Prăjitură Doina cu foi de napolitană – un desert tradițional românesc

Cum tema acestei săptămâni este “la mare…depărtare”, m-am gândit să călătoresc cu gândul înapoi în timp, răscolind printre amintiri şi alegând să pregătesc unul dintre deserturile preferate ale copilăriei mele: prăjitura Doina cu foi de napolitană.

Pregătirea acestei prăjituri este precum o joacă de copii și pe cât este de simplă, pe atât este de delicioasă. 

Foi de napolitană umplute cu cremă de ciocolată cu unt, cu marginile învelite în glazură şi nuci măcinate… oare v-am convins? Dacă da, sper să încercați și voi rețeta.

Această prăjitură este numită după o cunoscută baladă populară românească intitulată „Doina”.

Dorul, cuvânt specific românesc, a fost coborât pe portativ şi transformat în doină. 

Vasile Alecsandri definea specificul românesc al doinei: „Doina este cea mai vie expresie a sufletului românesc. Ea cuprinde simţirile sale de durere, de iubire şi de dor.”

Doina o chema și pe bunica mea din partea mamei, care astăzi nu mai este printre noi. Eu îi spuneam Maia.

Îmi lipsește foarte mult şi de ea mă leagă atâtea amintiri frumoase pe care le voi păstra în suflet şi în gânduri pentru totdeauna. 

Destul cu melancoliile… că trebuie să vă scriu și rețeta. 🤗

Iată ingredientele de care am avut nevoie pentru a pregăti prăjitura Doina cu foi de napolitană:

• 1 pachet de foi de napolitană 
• 300 gr de unt
• 300 gr de ciocolată de menaj (cu 50% cacao)
• 100 gr de ciocolată albă (o tabletă)
• 100 gr de nucă măcinată 
• 120 gr de zahăr pudră 
• 200 ml de lapte
• 25 gr de cacao
• 1 lingură de rom

Locuiesc în Italia și nu am găsit foi de napolitană din acelea mari, dreptunghiulare, așa că am folosit aceste foi, făcând astfel monoporții de prajitură Doina.

Voi dacă le veți folosi pe cele clasice, la final veți putea tăia prăjitura în ce forme doriți: pătrate, romburi sau triunghiuri.

Pregătirea cremei pentru prăjitura Doina 

Într-o oală am topit untul la foc mic, apoi am adăugat laptele, ciocolata neagră și romul. 

După ce s-a topit și ciocolata, am adăugat zahărul pudră și cacaoa pe care le-am cernut printr-o sită.

Am amestecat compoziția cu un tel până la omogenizare, după care am închis focul și am lăsat-o să se răcească – mai întâi la temperatura camerei, apoi în frigider. 

Când crema a fost fierbinte a avut consistența unei glazuri de ciocolată, motiv pentru care am păstrat o parte din compoziție pentru a da la final marginile prăjiturilor prin aceasta.

După ce a stat la frigider timp de 3 ore a căpătat o consistență densă şi cremoasă, ideală pentru umplerea foilor de napolitană.

Asamblarea prăjiturilor Doina

Am luat o foaie de napolitană peste care am pus un strat de cremă de ciocolată.

Am continuat până când am avut cinci foi umplute cu cremă, deasupra rămânând foaia de napolitană.

După ce am procedat astfel cu toate, am pus prăjiturile la frigider pentru câteva ore.

Le-am scos apoi din frigider și am trecut marginile prăjiturilor prin crema de ciocolată păstrată în prealabil, care la fel a fost conservată la rece, însă pe care înainte de a o folosi am ținut-o la temperatura camerei aproximativ o oră.

După ce am glazurat marginile, le-am dat prin nucă măcinată, respectiv prin ciocolată albă răzuită.

După preferințe le mai puteți da prin: nucă de cocos, alune, fistic, migdale etc.

Înainte de servire am pus prăjiturile la frigider pentru încă o oră, acesta fiind rezultatul final.

Mie îmi plac tare mult și mi-au adus aminte de copilărie, atunci când aceste prăjituri erau printre preferatele mele. Încă sunt, deși nu le-am mai savurat de ani de zile.

De acum înainte cu siguranță voi face prăjitura Doina mai des. 

Sper să încercați și voi această rețetă, aștept cu drag părerile voastre. 

Până data viitoare, numai bine!

Cu drag, 

Lușa 

Alte dulciuri mai găsiți și aici.