Rasol de vită la crock-pot

(PUB)

Acum câteva zile am fost în Obor, una dintre piețele capitalei, probabil cea mai cunoscută dintre ele și cu siguranță cea mai apropiată de casa în care locuim. Dacă hala de pește mi s-a părut interesantă (varietate, pește destul de proaspăt etc), zona destinată cărnii nu m-a prea încântat. Aceeași marfă, aceleași piese la toți vânzătorii, aceeași vită bătrână vândută sub eticheta „vițel”. Am văzut vițel în 2-3 locuri, mânzat în cel mai bun caz (tineret bovin), aceeași confuzie între scăricică, piept de porc și coaste (care-s toate de pe acolo, dar pe care le numim diferit pentru a ști ce parte cumpărăm și gătim), destul de multă tristețe, pe scurt. În toată tristețea asta am reușit să găsesc și un strop de bucurie, respectiv un rasol de mânzat care arăta destul de bine și care m-a trimis cu gândul la slow cooker-ul crock-pot din inventar. Iată ceva pentru o cursă lungă, mi-am spus. Să vedem ce iese.

Mi-am amintit de un fel de mâncare pe care l-am întâlnit în Franța cu ceva timp în urmă, într-un birt de  țară lipsit de sofisticare, dar cu mâncare gustoasă. Am primit atunci o bucată de vită gătită îndelung, scufundată într-un fel de sos subțire cu gust de vin și acompaniată de cartofi fierți. Nu mi-am dorit să reproduc senzația, m-am folosit doar de idee pentru a da de lucru crock-pot-ului.

Am turnat peste rasol cam 300 de mililitri de vin spumant și 200 de mililitri de vin de Bordeaux. Am decis să-l fierb în vin timp de 10 ore. Ce poate ieși de aici? Ce să mai pun în afară de vin?

Sare, piper, fulgi de ardei uscat și afumat, trei linguri de sos de stridii, câteva rămurele de oregano tânăr, trei căței de ustroi, trei cepe mici tăiate-n sferturi. Apoi capac, setarea de temperatură joasă și cronometrul la 10 ore. Apoi am plecat.

Când s-a încheiat timpul de gătit, carnea curgea de pe os. L-am lăsat acolo doar pentru a ilustra ideea. Am lăsat oala să se răcească și am pus-o în frigider până a doua zi. Grăsimea s-a ridicat la suprafață și s-a solidificat. Sub ea, carnea captivă-n jeleu de vin, foarte gustos, foarte aromat.

Am îndepărtat grăsimea și am scos din oală o parte din carne și o parte din jeleu (se păstrează bine așa la rece 3-4 zile). Le-am pus într-o tigaie, pe foc mic.

Când am constatat că-i caldă carnea, am mâncat-o cu cartofi fierți, sfeclă fiartă în aburi și cu zeama rezultată din topirea jeleului. Zeama aceasta poate fi scăzută până la stadiul de sos, dar am preferat să mă bucur de lipsa inițiativei în acest sens.

Ne-a plăcut mult aroma, ne-a plăcut carnea foarte moale, ne-a plăcut și jeleul de vin care poate fi consumat ca atare sau combinat cu ficat de rață/gâscă, ciuperci de pădure, pâine neagră, brânză maturată.

Culoarea închisă a cărnii la exterior se datorează vinului roșu. Apropo, vinul pe care-l folosiți la gătit trebuie să vă placă și, dacă-i posibil, să nu fie foarte taninos. De asemenea, puteți să-l opăriți înainte pentru a îndepărta bună parte din alcool.

Vă recomand cu drag felul acesta de simplitate. Nu-i musai să-l practicați zilnic, dar vă poate oferi perspective interesante asupra mâncării. Să fiți sănătoși.