de mazare. Delicioase, zor nevoie. Dar au consecinte cam puturoase in orele urmatoare. Romantic, ce sa zic…
Uite romantism „culinar”: mic-dejun impreuna, cu sandiciuri calde aburinde (cu tot ce iti trece prin cap sa pui in ele: rosii, ardei, unt, verdeturi), suc de portocale combinate cu grepfruit stoarse „old-fashioned way”(adica pe dispozitivul acela de plastic simplu, nu in storcator), oua si crontanele (fulgi de porumb). Toate astea insirate pe doua tavi si savurate cocotati in motul patului, unde e cald, moale si bine. Acu’, nu stiu cat de romantic suna, dar iti da asa un sentiment de liniste si relaxare, sentimentul ala „mi-e atat de bine cu tine si vreau sa iti arat in orice mod posibil” incat e momentul preferat al zilei :)
Bun, eu ma gandeam ca sunt o raritate. Nu am inteles niciodata de ce romantismul se desfasoara (se pare) mai bine la lumina lumanarilor. Si nici legatura intre mancare si romantism.
Ma bucur ca nu sunt singura :)
Adi, ai dreptate, iar Alina mi se pare că a descris cel mai bine ideea de romantism, iubire, căldură… Mă întreb totuşi, după acest mic dejun… pleci imediat la serviciu ? :)
Nu, e mic dejun de weekend :)
Tare dragi mi-s raspunsurile voastre:-), va multumesc pentru ele:-).
Eu cred în cinele romantice și ador Parisul. Care este romantic în ochii mei. :)
O cină romantică. Buun. De ce cină și nu prânz romantic? Simplu: cina este seara, când fie apune soarele, fie răsar stelele pe cer. Îndeajuns de romantic pentru tine, Adi? :)) Dacă și apusul și stelele sunt clișee când vine vorba de romantism, atunci sigur nu vei înțelege că tot în pachetul ăsta, al romanticilor, intră foarte bine niște haine frumoase puse pe un trup curat și parfumat, muzica, mâinile celor doi, care se caută și vorbesc, niște lumânări care, pe lângă că dau fast mesei, dau și un plus de strălucire misterioasă, ca de comori, ochilor celui din fața ta, de care se presupune că ești îndrăgostit sau, măcar că-ți place. În fine…nu vă mai plictisesc, șleahtă de antiromantici ce sunteți:)
Innuenda, Yangul meu din dimineata asta:-)
Observ ca fetele sunt inspirate in dimineata asta!! :)
Cina romantica? O s-o explic mai tirziu. Acum ma grabesc. Sint de accord cu Innuenda. Da, foarte de aceeasi parere. Si Adi, stiu de ce nu-ti place o cina romantica. Se intelege. Ceea ce ati descries voi pina acum este o cina buna, gustoasa si foarte realista, n-are nimic romantic.
Numai fete comenteaza, nici un barbat???
Sa aflam si parerea lor…pana acum sunt de acord cu Adi si cu fetele…
„…ba chiar şi sexul după căsătorie mi se pare nepotrivit, cu excepţia cazurilor în care doreşti să ai copii”………..Hadene, m-ai surprins cu afirmatia asta. Am citit de nenumarate ori fraza, am crezut ca sint prea blonda si nu pricep:)).
Sint de acord ca o cina romantica e atunci cind tu ai gatit cu miinile tale si cu priceperea ta, iar el, priceput la rindul lui, a adus vinul rosu de Bordeaux sau Provence:). In rest….foc de paie
Romana, sunt prea subtil? Era o gluma, normal:))
Salutare Adi, Buna ziua domnisoarelor si doamnelor
E o onoare sa ma alatur comentariilor dv, vad ca nici un alt barbat nu a avut curajul. Eu tint sa fiu de acord cu aceste concepte: cina romantica, sau business lunch, etc. Cred ca toate aceste asocieri intre masa (mancare) si alta activitate isi au explicatia prin prisma fiziologiei umane.
Cu totii stim ca nevoia de mancare, este o nevoie primara. Astfel ca satisfacerea ei, este esentiala. De aceea in momentul in care asociem o cina , sau pranz cu o intalnire de afaceri, amoroasa etc. avem toate sansele ca acea intalnire sa fie una de succes. Mancarea poate fi un subiect de discutie inainte sau dupa masa .(la mine au succes discutiile despre Adi Hadean si Jamie Oliver:) ) Asa ca avem o pornire. Bineinteles ca organismul nostru, mai ales daca are nevoie de hrana se va concentra pe mancare. Insa dupa masa, dupa satisfacerea acestei nevoi, individul se poate concentra mult mai usor asupra primul lucru pe care il face – adica intalnirea cu persoana iubita.[ Iar daca va fi una de succes, va incerca – in special barbatul – sa ajunga la satisfacerea altei nevoi primare. Sexul:)]
Eu asa inteleg acest concept de cina romantica. In nici un caz Spaghetti carbonara mancate in stilul „Doamna si vagabondul”. In concluzie eu cred ca aceste cine romantice chiar ajuta in intarirea unei relatii. Indiferent ca sunt acasa sau la un restaurant. Curios este faptul ca majoritatea doamnelor si domnisoarele de aici nu sunt de acord:)
In viziunea mea :) cina romantica nu se refera mai deloc la mancare. Este toata atmosfera care inconjoara momentul respectiv: decor, intensitatea luminii, dar mai ales placerea companiei si desigur anticiparea punctului culminant care la inceput de relatie poate fi doar primul sarut. Intr-o relatie de lunga durata putem fi romantici si-ntr-o duminica dimineata, in pijamale si cu parul zbarlit, langa o ceasca de cafea aburinda , un sarut si ce s-o mai gasi prin frigider :))
Cred ca (o traducere a) romantismul se ascunde in placerea timpului petrecut cu persoana draga.
