Porc, morcovi și niște varză

Ieri am plătit factura de curent electric pentru luna Ianuarie. În total 97 de lei, în condițiile în care, după cum știți, cam gătesc ore lungi și multe folosind cuptorul electric. Practic, toată casa a consumat într-o lună prețul unui pui bio (mă întreb cu ce-i cresc atât de scumpi, serios) din care poți face o supă, o friptură, niște șnițele și un pilaf, dacă te organizezi bine. Am început articolul astfel pentru că revine constant și des „lăcrămația” referitoare la costul gătitului în caz de slow-coking, de care am „abuzat” din nou zilele astea. Am luat o bucată de piept de porc (2,5 kilograme) pe care am crestat-o pe piele din centimetru în centimetru, am frecat-o cu sare grunjoasă și piper abia zdrobit, am pus-o într-o tavă puțin adâncă, cu pielea-n jos, pe hârtie de copt, am acoperit-o cu hârtie de copt și am pus e ea o greutate pe care am păstrat-o acolo pe tot parcursul coacerii (10 ore, 130-140 de grade Celsius). Carnea gătită astfel pierde destul de mult din grăsime, șoriciul ei devine foarte fraged (expandează frumos dacă-l frigi în tigaia încinsă când încălzești carnea) și se păstrează bine (o săptămână în frigider fără probleme, un an în congelator, tot fără probleme).

Lângă carne am pus niște legume pe care le-am gătit astfel: morcovii, spălați bine, curățați cu un cuțitaș pe lângă frunze, zvântați cu un prosop din hârtie, presărați cu sare grunjoasă direct în tigaia în care am topit două linguri de unt. În unt am pus o linguriță de ulei de măsline. Am pus capac pe tigaie și am ținut focul mic-mic 20 de minute. Am luat apoi capacul și am continuat gătirea tot pe foc mic, pentru alte 20 de minute. La fel am procedat și cu varza de Bruxelles, curățată de primele 3 frunze și tăiată-n jumătate. O parte din varză (2 bucăți/porție) a fost doar friptă-n unt 2 minute pe foc rapid, să rămână crocantă și verde, cum verde a rămas și mazărea mangetout pe care am spălat-o și am fript-o 30 de secunde în unt cu sare.

Am păstrat câte un morcov întreg pentru fiecare porție, iar din restul am făcut piure folosind blenderul de mare viteză, o lingură de smântână dulce la fiecare 60 de grame de morcovi și puțină zeamă de lime la urmă, pentru a face gustul mai sprinten. Am mai pus pe farfurie niște ceapă coaptă-n coaja proprie, odată cu porcul din cuptor, două ore, nu zece. Toate astea împreună se poartă foarte bine. Dacă-ți place porcul, îți place pentru că-i gras, iar prin gătirea îndelungată, părțile grase capătă și o dulceață pe care n-o întâlnești altfel. Legumele, pe de altă parte, gătite încet în unt își schimbă textura, gustul lor evoluează trecând printr-o gamă de arome din care păstrează suficient de mult încât să te uimească. Asta, desigur, dacă dai doi bani pe gust. În ceea ce privește aportul de vitamine, e rezolvat prin introducerea în poveste a unor legume gătite superficial, dar destul încât să știi că au fost gătite. Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.