Cronică de crâșmă: Kopel’s

226

Am ajuns în sfârșit în București suficient de repede pentru a apuca să-l vizitez pe Viorel Copolovici la restaurantul în care aproape că s-a mutat (crâșmăritul ia mult timp, așadar aviz celor ce vor să încerce) cu arme și bagaje. Tristețea produsă de faptul că n-am nimerit o zi de cheese cake a fost îndepărtată de cele ce au urmat (sigur că a contat compania, sigur că a contat mult gazda, clima și ambientul au fost și ele importante-n economia zilei dar azi vreau să vorbesc doar despre experiența culinară).

La fel ca orice om care-l cunoaște ori care doar a auzit de Copolovici, m-am prezentat la Kopel’s (Sirenelor 78, aproape de JW Marriott) cu așteptări mari.Nu în ceea ce privește atmosfera, pe Viorel îl știu de ceva vreme și știu că are la el vorbele care pot să facă o zi bună dintr-o zi proastă, ci în ceea ce privește mâncarea. Cu bucurie vă spun că nu regret nicio secundă faptul că Viorel e un perfecționist:-). Am mâncat atât de bine încât data viitoare o să-mi las așteptările…să mă aștepte acasă pentru că nu mi-au folosit la nimic. Practic, au fost umilite ca echipa Statelor Unite de cea a Ghanei la Mondialul din Africa de Sud.

M-am întâlnit la Kopel’s cu Ruxandra și cu Diana, înțelegeți deci că am avut și alte motive de bucurie pe lângă mâncarea de pe masă. Diana a mâncat doradă iar eu mi-am permis (din motive științifice, desigur) să-i cer o mostră. Gust impeabil, textură la fel și în plus un sos supercalifragilisticexpiralidouceous cu aromă de ghimbir care a trimis peștele-n altă zonă a hărții gusturilor mondiale și pe mine înapoi la visul de a vinde doradă direct de pe grill pe o plajă din Roquetas de Mar.

În ceea ce mă privește, am mers pe mâna lui Copolovici. Care mână m-a hrănit cu mușchi de vițel înveșmântat în sos de muștar. Mușchiul medium, așa cum l-am dorit, sosul (din care n-am mai mâncat până acum) foarte proaspăt, foarte delicat, suficient de bun încât să-mi doresc rețeta.

Fetele si-au comandat Tiramisu. Am gustat si din acesta. În calitate de mare făcător de Tiramisu ce mă consider (mă rog, mă umflu-n pene dar chiar îmi iese prăjitura asta), mă declar mulțumit. Nu zic mai mult și nici nu mă mai uit la poza asta că se duce-n supărare angajamentul meu de a da jos câteva kilograme.

Astea-s niște moluște surprinse-n flagrant pe o masă vecină. Nu am gustat din ele, e destul că am îndrăznit să le fac poze:-).

În ceea ce privește nota de plată, mi s-a părut foarte cinstită. Vă recomand cu drag Kopel’s și mie-mi promit că o să mai mănînc acolo. Să fim sănătoși.

Join the Conversation

  1. Adica tot pe fuga prin Capitala si tot fara sa apucam sa bem o cafea si sa punem tara la cale…. Dar faina prezentarea, iar fotografiile vorbesc singure! Si noua ne ploua-n gura!

  2. Aşa cum ai spus merita să mergi pe mâna lui Viorel! Pieptul de pui tras intr-un sos alb cremos, cu roşii uscate a fost un deliciu. Iar de tiramisu ….. cred ca am spus deja!

  3. Sa fim sanatosi! :)

  4. adihadean Author says:

    Simona, poate luni, ]nainte de a pleca (plec seara la opt, cu trenul) o sa aveti vreme de o cafea cu mine, ori poate apucati sa treceti in seara asta pe la Livada cu visini, la o supa:-)
    Alex :-)
    IYli, musai!

  5. e bun tare sosul de piper verde.eu l-am folosit la somon si friptura de vaca. imi pare rau sa spun dar dorada aia pare cam arsa !sau o fi poza de vina ? ca zici ca a fost buna. parerea mea e ca grataragii din carciumile romanesti au a se recicla.e si grataritul asta o stiinta,pana la urma.

    1. adihadean Author says:

      pansy, nu a fost arsa defel:-)

  6. Ioi – Dorada aia îmi aduce aminte de păstrăvicioșii mei de acum câteva luni, vezi poză :-)
    „Păstrăv cu ghimbir proaspăt și usturoi la grill și sos de lime cu capere.”
    http://www.flickr.com/photos/emiltamas/4519351174/

  7. Adi, doar atat: cheese cake :D
    Poate-l convingi sa-ti faca data viitoare, e de milioane!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close