Am avut ocazia de a studia puțin felul în care mănâncă francezii pe care i-am cunoscut în ultimele săptămâni. Nu spun că felul lor de viață se aplică și-n marile orașe ori că în toată Franța e la fel. Spun doar ce am observat în Charente. Oamenii își respectă orele de masă și mesele în sine. Mănâncă simplu dar foarte gustos și variat și se țin de un anumit tipic. La micul dejun, ceva dulce (croissant, o tartă, toast cu unt și gem), poate o cafea și suc de fructe, de obicei de portocale. Nu m-aș putea obișnui cu asta, dulcele și dimineața nu-s două lucruri care merg bine împreună în mintea mea și-n fizicul meu-nici atât.
Cu prânzurile în schimb, e altă poveste. Încep cu un antreu, de obicei rece. Poate fi foie gras, poate fi o salată (de cele mai multe ori e o salată), poate fi o mâncare rece de ciuperci, așa cum am mâncat la Michelle și Jean din Champniers.
Tot la ei am mâncat și un confit de rață senzațional. Dacă vreți să aflați cum se face, intrați la Florin. Felul principal are carne (care poate fi de porumbel, găină, rață, gâscă, iepure, porc, vită, vânat cu pene ori blană) și legume. Praz, fasole, cartofi (mănâncă mult mai mulți cartofi decât mănânc eu, asta-i clar), morcovi și poate nu atât de multe legume verzi pe cât ar sugera orice nutriționist. Cu toate astea, n-am văzut obezi în zonă.
Dacă înainte de antreu primești un aperitiv (cognac cu Schweppes e la modă, dar poate fi Pastis ori un păhăruț de Pineau des Charentes), masa e acompaniată de vin. De obicei, roșu. Nu mult, un pahar. Cât să-ți facă viața mai bună și mai lungă. Cel pe care l-am băut la această masă a fost un vin din 1995, anul primului meu pahar de vin. Am luat-o ca pe o aniversare, mai ales că vinul a fost păstrat foarte bine.
Brânza vine înaintea desertului. Orice francez care se respectă are acasă măcar două feluri de brânză în același timp. Mulți au chiar mai multe feluri.
După brânză, desertul. Un fruct, o tartă, o prăjitură făcută în casă ori cumpărată de la boulangerie (brutărie).
La urmă, o cafea, pe care mulți o beau neagră-neagră și fără zahăr.
Cinele se desfășoară după același tipic însă poate porțiile sunt mai mici iar salata din deschidere poate fi înlocuită cu un fruct – grapefruit, portocală, poate căpșuni, în funcție de sezon. Oamenii se respectă pe ei înșiși respectându-și felul de a mânca, pe care-l păstrează de când se știu. Rar își permit derogări iar gustările dintre mese le sunt îngăduite doar copiilor. Nu au o părere bună despre fast food și nici după ideea de supermarket nu se omoară (supermarketurile închid devreme în cursul săptămânii, foarte devreme sâmbăta iar duminica nici nu deschid).
Am învățat ceva bun și din asta. Am învățat binele se găsește și-n simplitate, că el nu are nevoie de podoabe și că simplitatea poate fi bogată și variată cu condiția să fii deschis spre asta. Să fiți sănătoși.
Analiza foarte corecta, o pot spune dupa doi ani de locuit in Franta. Toate bune si gustoase, doar cu mic-dejunul dulce am si eu dificultati :). Foarte interesanta in orice caz reactia francezilor cand le explic ce as fi eu in stare sa mananc la micul-dejun :)))
Colesterolul pare sa fie in floare. :D
In rest mi s-a facut foame ::))
colesterolul în sine e o problemă falsă:)
Francezii, ca si italienii, gusta viata lent si savuros. Bazele acestui trai cred ca vin din educatie pe termen lung, traditie si nivel financiar comfortabil. Restul sunt detalii… si da, as vrea sa am si eu soft life cu gusturi simple si savuroase. Bravo Adi.! Am o banuiala ca partea cu simplitatea doar ti-a fost intarita acum, deja o cunosteai. Right? :)
„colesterolul în sine e o problemă falsă:)”
Corect.
