Mi-am dat seama că am stat prea puțin in Deltă. Întotdeauna în alt loc și parcă mereu pe fugă. Dar de fiecare dată am avut parte de mâncare extraordinară. Așa că încerc acum, umil, să recreez una dintre cele mai bune rețete cu pește pe care am mâncat-o vreodată: storceag. Storceagul nu e o ciorbă, nici supă, nici plachie. E o masă de sine stătătoare. Este festinul zilnic al pescarilor din Sfântu Gheorghe, dar și mâncarea nobilă cu care își îmbie fiecare oaspete.
Am reușit sa găsesc o fermă de acvacultură care crește sturioni în mod responsabil, astfel încât am putut să respect rețeta originala. Și ea zice cam așa:
Ingrediente pentru un storceag autentic
- un sturion mic, de aproximativ 1.5-2 kg (eu am avut o cegă albă)
- 4-6 cartofi medii
- 2 cepe medii
- 2 morcovi
- 2-3 linguri de ulei
- 2 gălbenușuri
- 150ml de zer de lapte (în mod tradițional se folosește zer, însă poate fi înlocuit cu smântână pentru gătit)
- o legatură mare de mărar
- sare
- ardei iute (opțional)
Preparare storceag
Cega nu are solzi, are pielea aspra, discuri osoase, si e acoperita de un soi de gelatină. Am spălat-o foarte bine în apă rece. I-am tăiat capul și coada și le-am pus la fiert în aproximativ 2.5-3 litri de apă. Am pus în oală și o linguriță cu vârf de sare și o ceapă întreagă, curățată. Nu pentru mult timp – 15 minute după ce dă în clocot.
Peștele l-am tăiat felii de aproximativ 2cm grosime – am taiat fix printre discurile osoase – și l-am dat cu sare din belșug.
Între timp, am tăiat ceapa foarte mărunt, am dat morcovii pe răzătoarea mică și le-am călit în ulei într-o altă oala. După vreo 4-5 minute, am pus și apa în care am fiert capul si coada – pe acestea din urmă le-am lăsat un pic deoparte, la răcit, ca să pot scoate carnea de pe oase.
Am pus apoi cartofii, tăiati rondele, și feliile de pește. Mai are nevoie de maxim 15 minute pentru a se pătrunde.
Separat, intr-un castron, am bătut ușor gălbenușurile împreună cu zerul si mărarul tocat mărunt. Am adăugat on polonic de zeamă și le-am turnat in oală pentru un ultim clocot.
Și atât! Storceagul e gata pentru servit. Merge minunat alături de un pahar de vin roze, în așteptarea primăverii.
S-aveți poftă!
Ce minunății ne povestești de fiecare data,și atât de accesibile !
Cred ca las un comentariu o data la un an ,nu sunt un împătimit al netului,dar, chiar așa,nici un comentariu pana acum pentru aceasta minunata rețeta ?
Mâine ma apuc sa fac și eu. Mulțumesc !
Cred că am mâncat și eu așa ceva în Delta, dar nu știam că se numește astfel. Unde ați găsit cega? Felicitări pt rețetă!
Sturion am vazult la Selgros
Am incercat una in Tulcea, dar cred ca n-am nimerit bine. Avea gust de ciorba de burta cu ceva sturion inauntru. Mai incerc in Sfintu Gheorghe.
Cam acolo duce gustul, spre ciorba de burta. Acum cu zer e alta poveste. Merge si sturion Dar si somn. Undeva in buzau am mancat, la moara dragaicilor, excellent.
salut!
suna bine reteta ta, io as avea o singura obiectie: storceagul (asa cum l-am mancat io) este acru, aproape ca o ciorba. din cate am inteles, se pune lapte la prins, cand se separa smantana de zer se opreste doar zerul, care se mai lasa la fermentat cca juma’ de zi; si zerul asta fermentat f bine se foloseste la acrit; la cantitatile tale, cred ca 0.5-1 litru de zer ar merge.
Am revenit din delta si la cazare mi-a fost servit storceag, e demential de buna! Vreau sa incerc si eu sa o gatesc, reteta e intradevar originala cu zer.