Morcovul

…e o legumă românească. Este emoția firească/ Ce o-ncercăm cu toții la teză. Este un fel de proteză ce apără de teamă/De bună seamă, de aceea-l mănâncă iepurii. (Ioan Gyuri Pascu).

Am decis să încep astfel povestea despre morcov, sponsorizată de farmacia ROOA (un like dat paginii de Facebook a farmaciei ajută, și pe mine și, în curând, și pe voi, se vor petrece acolo niște concursuri) pentru că mi se pare amuzantă strofa asta. Și pentru că morcovul mă însoțește de când mă știu. Mai întâi a venit ras, împreună cu un măr și poate cu niște biscuiți. Apoi l-am întâlnit în toate supele de găină sau de vită, în aproape toate ciorbele și prin tăvi, pe lângă fripturi. Ca să nu mai spun că mă întâlneam cu el la început de vară, când îl scoteam dintre frații lui din stratul cu morcovi al mamei mele, îl scuturam de pământ, îl spălam nițel apoi îl mâncam. Era bun, dulce, avea gust și era fraged.

Am făcut o scurtă cercetare despre morcov și am aflat că el conține beta caroten și vitamina A (important e să mănânci morcovul crud dacă vrei vitaminele din el), calciu, vitamina K și acid folic (despre ăsta știu sigur că-i atât de bun pentru femeile însărcinate încât au vrut să ni-l pună în pâine direct din făina de la moară).

Sigur că nu-i chiar o legumă românească, el a ajuns la noi fie de la greci fie de la romani și se cultivă în Europa de 3-4000 de ani. Sigur că-i bun pe post de gustare între mese și e la fel de sigur că dacă-l dai prin zahăr și-l mănânci, o să-ți fie repede sete (ăsta-i un truc folosit în unele cluburi sau baruri, adică primești morcovi cu zahăr din partea casei la intrare, ca să-ți vină să bei lucruri imediat după).

Vă propun să nu vă feriți de morcovi și să-i obișnuiți pe cei mici cu legumele, atât proaspete cât și gătite, o să le faceți viața mai frumoasă, mai colorată și mai sănătoasă.