Innuenda sunt cu tine in echipa :)
nu cred ca trebuie sa functionam dupa tipare, clisee. Asa ca ma bucur ca 90% din comentarile postate considera un cliseu cina romantica
Adi, ti-a iesit azi cu „postul” :)))
apai mie cand imi da cineva sparanghel cu olandez il iubesc instant…insa nimeni nu se incumeta si tot io tre sa il fac :| si de fiecare data cand il bag in gura fac precum gainile alea din desenele animate cand apare cocosul.
cina conteaza sa fie cu cel iubit/cei dragi. ce mancam conteaza fix pix, poate fi si paine cu intuneric, daca e pregatit cu drag. conceptul de cina romantica este doar un carlig pentru cei slabi de sentiment si minte ;)
PS clisee au fost si vor exista, depinde de interpretarea pe care le-o da fiecare. Am avut nenumarate momente romantice cu barbatul cu care traiesc, niciunul nu l-am denumit sonor ”cina romantica” si asta doar ca sa ne silim sa ne comportam intr-un fel anume, daca insa am fi facut-o, amintirea ar fi fost momentul in sine si nu numele dat momentului. :)
PS#2
”eu nu cred în aventuri de o noapte, ba chiar şi sexul după căsătorie mi se pare nepotrivit, cu excepţia cazurilor în care doreşti să ai copii”
LOL hilar.
Andreea, pe LOL mă bazam:-)
Aditza, dragule…abia a inceput „luna indragostitilor”. stai sa vezi clisee de acum inainte.
„cina romantica la lumina lumanarilor, cu mancare afodisiaca”
mori cu zile.
V-am mai spus cât de tare-mi place de voi? :-)
si noua ne place de tine :))
ditto :)
Lara, Andreea, având în vedere câte suntem în gașca asta, mie-mi convine procentul!
Las să fiu eu minoritara mai slabă de sentiment și de minte. Works for me! Lăsați cinele romantice să vină la mine! ;)
In mintea mea nu incape notiunea de romantism in vazul lumii si nu sunt tocmai o persoana timida si pudica. Dar romantismul tine de iubire, de indragosteala, de intimitate, nu tine de demonstratii cu si in public, tine de ceva ce iti iese din suflet si din propriile maini (si alte parti ale corpului). La fel nu vad de ce trebuie trambitata a anumita zi (detest valentine’s si dragobete si toate kitch-urile pe tema). Nu inteleg nici chestia cu anumite mancaruri sau momente romantice; la fel cu afrodisiacele: daca nu i se ridica „nivelul de trai” pentru ca ma vede pe mine, apai sigur nu i se va ridica de la minunatul miros de usturoi.
Mergem mai departe, la romantismul declarat ca un standard de stat al unor anumite orase; orice vagauna in care am fost in lumea asta mare mi s-a parut minunata si romantica doar pentru ca am fost cu EL iar extraromanticul Paris, pe care nu l-am vizitat in compania LUI mi s-a parut un oras frumos si curat si atat.
Nu vad de ce e mai romantica o cina la lumina lumanarilor echipati super pompos decat un mic dejun in caminul nostru imbracati cat se poate de sumar (de preferinta sa-i gatesc purtandu-i camasa :D) sau decat un pranz spontan la iarba verde.
Concluzionand: e romantic orice moment petrecut cu iubitul meu, nu e nevoie de nimic spectaculos, nu exista elemente obligatorii pentru ca un moment sau o iesire sau o cina/pranz/gratar/mic dejun sa fie romantice. E nevoie de el si de mine, de un pic de liniste si de complicitatea dintre noi.
Sa fiti iubiti!
Of, n-ati înteles nimic. E din filme, aia e. Pai românii nu prea au conceptul de cina, dupa mine. Daca or fi fost obiceiuri mai altfel înainte de 47, odata cu poporul la putere au fost bagate sub pres. Mesele noastre festive sunt de prânz, când eram eu mica nu te invita nimeni la cina de Paste sau Craciun, vizitele se faceau la masa de prânz sau dupa-amiaza. Baietii te scoteau la o pizza sau la cofetarie, si seara se mânca asa, de nevoie, dupa o zi de munca, în nici un caz cu lumânari, servete si trei feluri cel putin. Cina festiva, în general, a fost adoptata de curând în România, fie ea de afaceri, în familie sau romantica. Uitam ca în marea majoritate avem provenienta agrara recenta (nu e cazul meu, dar nu sunt partinitoare) si la tara nu se umbla cu farafastâcuri din astea. Tu ce zici, chefule?
Antoaneta, ca de obicei, ai dreptate:-).
Adi esti super. Imi plac comentariile voastre.
Nimic nu se compara, de exemplu, cu un „buna dimineata iubito” spus de un om (barbat in cazul meu:-)) in ochii si in zambetul caruia vezi tandrete si iubire pentru tine, ciufulita, fara machiaj, fara haine elegante. Ca sa nu mai vorbim de un mic dejun preparat de el … sau orice altceva! Nu ca un buchet de flori sau o invitatie undeva ar strica din cand in cand dar sa nu conferim acestor gesturi o importanta mai mare decat mai micilor gesturi cotidiene de iubire. Mai bine mai putin si des decat mult si rar. Acuma fiecare dupa cum simte. Eu asta imi doresc.