Înainte de a vă spune care-i legătura dintre mâncărurile pomenite în titlu, o să vă spun o poveste care începe ieri dimineață la ora 5. Atunci am plecat de acasă spre Bacău via Piatra Neamț. Traseul, extraordinar de frumos dar teribil de neprietenos cu șoferul. Am parcurs cei 377 km în 9 (nouă) ore. Prea mult, mult prea mult. Cheile Bicazului sunt moartea neuronilor, vă recomand să evitați această trecere între Ardeal și Moldova. Eu am concluzionat că e mai bine să ocolesc prin Bucovina și să urc spre Gura Humorului pentru întoarcerea acasă, s-a dovedit că am fost inspirat (drumul mai lung dar foarte bun, m-a costat cinci ore și jumătate plus o jumătate de oră de somn în Tihuța, pe motiv de oboseală – apropo, o sugestie prietenească: dacă simțiți oboseală, trageți pe dreapta și închideți ochii, asta v-ar putea prelungi viața).
Am ajuns la Parava, acasă la Lucica, pe o căldură de transpirau și pietrele. Acolo, pe un grătar alimentat cu coceni, am fript ceafă de porc, condimentată cu enibahar, piper și coriandru, zdrobite în mojar. Am fript-o la căldură indirectă, să nu picure suc din carne și grăsime pe tăciunii fierbinți. Am făcut lângă ea salata de cartofi pe care o cunoașteți de pe blogul meu.
De la Parava am pornit spre Piatra Neamț, la Costică. Acolo am gătit fasole frecată cu roșii uscate și marinate-n ulei de floarea soarelui. A mers repede și bine, ba mai mult, am avut timp să execut și o dresură de ceapă friptă, adică am îmblânzit ceapa aceea care însoțește de obicei fasolea frecată, înmuind-o pe foc mic cu puțin ulei, puțin oțet și o lingură de apă, aurind-o în 20 de minute în loc de 2 minute și transformând-o în ceva mult mai sănătos.
Pentru a respecta ordinea cronologică, ar fi trebuit să încep cu ziua de Marți. Care a început pentru mine tot la ora 5 dimineața, când am pornit spre Horezu, Vâlcea, de unde am mers la Ileana, la Slătioara. Acolo am făcut o pască cu brânză, stafide și levănțică, atât de bună că am decis să o fac și acasă (de fapt acum dospește) și am primit în schimb o ciorbă de perișoare făcute din curcan – oi, ceva de vis!
Am făcut cam 2000 de kilometri în 48 de ore, prin România asta teribil de frumoasă dar cam fără drumuri pentru oameni și mașini. A fost obositor dar a meritat. Am cunoscut oameni, am aflat povești, am schimbat rețete și am dus premiile acasă la câștigătorii promoției Unisol. Săptămâna viitoare mă mai așteaptă două drumuri (mai sunt de câștigat două premii de felul acesta, adică o ședință de gătit cu mine și cumpărături de 1000 de lei). O să le fac și o să mă bucur.
Dacă aveți întrebări despre mâncărurile pomenite mai sus, vă aștept la comentarii. În ceea ce privește micul concurs de pe blogul meu, vă anunț că am primit deja zeci de poze cu mâncăruri gătite de voi dar preluate de pe acest blog. Ar fi bine să ne oprim aici cu trimisul și să-mi dați răgaz două-trei zile să fac postarea cu pozele și să aleg persoana care va primi o carte cu rețete din biblioteca mea. Să fiți sănătoși.
S-ar zice ca alergatura iti prieste :)
ce bine arata toate mancarurile de mai sus, pozele sunt fermecatoare…iar ceafa aia din primele poze, cred a fost buna rau! Daca vine weekendul, poate scoatem si noi gratarul afara :)
Ah, am pierdut postarea despre concurs! E drept că nici nu am gătit în ultima vreme, dar ştiu sigur că am poze mai vechi, cu acei cîrnaţi cu bere şi stafide şi, desigur, double mousse Verona :))