Si ai uitat sa mentionezi ca mananca foarte multe grasimi saturate: unt,branzeturi, etc. care NU fac rau ci din contra scad colesterolul.
Si nu prea folosesc uleiuri vegetale.
e o chestiune de stil de viață, în primul rând. nu se dau înapoi de la munca fizică, sunt activi până la vârste înaintate iar resveratrolul din vinul roșu le oferă vene și artere mai suple:)
Hai sa-l trimitem si pe d-l Mencinicopschi(cred ca i-am gresit numele!) la familia unde ai stat tu ,poate isi mai schimba din parerile despre mancare !Dar cred totusi ca este cam multa mancare pentru o zi ! In rest ,foarte adevarat ca mancarea gatita in casa este mult mai sanatoasa decat orice preparat fast food,sau asemanatoare.Macar numai pentru faptul ca stii ce ai pus in ea si tot este bine .
Gustoasa si eleganta descrierea! Adica ei mananca sanatos, stiu sa combine ce e de combinat. Ce e natural si mancat cu masura nu mareste colesterolul. Apropo de cartofi, mananca multi cartofi prajiti ca romanii sau ii prepara altfel?
bravo lor! :-)
mekone, fierți, copți, piure. și prăjiți, dar mai mult pe la serbările publice ori la meciuri (asta am văzut).
Si portiile sint frantuzesti, nu americanesti.
Bine spus, ai extras esenta in timp foarte scurt. Masa la francezi e o institutie, sunt invatati de mici sa o respecte si sa nu se abata de la anumite reguli. Ii invata in primul rand ca nu se sta la masa doar ca sa-ti astamperi foamea ci ca sa imparti cu ceilalti, familie sau colegii de birou, un moment convivial in jurul unor bucate alese.
Nu degeaba ritualul mesei la francezi a fost declarat patrimoiul umanitatii, nu atat pentru bucataria gastronomica, cat pentru traditie, prezentare, raportul pe care il au cu alimentele, calitatea lor.
Felicitari pentru spiritul de observatie:)
Cand am venit in Franta am fost nici mai mult nici mai putin socata de ceea ce mananc francezii dimineata…… ii spuneam sotului francez ca niciodata nu voi putea adopta acest mic dejun ….. dupa trei anisori petrecuti aici fara sa mi dau seama am intrat suta la suta in acest sistem.Mesele cum ai spus si tu sunt foarte stricte si sunt respctate cu strictele atat de cei mici cat si de cei mari :) nu vezi sa se deschida usa la frigider ….. toata ziua buna ziua…. la inceput ti se pare ca totul e ciudat…….dar te integrezi usor ca te prinde bine sistemu ……in ceea ce priveste inchisul magazinelor ….. duminica e zi de petrecut in familie….. in parc plimbari diverse sporturi ….. nu cunosc francez caruia sa ii faca placere sa mearga la shopping duminica….dar era bine si in tarisoara noastra Romania……
Cam la fel si-n Italia…desi drept sa spun fiecare zona are obiceiurile culinare tipice…. Eu m-am obisnuit cu mic dejun dulce (dar mai nou imbin dulce-sarat) si ce scrie Raluca :”. Foarte interesanta in orice caz reactia francezilor cand le explic ce as fi eu in stare sa mananc la micul-dejun :)))”
e exact la fel si-n Italy :)))
Se cunoaste ca in zona unde ai fost tu oamenii sunt foarte activi si petrec enorm de mult timp in miscare, in aer liber. De exemplu, poate ca cei doi proprietari de la acea „gite” s-au retras „la tara”. dar continua sa aiba o viata foarte activa. La noi, din pacate, mai ales cei care traim intre betoane si cu munca de birou, sedentarismul este prezent 80% din timp, daca nu chiar mai mult. Ceea ce ne afecteaza metabolismul arderilor.
In fine, te invidiez fie si numai pentru aerul pe care l-ai respirat acolo! :) Spor in continuare si sa fii sanatos! Cand vii la Iasi?
Mortyse, nu știu, trebuie să ne organizăm cumva.)
Salve Adi!
Foarte fain!
Ce ai trait si descris tu cu maiestrie face parte din ”ritualul” numit ”o viata sanatoasa”!
