Dragii mei, ieri a fost o zi cu plăcintă. Plăcinte, ca să fiu mai precis. Mai am lucruri asemănătoare pe blog dar am decis să postez totuși, dintr-un motiv foarte serios: știu sigur că mulți dintre cititorii mei se tem de aluat, se tem că se murdăresc pe mâini, se tem că nu le iese, se tem că nu știu ce-i aceea „cât cuprinde” și din acest îngrozitor motiv vor rata experiența. Vin azi cu o metodă de a evita majoritatea dezastrelor care pot interveni între un începător și aluatul său. Iată:
Pune 10 grame de drojdie proaspătă la înmuiat în 100 de mililitri de lapte, cu o linguriță de zahăr. Așteaptă 10 minute dacă e vară, cam tot atâtea dacă-i iarnă și în bucătăria ta e cald. Cerne apoi 600 de grame de făină 000 într-un vas adânc. Fă o groapă în făină și toarnă drojdia în ea.
Presară sare grunjoasă (trei pișcături) peste făină și toarnă în vas 50 de mililitri de ulei.
Toarnă 250 de mililitri de apă călduță peste făină și începe să amesteci cu o lingură de lemn. Trebuie să obții o compoziție subțire dar nu ca aceea de clătite. Trage o linie cu lingura de lemn pe fundul vasului. Urma lingurii ar trebui să se acopere în două secunde, nu mai devreme.
Bate aluatul cu lingura de lemn timp de 6-7 minute. Când arată ca în imaginea de mai jos, e gata, poți să-l lași la dospit sub un prosop până-și dublează volumul (cam 50 de minute în loc cald și fără curenți de aer).
Iată, ai făcut un aluat fără să te murdărești pe mâini, fără să frămânți o oră! Bravo. Poți să le mulțumești celor peste 25.000 de oameni care au dat „like” paginii tale de Facebook. Stai, ăsta-s eu…
Să revenim: ai aluatul dospit, pufos, aerat și moale.
Pregătește umplutura: la 200 de grame de brânză de burduf pune 60 de grame de smântână și o lingură de cozi de arpagic tocate. Pot fi cozi de ceapă verde. Poți pune și mărar, da.
Ia o lingură de aluat și pune-o peste blatul acoperit de făină. Multă făină.
Întinde aluatul cu mâna dată prin făină. Nu-i bai dacă nu-ți iese perfect rotund sau dacă se rupe pe alocuri. Pune o linguriță (plină) de umplutură în mijlocul foii.
Adună aluatul dinspre margini spre centru. Presară făină peste plăcintă.
Aplatizeaz-o cu palma și întinde-o cât vrei, trăgând ușor de margini.
Unge lespedea (dacă nu ai de piatră e bună și una din fontă, dacă n-ai din fontă ia una antiaderentă) și încinge-o apoi frige plăcinta două minute pe o parte, două pe cealaltă.
Dacă vrei, poți întinde plăcinta cât tigaia, chiar și după ce ai pus-o la fript (în primele 10 secunde).
Faci 6-7 plăcinte cu brânză apoi ți se termină umplutura. Treci pe magiun.
Mai faci 5-6 plăcinte și așa.
După ce le frigi, lasă-le sub un ștergar, măcar 20 de minute. Se înmoaie fain și se răcesc ușor. Dacă le pui sub capac sau farfurie, se înmoaie prea tare și se umezesc de la aburi. Nu-i pont.
Cele cu brânză merg cu iaurt, a doua zi, la micul dejun. Cele cu magiun, merg bine cu lapte.
Să fiți sănătoși.
Poftim. Mai dormi acu` de poti:)
arata bine si cred ca sunt gustoase , ce noroc pe partenera ta ca faci bunatatii.
wow de când voiam să fac d-astea. Mersi de rețetă. Pun în aplicare cu prima ocazie când fac pâine… adică mâine, cred :)
Să vă fie de bine!
Vazut, placut, decis : de incercat! Cu faina integrala ce mi-o iesi?
Sunt o pofticioasa!! O sa salivez pana voi reusi sa fac aceste bunatati! In noaptea asta voi visa placinte :)
Ce bune sunt placintele tale!!!Trebuie incercate neaparat.
Bune rau , zilele astea tot la 2 zile am facut placinte cu branza si ceapa , si fara ulei asa ca si ale d-voastra si prajite in ulei .
Combinatia de șoc a bunicii era lobodă + mărar + cozi de ceapă verde (pe care le numea „buruieni”). Plus branză telemea. De plăcintă gura cântă, de pogace gura tace :). Chives? Sacrilegiu :). Că bănuiesc că ce ai pus tu acolo nu e arpagicul ăla care face bulb de ceapa, ci chives-ul, gresit tradus in română ca arpagic. Nu că ar avea vreo alta traducere, oricum, că nu se foloșeste la noi – drept să-ți spun, eu nu mă dau în vânt după iarba asta.
