Miel umplut. Coproducţie cu casa de filme "mama Hădean".

De Paşti umplem mielul. De fapt, doar o jumătate, cealaltă jumătate se transformă în ciorbă, fripturi, grătare. Pare că ne îmbuibăm, nu-i deloc aşa, suntem o familie mare iar mielul are limitele lui. E adevărat, surorile mele nu mănâncă miel iar pentru ele umplem o găină, cu o umplutură asemănătoare dar cu alte ingrediente . Ca să n-o lungesc (pe ea, pe introducere) prea tare:

Organele mielului (inimă, plămâni, ficat, rinichi) şi un mic adaos de ficat şi inimă de porc, se fierb în apă cu sare şi piper boabe. O foaie de dafin nu strică. Până fierb măruntaiele e vreme destulă să pregătim celelalte ingrediente. Cum ar fi verdeţurile. Ele se curăţă şi se spală. Ce vedeţi în poza asta e usturoiul, foarte tânăr.

Pătrunjelul pe care l-am folosit e creţ şi are aroma puternică.

Ceapa verde e o altă componentă fără care umplutura nu face doi bani.

Mama a lăsat la uscat câteva felii de pâine. Am obţinut din ele un pesmet ceva mai grunjos. E bun să lege umplutura, să-i dea consistenţă.
Am dat prin maşina de tocat măruntaiele fierte (cu excepţia unei bucăţi de ficat şi a rinichilor, pe care le-am tăiat cu cuţitul, arată bine după ce se coace mielul umplut şi-l tăiem pe farfurie), am tocat mărunt ceapa, usturoiul şi pătrunjelul şi le-am amestecat cu pesmetul. Cu mâna, pentru că nu s-a inventat robot cu suflet.

Am mai pus în umplutură şi două felii de pâine pe care le-am înmuiat în lapte dulce.

Apoi am pus ouăle fierte, zece la număr, tăiate cubuleţe. Am amestecat cu grijă, să nu le zdrobesc.

Am condimentat cu sare…

…şi piper.
Am încorporat în compoziţie 15 gălbenuşuri crude şi albuşurile lor, bătute spumă. Spuma are rolul de a afâna umplutura. Mama spune că ouăle crude trebuie să fie mereu mai multe decât cele fierte. Nu o să contest asta, doar e mama.

Umplutura fiind săvârşită, am făcut o fantă în miel (ştiu, sună ciudat), pe exterior, de-a lungul şirei spinării. Carnea se desface în straturi şi formează un buzunar în care intră umplutura. Buzunarul trebuie lărgit cu mâna.
Mama m-a ajutat să umplu mielul şi tot ea a cusut buzunarul, să nu iasă umplutura în timpul coacerii.

Am tapetat mielul cu felii de slană afumată şi crenguţe de rozmarin, am împănat zonele mai cărnoase cu usturoi şi slană şi l-am dat la cuptor. În tavă am pus două căni de apă şi una de vin.

Cam (exact) aşa arăta înainte.
După două ore şi jumătate la 150 de grade Celsius:

Pe la noi, oamenii pun mielul într-un coş înveşmântat într-un ştergar curat şi îl duc înduminica de Paşti la biserică, să-l sfinţească preotul. Abia apoi mănâncă din el. Altfel, e doar un miel ca oricare altul, poate prea puţin sănătos.

Nu vreau să par nicicum, spun doar că masa de Paşti, de la cozonac la ouăle roşii, miel şi vin, trebuie să fie bună şi nu prea multă, trebuie mistuită mai mult cu sufletul decât cu trupul. Mi-ar plăcea să ştiu că nu aţi avut nevoie de Anghirol şi Triferment. Hristos a înviat! Chiar şi pentru cei care nu cred asta. Aici e frumuseţea şi bucuria vieţii.