Parcă cel mai tare mă bucur de primăvară atunci când înverzesc piețele. Spanac, leurdă, urzici de parcă că întreg universul a îmbrăcat o singură culoare. E păcat să nu profităm de acest anotimp pentru a ne umple de energia pe care natura ne-o oferă. Așadar astăzi vă propun o rețetă de mic dejun în care ingredientele sunt vedetele sezonului: spanacul și leurda, un fel de ying și yang care se completează perfect! Cuib de spanac cu ou, sos bechamel și pesto de leurdă.
Ingrediente pentru două porții:
- 150 grame spanac
- 100 grame leurdă
- 20 grame unt
Sos bechamel:
- 25 grame făină
- 25 grame unt
- 250 ml lapte
- Sare
- Piper
- Nuscșoară
- 2 ouă
Pesto de leurdă:
- o mână zdravănă de leurdă
- 1 cățel de usturoi
- 20 grame parmezan
- 10 grame semințe de pin
- Ulei de măsline
- Sare
Primul pas:
Am spălat spanacul și leurda:
Într-o tigaie am topit untul și am călit spanacul împreună cu leurda:
Când s-au călit le-am așezat în formă de cuib într-o tavă tapetată cu hârtie de copt:
Pasul doi
Sosul bechamel este numit un sos “mamă” pentru că odată ce îl prepari poți să faci variații pe aceeași temă și să obții încă cel puțin cinci sosuri compuse prin adăugarea de ingrediente. Datând din secolul 17 baza acestui sos constă din amestecul cald de făină cu unt cunoscut nouă sub numele de rântaș sau roux, termen folosit în lumea largă. Așadar am topit untul într-o crăticioară după care am adăugat făina. În câteva secunde făina a făcut front comun cu untul, moment oportun pentru a adăuga laptele. Treptat, puțin câte puțin, amestecănd continuu pentru a nu se forma cocoloașe. La final am adăugat nucșoara, sarea și piperul. Cam 12 minute la foc mic sunt suficiente pentru ca făina să se gătească și să avem un sos fin și aromat:
Pasul trei
Înăuntrul cuibului de spanac am spart un ou:
Peste ou am adăugat sosul bechamel cald și le-am dat la cuptorul încins la 180 de grade pentru aproximativ 10 minute:
Pasul patru:
Într-un mojar am pus usturoiul un praf de sare și le-am zdrobit. Am adăugat leurda și semințele de pin pe care le-am încălzit înainte într-o tigaie pentru a-și intensifica aroma. Am zdrobit toate ingredientele după cât m-au ținut puterile, am adăugat parmezanul ras și am subțiat cu ulei de măsline:
Pasul cinci:
Când oul s-a copt, ideal este ca gălbenușul să rămână cleios, este gata pentru a fi servit. Dar nu înainte de a-l stropi cu câteva lingurițe de pesto de leurdă. Bonjour finesse!
Cu drag,