@Ana: Să mă ierți, ba are traducere. Chiar două: arpagic sau hașmă, și se folosea și când era tâna (bunica) fată. Eu de acolo am auzit de el. Arpagicul ăla de împlântat e ceapă, într-adevăr, dar nu am auzit de el în cu sensul ăsta decât în Ardeal.
Hașmă, mi-ai luat vorba din gura :).
Și atunci în alte părți ale țării cum îi zice chestiei aleia de răsare din sămânța de ceapă și face un bulb în vârf, care va fi plantat în al doilea an, ca e plantă bienală ceapa? Dacă îmi aduc bine aminte, în Muntenia, bunica soțului meu cumpăra arbagic de la piață pentru semănat primăvara…oricum, cu sensul de hașmă, arpagic apare numai în Dicționaru limbii românești, editat în 1939 (sursa: dexonline). Eu sunt contra folosirii aceluiași termen pentru cele două, se creează confuzie…nici chimenul nu e totuna cu chimionul…
Echivalentul lui chives in romaneste este ceapa ciorii.
ANA: Habar nu am, să fiu sinceră. Pe-aici cepșoarelor de plantat le zice tot arpagic(ă). Tâna le zicea hașmelor, hașme, iar eu tot așa le zic.
RODICA: Ceapa ciorii, din câte știu eu, e, de fapt, o plantă sălbatică. Poate fi și cultivată destul de ușor, dar nu-i nici chives, nici ciboulette, nici hașmă.
Na ! Mai slăbește dacă poți ! Simt că am luat o juma’ de kil numai ce-am citit rețeta ta, darămite când oi face plăcintele și le-om păpa ! :D
Mulțam fain !
Na, fratele meu ardelean, da de ce nu ai copt placintele chiar pe lespede si la aragaz ?
Face mama Mariaoara (soacra) niste placinte pe lespede, pa cuptor cu lemne de sta pisicul in coada !!! Acolo sa vezi bunatate, umplute cu tot ce ne doreste sufletul !!!!
Da si cand face, apai s-ar putea satura tot satul, de o perioada indelungata nu ne mai trebuie, dar face in schimb lipii pe lespede JOS CU PALARIA !!!
REcunosc ca eu nu fac pe acasa, dar cand ne intoarcem de la dansa, ne mai raman 2 – 3 zile si incalzite la cuptorul cu microunde ne le dau pe toate pizzele din lume !!!!
Felicitari ca te-ai gandit sa aduci retete traditionale ardelele !!!!
SPOR LA TREABA !!!!!!!!!!!!!!!!!
De doua zile mancam numai placinte din astea. Excelent aluatul! Le-am facut si in tigaia de fonta si in baie de ulei. Ne-au placut alea nesanatoase mai mult :)
Si daca totusi le fac intr-o tigaie normala in care pun numai putin ulei ?
A incercta cineva ?
Yammmm deabea astept !!!
Multumim Adi
Bune placintele astea. Cele cu brânză merg cu un vin …
Văd că v-aţi încurcat în arpagic, ceapă, haşmă şi alte chives.
ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).(Dicţionarul Gastronomic Explicativ).
Haşma – Ceapa eşalotă (Allium ascalonicum), hagimă, agimă, hajmă, vlaşiţă, şaptefraţi.
Cum s-ar spune câte bordeie atâte …
Am o problema: pentru a ajunge la consistenta pe care ai descris-o a trebuit sa dublez cantitatea de apa (500ml). Poți verifica, te rog si restul ingredientelor sau am o făina minune.(din asta am pus 600g cântărit)
am 400 de mililitri de lichid (lapte+ulei+apă) la 600 de grame de făină. asta-i cantitatea. făina, chiar de același tip fiind, poate să înglobeze mai multă sau mai puțină apă (temutul „cât cuprinde”). să dublezi cantitatea de apă mi se pare mult, dar nici nu cred că-i greșit, atâta vreme cât îți ies plăcintele:).
As intinde o lingura de smantana peste placintele tale :-) asa le mananc la bunica mea
mio iesit placintele perfect Multam Adi La mine in casa is cu trei femei dar numa cum fac io maninca cam orice fac
Am invatat de curand de la o doamna din alba secretul placintei pe lespede: smantana. Dupa ce le scoti le ungi cu smantana care este absorbita imediat si devin moi.Prima data cand am mancat in alba am crezut ca sunt prajite.Sunt dementiale.
La acest aluat ca de altfel la lichiul ce se face la Feisa din aluatul de paine, se poate adauga umplutura de loboda tocata, peste care se pune putina sare pentru a se inmuia frunzele, se stoarc de sucul ce-l contin. Intr-o tigaie sau cratit se pune la calit in ulei sau untura,ceapa verde tocata peste care se adauga loboda stoarsa, se condimenteaza cu sare daca mai este necesar si cu putin piper. Dupa racire se poate amesteca cu branza pentru un gust mai bun, apoi se intinde compozitia pe aluatul intins subtire, se da la copt.Pofta buna! Incercati, o sa va placa , este un deliciu!
Foarte, foarte bune.