Coquo ergo sum

[Acest articol reprezintă o frântură din sentimentele mele faţă de conceptul de raw-vegan şi totodată o invitaţie la discuţie pe această temă. Textul nu este scris de Adi Hădean şi nu reprezintă un atac la adresa raw-veganilor aşa cum veţi observa dacă aveţi stăpânirea de sine de a-l citi până la capăt. ]
…
Există cu siguranţă bucătari/cofetari pe pământul ăsta care văd în prepararea unei mese raw-vegane o provocare. Eu o consider o insultă. Să-i ceri unui cofetar să-ţi facă un desert fără să-i permiţi ca undeva pe parcurs să folosească căldura sau măcar un ingredient care a fost procesat termic, e ca şi cum i-ai cere unui sudor să-ţi lipească două hârtii cu propria-i salivă. „Focul”, fie că e clasica flacără sau mai modernele radiaţii ori unde, este mijlocul principal prin care bucătarii şi cofetarii îşi justifică existenţa. Scopul principal al nostru e de a produce plăcere, oferind totodată mâncare sigură şi sănătoasă.
Sigur, nu am nici un drept să îi spun altui om ce să mănânce; fiecare e liber să aleagă pentru el ce crede că e mai bun, doar că libertatea asta face ca uneori să apară genul ăsta de extremism, raw-veganii, aceşti nazişti culinari, pe care dacă nu este clar până acum, îi detest profund. Nu ştiu ce urăsc mai mult la ei. Autoflagelarea, autolimitarea, autoretrogradarea, ipocrizia ori pur şi simplu maniera prin care încearcă să-şi promoveze orientarea culinară, similară cu cea a unei secte.
Citeam acu’ câteva zile un articol scris de un raw-vegan care spunea că omul, în cea mai mare parte a existenţei sale pe acest pământ, a consumat doar legume şi fructe crude. El concluziona, printr-un subterfugiu avocăţesc, că acest precedent colosal este dovada supremă că omul e făcut să mănânce doar alimente crude. Sigur, el are dreptate. După ce a coborât din copac, omului timpuriu, o maimuţă mai puţin păroasă şi cu o dexteritate mai bună, i-a luat ceva timp să îşi diversifice meniul, nu pentru că era de părere că nu e etic să mânânci animale sau sănătos să procesezi termic alimentele, ci pentru că era foarte prost şi a rămas prost timp de un milion şi ceva de ani. Şi ar fi rămas prost dacă nu ar fi început să mănânce carne şi să folosească focul. Carnea l-a obligat pe om să umble în grup şi focul l-a ajutat să-şi diversifice meniul, să depăşească limitele impuse de un mediu ostil în care nu găseai un Mega Image la orice colţ.
Focul şi carnea, ne-au adus pe noi azi unde suntem. Faptul că raw-veganii îşi permit luxul de a alege să mănânce lucruri pe care strămoşii lor le mâncau pentru că nu aveau încotro se datorează în mod paradoxal exact celor două lucruri pe care ei le resping.
Eu aleg să consum carne, să folosesc focul, pentru că eu accept evoluţia noastră ca specie, cu toate avantajele şi dezavantajele ei. Omul timpuriu nu avea săpun ori apă caldă, lumină sau facebook, medicamente, maşină sau anticoncepţionale. Omul timpuriu nu avea logistica necesară să-i asigure raw-veganului bălării proaspete din orice colţ al lumii în orice moment al anului. Omul timpuriu era un animal prost. Să trăim deci în prezent, să lăsăm ipocrizia la o parte şi să apreciem mai mult ce avem.
Noi cei care facem azi umbră pământului suntem foarte norocoşi. Ne aflăm într-un moment al umanităţii în care mâncarea nu mai e doar un mijloc de a satisface o nevoie primară ci şi o sursă de plăcere, de creativitate şi de inspiraţie artistică. Momentul ăsta o să dispară destul de repede, făcând loc utilitarismului şi poate, peste un milion de ani, câţiva oameni „mai altfel” or să vrea să adopte această dietă hedonistă într-o perioadă în care aşa ceva o să pară stupid. Şi atunci o să se găsească un prost ca mine care să scrie ceva urât despre ei.
Fiind o săptămână cu temă raw-vegană, iar eu fiind un fudul cu principii, azi nu am să gătesc nimic, căci dacă tot vreţi şi vă place să mâncaţi lucruri crude, cum şi mie îmi place, măcar consumaţi-le aşa cum sunt, nu le mai transformaţi în tot felul de paste şi piureuri dubioase, stivuite unele peste altele cu scopul de a imita lucruri gătite pe bune.

Text: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/