Primul sezon Medium Rare la Europa FM s-a încheiat cu o petrecere la Ferma Dacilor, lângă Mizil, cu un grătar în stil sud american (carne de la Gurmand Apetit) și vinuri de la Via Sandu (Ethic Wine). Puteți vedea un film despre asta aici. În aceeași zi, mai de dimineață, primisem acest mail de la George Zafiu, șeful meu de la Radio:
„Emisiunea Chef-ului cu chef de la Europa FM, genereaza tumult, antren si audienta gurmanda in fiecare zi de duminica, de la orele 12 la 13. Asadar, pe fundalul mirosului de ceai de rostopasca cu iz de rozmarin pe pat de ciulama de porumbel, cifrele de audienta o iau la trap” (citește despre audiența emisiunii aici).
Cu Medium Rare am plecat la drum fără așteptări, doar cu bucuria de a fi primit o platformă nouă pe care să-mi expun gândurile, prin care să le vorbesc oamenilor despre ce cred eu că știu despre mâncare (spun „cred că știu” pentru că așa suntem toți, credem că știm, apoi, dacă suntem pe fază, observăm cum ni se demontează credințele, inclusiv cele despre ce și cât știm) și despre lumea aceasta a restaurației, a ospitalității. Am reușit cumva să-i conving pe cei de acolo să dea o șansă unui format destul de vorbit, plasat într-un segment orar în care mai degrabă ai asculta muzică decât pe cineva vorbind. Se pare că n-am greșit nici unii, nici alții, și știți deja asta dacă ați avut curiozitatea să dați click pe linkul spre audiențe. Sunt recunoscător pentru această șansă (mulțumesc Vlad, George și Andrada) și sunt recunoscător pentru prietenia cu care m-a primit colectivul Europa Fm. E un loc în care, dacă aș putea, m-aș duce zilnic măcar pentru două ore. Pesemne că radioul nu mi-a ieșit de tot din sistem, după 13 ani de activitate și aproape 9 ani de pauză. Oricum ar fi, e bine. Dacă viața n-o să vrea altfel, și sper să nu vrea, din toamnă voi reveni pe frecvențele Europa Fm cu un sezon nou, posibil și cu ediții în care să dezbat live cu ascultătorii. E o idee, lucrăm la ea. Lucrăm de fapt la mai multe idei legate de această emisiune și am încredere că se vor concretiza frumos. Dacă ați ascultat vreuna dintre primele 14 ediții, vă mulțumesc. Dacă nu, nu cred că-i grav, le găsiți pe site-ul Europa Fm. Să fiți sănătoși.
Frumoasa experienta! Frumoase cuvinte! Nu pot decat sa parafrazez un indemn si sa il transpun aici ,,tot inainte, la cat mai multe editii/emisiuni” .
De foarte curand am „desoperit” aceasta emisiune. Mi-a placut. Si asta pentru ca realizatorul, Adi Hadean, prin tonul sau calm si fara tendinta de a vorbi de la „catedra”, m-a cucerit. Ma voi stradui sa nu ratez vreo emisiune.
Doresc sa fac un scurt comentariu privitor la spusele doamnei Aurelia Visinescu (sper ca am retinut corect) privitor la vinul produs de particulari.
Sunt nascut si locuiesc intr-un bine cunoscut judet viticol: Vrancea. Cunosc cum se produce vinul si, chiar, eu insumi am preparat (dupa o indelunga documentare) aceasta licoare.
A fost o jignire adusa viticultorilor particulari, precum ca acestia nu ar sti sa faca vin. Doamna A.V. spus textual:”‘…nu as putea degusta un astfel de vin”. Sa intelegem ca vinul adevarat, cu sau fara ghilimele, se produce doar dupa aparitia combinatelor viticole?! Ca, de secole, stramosii nostri NU stiau sa faca aceasta bautura?! Oare degeaba au fost facute, in urma cu sute de ani, hrubele din zonele Odobesti sau Panciu?! Ce sa mai vorbesc de cele din R. Moldova!!!
Este neindoielnic ca, dupa multi ani de eforturi in cercetare, tehnologia de vinificatie a progresat dar in mod special pentru marii producatori.
Fara sa ma laud, vreau doar sa punctez, am vandut vin, din soiul Merlot, chiar pe timpul verii anului urmator culesului!
Ca unii particulari nu respecta toate regulile privind depozitarea vinului NU inseamna ca totalitatea acestora nu stie sa-l prepare.
Apoi, cu toata stima, si marile combinate „şuntează” sau… „completeaza” tehnologia de baza; altfel nu se poate explica de ce sunt vinuri in plaja de preturi de la 8 la …40 lei, de exemplu!!
Imi cer scuze pentru off topic-ul extins dar simteam nevoia unui comentariu. Vorba latinului: Audiatur et altera pars!
Cu deosebita stima,
Constantin Vrabie