Am postat recent un fel de sondaj referitor la denumirea pe care o capătă și folosesc ouăle sparte, bătute și apoi fripte, pe teritoriul României. Am primit comentarii neapărat faine, am învățat din ele o mulțime de cuvinte vechi pentru lume, noi pentru mine. Unul dintre ele, pe care-l știu de copil, e „ratotă”. Cu varianta „ratută”. Vi-l prezint azi desfășurat:
Nu se poate face fără ouă sparte. Câte ai la îndemână.
Pitoile (hribe, hribi, hribe bune) uscate în toamnă și puse acum la rehidratat, în apă călduță, cinci-zece minute.
Brânză de oaie, frământată, uscată și rasă. Ori de care aveți, că-i bună.
Dacă scoateți de undeva niște felii subțiri de costiță, n-a fi rău. Le rumeniți un pic pe o parte, apoi…
…le scoateți din tigaie și puneți ouăle în locul lor. Amestecați în ouă cu o furculiță.
Puneți brânza peste ouă, pitoile la fel. Amestecați iar și mai țineți tigaia pe foc două minute. Ori mai puțin, depinde de cum vă place să fie ratota.
La urmă, costița pe lângă ratotă, roșii și castraveți ori ceapă verde alături, gata.
Să fiți sănătoși.
Pare atat de buna, ca eu i-as zice „Ispita cu ciuperci” ! Sigur ca exista fel de fel de combinatii, si am incercat mult, dar ai un fel special de a le prezenta, ca ale tale par intotdeauna mult mai bune ! :D
Buna ratota ai facut; in vremea copilariei mele puneam la fript niste „clisa”, peste care rasturnam oula sparte;asat era varianta scurta, de foame mare. Alta varianta de vara era cu ceapa, ardei, rosii calite bine cu un pic de ulei, cu branza la sfarsit sau nu, peste care puneam ouale. Optional ceapa verde si verdeata.
Acuma cand am timp in weekend si mai am si copii acasa (altfel nu fac numai pentru noi) pun grasime, cartofi taiati rondele foarte subtiri, ii las pana se patrund bine, adaug branza, oua si este demential de bun.
Sa avem pardon, da’ cred ca s-ar scrie „ptitoi”. Parca simt un „t” acolo… cel putin in limba de Urmenis. Ioi, cum suiam in pod si rumpeam cate-o bucata de carnat afumat sa avem langa ratota. Ce amintiri…
in copilaria mea, i se spunea „paparaie” sau „papara”. n-avea hribi, dar in sezonul potrivit putea avea in locul costitei niste coaste de miel. branza era cas dulce framantat cu sare. si patrunjel pe deasupra. mmm, ce nebunie! in orice caz, mie n-o sa-mi iasa-n veci acealsi gust, gatind pe aragaz. minunea venea si de la plita bunicii!
delicios:-))
de la bunica… si eu spun la fel ” ratota ” :)
Cam asa arata micul meu dejun in weekend, nu cred ca fac mari exceptii de la el. Mi se pare mie ca are de toate necesare unei zile pline de energie.
Ioai… ratota… ce vremuri! Maica (bunica), Dumnezeu s-o ierte, imi facea ratota d’asta; sunca o taia din „picioragu'” porcului care era in pod, la afumat. O mancam cu ceapa ori ai verde, ba chiar cu telemea de capra de la vecina din capu’ satului. Ioai, Adi, ce mi-ai facut… Rusine sa-ti fie!
Totusi unele mancaruri poate e mai bine sa ramana uitate ..din cauza grasimii ma refer. Foarte nesanatos …
Adi, cred ca in alta viata noi am fost unul si acelasi. :D
Chiar azi am facut „oua amestecate”, asa le spunem noi, si chiar ma gandeam: Oare mai mananca cineva dupa Paste, cand ne-am superumplut burtile de oua, tot oua?
Se pare ca da. :)
am pozat rețeta asta înainte de paște (apropo, eu nu prea mănânc ouă de paște, nu prea mănânc în general) :)
ari, grăsimea nu-i rea. abuzul de grăsime e rău. într-o cantitate normală, e chiar folositoare. nu-i cazul să intrăm în panică pentru orice:)
maria, m-ai ucis! :))
radu, mintenaș pătrundem în a doua tinerețe:)
catherine, fă rost de o plită (măcar pentru casa de vacanță) :)
zina, oricine poate:)
mi-ai adis aminte de bunicul meu,care facearatota cu galbiori (czirke gomba,nu stiu sigur daca asa le zice pe ungureste),care sunt ciupercile mele preferate.din pacate prea scumpe la bucuresti.a propos de bucureasti,ieri dupa amiaza eram impreuna cu 3 prietene internaute,pe doua le cunoscusem asta toamna pe a treia ieri,toate admiratoare ale tale.eram in centrul istoric al bucurestiului eu cu spatele la strada,cand elena zice uite-l pe adi hadean :treceai grabit cu aparatul de gat si un tricou verde.eu am zis dupa ce am mai vazut si un personaj ce gateste pe acasa,ca ar fi trebuit sa ne facem o pancarta cu blogarite culinare.daca te vedeam la timp,sa fiu a dracu”daca nu te chemam,macar pentru un fresh la masa noastra vesela.lasa ca pot sa-ti fiu mama,dar tare mi-ar fi placut sa fiu pe faza!pentru noi,ar fi fost un al dracu”eveniment !!!!!in afara de faptul ca ne-am intalnit si ne-am cunoscut,noi,intre noi.
acuma ai putea spune ca eu fabulez,da’ti-as lansa o provocare: cand mai vii la bucuresti si poti sa-ti rupi 2 ore,te-as invita la mine in curte ,undeva in centrul bucurestiului si noi blogaritele,vreo 4-6 cel mult, sa-ti gatim .sa te rasfatam!
pansy, mulțumesc pentru gând:). nu exclud posibilitatea asta:).
Tot „ratotă” era şi la noi!Doară că fără ciuperci. Tata prăjea costiţa,o punea de-o parte şi apoi,în untura rămasă,punea două cepe julein,sau cîteva cepe verzi,un ardei roşu tăiat feliuţe lunguieţe,le „dunstuia” un pic,apoi turna ouăle şi restul…e istorie!
Păi,foarte bun!
La Timişoara când vii să gătim ceva?
eu multumesc ,ca nu m-ai luat chiar in ras!
Noi zicem pitoance nu pitoi :))))