Toate cele bune!!!
of, ma omori incetul cu incetul :)) branzeturile sunt preferatele mele!
E binevenita observatia ta despre regulile astea care se aplica aglomeratiilor mici.
Cand m-am instalat la Paris, ce-i drept nu imi permiteam sa cumpar totul de la piata unde totul e si mult mai scump, m-a ingrozit modul in care se comporta mancarea in tigaie.
Lucrez in La Defense: 50000 de oameni care la 12.05 ies din birouri de foame. Daca nu exista cantina companiei, pranzul care tocmai l-ai descris se transforma intr-un senvis cu sunca si o verdeata si un cola la 33.
Cina… Putini sunt cei care se lauda ca isi gatesc cand ajung acasa. Semipreparatele sunt la putere. Asa cu Xerox ne-a bagat in vocabular xeroxurile, asa si Firma Picard care le vinde francezilor mancare gustoasa la cutie inghetata face din „picard” un verb.
In orce caz, trebuie sa fi fost interesanta si foarte gustoasa experienta ta in Franta profunda. Te invidiez ca ai avut atata timp sa o incerci.
Imi cer scuze ca sunt gica contra la articol, dar nu m-a lasat inima sa nu fac remerciile astea. Mai ales ca suntem intr-o permanenta argumentare „ei-noi”.
Victor, nu mi se pare că ai fi contra, e clar că nu aveam cum să descriu PArisul, pe care nu l-am văzut:). De asta mi-am și păstrat rezerva, experiența îmi spune că orașele mari sunt ceva mai lipsite de tihnă:).
Frumos articol, o definitie al unui stil de viata simplu, elegant si sanatos. Am petrecut ceva timp in centrul Frantei si in Paris si e drept ca ceea ce descrii tu, cum a spus si Victor gasesti mai degraba in orasele mai mici. In Paris e totul mai contracronometru insa tine si de tine cum alegi sa traiesti. Pentru mine se aplica acelasi mic dejun dulce al lor, de care la inceput am fost socata si cand prietenul meu manca baguette cu gem eu trageam la saucisson-ul lor ( care-i delicios) se ingrozea:)) Pentru ei e de neconceput. Cu toate astea nu am luat kilograme in plus si acum chiar imi face placere sa mananc un crissant cu gem si sa beau o cafea cu lapte.
Iar stilul sanatos de a manca se vede in silueta lor. Rar vezi un francez gras…Pe mine m-a surprins la fel cum pot ei manca branzeturil dupa felul principal, de regula cu o salata alaturi..Desi ador bucataria romaneasca, marturisesc ca imi place sa fac rabat si sa profit de multitudinea de specialitati ale bucatariei franceze care mi se pare mai sanatoasa, mai lipsita de sosuri, grasimi grele si prajeli:)
Lipsita de sosuri, grasimi grele si prajeli? Nu sunt de acord. Cred ca te referi la bucataria mediteraneeana, care e cu totul alta mancare de peste. Bucataria din sudul Frantei (Provence-Cote d’Azur) nu face parte din bucataria frantuzeasca. Zona respectiva a fost italiana timp de 500 de ani si este foarte apropiata de bucataria din Liguria.
La francezi, foarte multe lucruri se prajesc, de preferinta in unt. De altfel, ei se lauda ca au inventat cartofii prajiti. e Mie mi s-a parut ca folosesc extrem de multe sosuri, majoritatea pe baza de smantana, branzeturi grase, unt, oua…o fi ea savuroasa, bucataria franceza, dar nu e deloc dietetica. Cel putin, nu din experienta mea. Nu stiu de ce persista prejudecata asta, cum ca ar fi saraca in grasimi, in timp ce bucataria romaneasca abunda in ele. Ciorba noastra cu verdeata, acrita cu bors, este mai dietetica decat cam tot ce au ei in materie de supe. Spre deosebire de sarmale, in choucroute intra o portie sanatoasa de slanina si vreo 3 feluri de carnati afumati. Intr-adevar, nu se indoapa cu mancare. Sau fiindca fac mult sport (deh, saptamana de lucru de 35 de ore, multe zile libere pe an :).
