Bucătăria lui Mircea Groza(3): Borş de leurdă şi urzici

Mircea Groza mi-a trimis zilele trecute un cd cu reţete. Alături de el, o găletuşă cu borş de leurdă şi urzici. Borşul a dispărut instantaneu, reţeta însă rămâne, poate aveţi nevoie de ea, acum că s-a deschis sezonul de vânătoare la leurdă şi a îmbobocit urzica. Iată reţeta:

De la urzici se iau doar vârfurile, respectiv părţile cele mai fragede.


Leurda se curăţă şi se spală. Dacă nu aveţi dealuri în spatele casei, căutaţi leurdă şi urzici în pieţe. Acum ori niciodată!

Pentru a putea alcătui un borş cumsecade, mai avemnevoie de ţelină, morcovi, ceapă verde, ceapă roşie, ardei gras, o roşie şi nişte miroazne, oarece ierburi aromate, cum ar veni.

Mai avem nevoie şi de o mână de ciuperci, pe care le regăsim încă din prima fază: mărunţim trei patru dintre ele şi le punem la călit împreună ci ceapa verde, o căpăţână de salată verde tocată mărunt şi o mână de urzici.

După ce s-au călit binişor, răsturnăm cele de mai sus într-un vas în care am bătut trei ouă cu un pahar de lapte. Apoi prăjim amestecul şi-l transformăm într-o omletă grosuţă şi pufoasă.


Ţelina şi morcovul date prin răzătoare se călesc împreună cu ciupercile rămase. De fapt, se ţin la foc domol până se înmoaie bine de tot.

Ceapa roşie şi roşia suportă acelaşi tratament, dar separat.

Urzicile care au scăpat de la omletă (două-trei mâini) se pun în apa care fierbe şi li se adaugă amestecul de roşii şi ceapă.

Urmează leurda şi restul legumelor călite.


Nu se lasă să fiarbă prea mult, în fond, legumele sunt deja înmuiate iar plantele sun crude, proaspete şi fragede, e păcat să le fierbem până la împrăştiere. Acum, că am lămurit aspectul ăsta, să trecem la faza următoare: liezonul. Un gălbenuş se amestecă bine cu două linguri de smântână. O lingură de făină se pune la prăjit într-un strop de ulei şi se stinge cu amestecul de ou şi smântână. I se ridică temperatura cu zeamă din oală apoi se toarnă în oală.

Omleta făcută mai devreme se taie în romburi şi se pune în oala cu borş (care se poate acri fie cu borş, fie cu moare fie cu oţet).

Ăsta-i borşul de leurdă şi urzici. Plin de tradiţie ca lada de zestre, uşor ca mireasa când o treci pragul casei, acru ca privirea soacrei când vede că pleci cu fata ei. Poftă bună!