Astăzi vă recomand o gustare cu aer ușor franțuzesc, o combinație clasică de brânză cu fructe, răspândită firesc odată cu apetitul pentru vin bun.
Varianta aceasta de masă intermediară sau cină frugală, servită într-o după-amiază în livadă sau seara pe o terasă cu aer de vacanță este o permanență în civilizația occidentală. Însoțită neabătut de un pahar de vin bun, servește foamea, alintă papilele și adie prin spiritul unei ființe atât de complexe cum este frumosul om, o nobilă normalitate a existenței. Nu spun că e mai bună decât cartofii prăjiți cu friptură și mujdei, departe de mine un astfel de gând, vă propun totuși, ca într-un joc de-a altcineva, să încercăm uneori vara să luăm și astfel de cine, suficiente cantitativ pentru o oră târzie, luxuriante în arome, sănătoase în sine și, de ce nu, ușor de preparat.
Aveți nevoie de pâine de bună calitate, rustică atât pe la coajă cât și pe la miez. 200 de grame de brânză de capră, cremoasă, o piersică sau nectarină, coaptă. O linguriță de cimbru sau rozmarin proaspăt, piper, sare, ulei de măsline.
Tăiați felii de pâine potrivit de groase. Dacă e un pic mai veche, tartinele vor ieși mai bine. Puneți-le într-o tavă de cuptor tapetată cu hârtie.
Stropiți-le pe ambele părți cu ulei de măsline.
Într-un bol amestecați brânza proaspătă de capră cu piper și cimbru. Dacă vă place mai mult rozmarinul, încercați și această variantă. Tăiați piersica, nectarina în semilune subțiri.
Întindeți crema aromată de brânză pe feliile de pâine, aranjați deasupra feliuțe de piersică, presărați un strop de sare și picurați un pic de ulei de măsline și pe deasupra.
Dați 3-4 minute la 200 de grade Celsius, la cuptorul încălzit în prealabil.
Respectați divinul din voi, hrana e un prilej de încântare și uimire în fața darurilor naturii. În același timp, înțelegeți cu seninătate că omul are nevoie de mult mai puțină mâncare decât consumă în mod normal în zilele noastre. Deveniți ponderați în cantități și luxurianți în goana după arome. Și trupul și spiritul vă vor mulțumi. Și încă ceva, nu uitați paharul de vin despre care vă povesteam la început. Să fie roze, să fie sec! …ușor răcit. Aburit.
Text & Foto: Costin Barbutz
Imi place atat poemul din cuvinte cat si poemul din imagine, din fiecare reteta de aici.
Vorba cuiva „Imi place cu ochii” .. sa citesc, sa privesc, sa-mi imaginez. Atmosfera, aroma, senzatia..
am inceput sa salivez doar la gandul ca m-am decis cu ce sa imi surprind prietenii in weekendul acesta :)