@Ana Charente nu este in sudul Frantei e pe partea cu oceanul.Eu stau in sud si recunosc meniul.Iar ce ai spus tu de sosuri grele si altele astea sunt specifice zonelor de munte si unde este frig.(savoyarde si altele).In sud unde stau de 6 ani pot sa-ti spun ca se mananca multeeeeeeee salate, supe ,legume si fripturi.Sotul meu francez cand mai gatesc romaneste imi spune ca noi mancam prea gras.
@Stefania, nu ma refeream strict la Charente, ci la Franta, in general. Nu doar la zonele de munte, ci chiar la Paris, unde am stat ceva vreme. La restaurant, spre exemplu, rar intalnesti o mancare fara un sos alaturi, de obicei pe baza de smantana (sauce au poivre, sauce hollandaise etc.). Peste tot exista tot felul de rillettes si de confits care mustesc de grasime (nu ca carnea noastra conservata in untura ar fi mai dietetica) si, daca nu ma insel, cassoulet-ul din sud este si el destul de consistent. Nici foie gras nu este o binecuvantare pentru colesterol. Ce sa mai zic, despre tot felul de rosettes pur porc si saucisses (chiar si saucisse toulousain, daca esti din sud)…delicioase, intr-adevar. Dar deloc dietetice. Ceea ce e bine in Franta este ca se mananca, intr-adevar, rational.
Cat despre bucataria romaneasca, ea poate fi foarte dietetica, mai ales ca noi, romanii, avem traditia postului. Nu vad ce e atat de gras la o ciorba normala, eventual acrita cu bors, la o salata de vinete, un ghiveci, o placinta cu branza sau un ostropel (astea imi vin acum in minte)…nici chiar sarmalele nu trebuie sa fie foarte grase.Nu stiu, asta e parerea mea…
de paste ce manaca??
As fi curios sa vad ce comentarii ar avea un etiopean de 35 kg la maturitate de dilemele astea ce ne framanta despre care mancare de pe masa e mai sanatoasa-cea frantuzeasca sau cea romaneasca.Probabil ca etiopeanul ar spune ca cea de pe masa e cu mult mai sanatoasa decat cea din vis desi ingrasa si mareste colesterolul.Peste jumatate din populatia lumii ar prefera colesterolul marit foamei permanente.Scuzati aparenta nota de malitiozitate dar asta mi-a trecut acum prin minte……
Am vazut statistici care aratau ca francezii sunt printre cele mai sanatoase popoare din Europa. Mananca variat si sosurile, cand sunt bine facute nu sunt grele. Vinul rosu se pare ca e bun pentru sanatate si foie-gras -ul e cu colesterol din cel bun. Cred ca cel mai mult conteaza faptul ca mancarea e o placere care chiar daca nu in fiecare zi, de multe ori e impartasita cu cei dragi. Sunt scoli in care copiii sunt familiarizati de mici cu diveresle aspect ale gastronomiei franceze si in scoli s-au desfiintat masinile de Coca cola si alte bauturi gazoase. Din pacate fast-foodul exista si el. Bucataria din sud foloseste uleiul de masline iar in restul Frantei se foloseste untul – exista si un film cu Bourvil si Fernandel pe tema asta (La cuisine au beurre). Amandoua sunt delicioase.
„delicioasa ” descriere sunt sigur ca portiile sunt mici , se mananca putin dar variat si vinul , doar vinul , am vazut intrun documentar ca la o masa frantuzeasca cu staif se servesc vro 7 feluri de vin si branzeturile nu stiu cat e de adevarat ca au cate un fel de branza pentru fiecare zi a anului .
Adi,esti norocos,Saint Emilion,1995!Oh,la,la,perfect!Bucataria frantuzeasca e fantastica!Nu duc dorul deloc bucatariei noastre!Mai ales ca eu sunt moldoveanca si dupa cum stiti,sic,gatim destul de gras,mancam prea mult!
Iti doresc sa te reintorci in Franta!
Numai bine si spor la gatit!
Mi-a placut mult articolul, cu toate ca e din 2011.
Micul dejun dulce si cu fructe/suc de fructe natural e foarte OK.
Creierul se hraneste exclusiv cu glucide, adica dulciuri!
Francezii isi hranesc dimineata creierul!
Ai scris ca servesc legume cum le servesc??