În peștera de la Țaga să gată de drum Năsalul

244

PUB

Năsalul e o brânză cremoasă, fermentată, maturată și învelită în mucegai fin și nobil, produs de o ființă căreia n-o să-i spun numele, pentru că o să-l uitați oricum. Ființa aceea …ființează și muncește pentru binele brânzeturilor de la Napolact (atenție, nu confundați brînzeturile cu cașcavalul ori alte specialități din lapte) de multe decenii, în peștera de la Țaga. Peștera a funcționat și în perioada interbelică și, dacă ar fi să credem legenda, mult înainte de asta (oricum, legenda pălește în fața realității pe care am văzut-o acolo). La Țaga se fac puține feluri de brânză și în cantitate limitată, peștera are limitele ei și mica făbricuță în care se lucrează aproape în totalitate manual are și ea limitele ei.

Cred că peștera ar trebui să fie trecută pe o hartă a locurilor ce trebuie văzute măcar o dată-n viață. Mirosul din interior, căldura umedă a aerului pe care aproape că poți să-l cântărești în mână, vederea rafturilor încărcate de rotocoale ori calupuri de brânză, toate astea ar trebui să poată fi mărturisite de vizitatori. Cred că aș rupe bilete și aș câștiga din turism măcar cât din brânză (asta, desigur, după ce face statul drumurile spre Țaga, care deocamdată-s o glumă nereușită). Dacă vă întrebați ce am căutat acolo, aflați că m-a căutat cineva din partea Napolact și m-a întrebat dacă nu vreau să gătesc puțin pentru niște ziariști care vor vizita peștera. Prost eram să spun „nu”, mai ales că am ratat excursia prilejuită de Cluj Brands Tour. M-am pregătit cu vinuri (recomandate de ArtVinium) și cu brânzeturi furnizate de gazde. Pe lângă platourile cu brânzeturi cu struguri, pere confiate și nuci confiate și ele (să-mi amintiți cândva să vă dau rețeta nucilor confiate, e fenomenală și-i de sezon), am făcut o salată din salăți felurite, pere proaspete, castane coapte, roșii și Năsal. Am mai făcut două feluri de mâncare caldă (am încălzit-o în cuptorul brutăriei din sat) în caserolă și două deserturi ca acestea, care s-au contopit într-unul singur.

Pe lângă ziariști, au fost de față Teo de la Teo’s Kitchen și Chinezu, care, pentru că mi-a făcut niște poze faine tare  (cele în care apar eu), primește și link:).

Asta-i ca să încadrăm opera în sapțiu într-un mod adecvat.

În caserole am avut: sos de carne (carne de vită tocată, amestecată cu ceapă, morcovi, țelină, roșii, ținute pe foc mic, trei ore) peste care am pus piure din cartofi cu unt și smântână dulce, acoperit la rândul lui cu brânză Alpina afumată (tot din peșteră și brânza aceasta). În alte caserole am avut piure din conopidă (conopidă fiartă cu puțină sare, mixată cu blenderul, cu puțină smântână dulce) amestecat cu bacon feliat subțire și rumenit în cuptor până s-a făcut crocant, acoperite toate cu brânză Alpina simplă, cu puțin mărar și cu câte o bucățică de roșie. Gratinate apoi, și unele și altele, adică ținute-n cuptor la 200 de grade Celsius până s-a rumenit brânza de deasupra.

Desertul a fost făcut din brânză de vaci și urdă, ambele produse de Napolact (urda se face tot la Țaga, e un subprodus dar pe cuvânt că nu merită denumirea asta, e mult prea bună).

Să fiți sănătoși.


Join the Conversation

  1. Mama mea e din Nasal si branza pe care o vinde Napolactul e minunata, dar foarte diferita de cea originala. La Nasal erau niste pivnite semisurpate in care ne jucam in copilarie si care probabil vor fi cumparate de italieni sau francezi, in vederea exploatarii. E o intreaga poveste cu branza de Nasal care in versiunea veche se tine mai mult la maturat, are crusta tare si urat mirositoare, dar daca ii tai un colt, curge o branza fenomenala, „mierea branzeturilor”.

  2. Sunt si eu sunt fan branzeturi, dar si Napolact. Singurul loc de unde cumpar branzeturile mai mult decat de la napolact este un magazin din piata care nu m-a dezamagit niciodata cu produsele sale, desi nu fac in serie.
    Acuma revenind la Napolact, am cumparat zilele trecute un Nasal, din asta nu cumpar chiar asa de des. Am fost putin uimita sa constat o consistenta mai putin maturata decat stiam eu cu cativa ani in urma. M-a facut sa ma-ntreb daca au schimbat reteta sau au schimbat procesul ca sa poata intra mai repede pe piata. Oricare ar fi raspunsul prefer reteta mai veche. In rest toata stima si respectul pentru produsele originale si de calitate.

  3. noi cumparam Nasal de vreo 2 ani, iubitul meu e mare fan
    in ultimile doua luni am cumparat de doua ori din doua locuri diferite si acelasi lucru l-a observat si el, gustul si consistenta sunt schimbate

  4. Si Chinezu ??? ??? ??? Nici aici nu scapam de el??? :)) Parca chinezii erau intoleranti fazta de lactoza… :)))

  5. @Anca Trif: E normal ca gustul branzeturilor fabricate cat de cat artizanal sa varieze in functie de anotimp, de hrana animalelor (vaci, oi, capre), temperatura, umiditate. In anii multi de cand mananc branza Nasal (si-s dispusa sa recunosc Napolactului superioritatea in materie de branzeturi fata de majoritatea producatorilor romani, la majoritatea produselor), cred ca o singura data nu mi-a placut absolut deloc.

  6. mi s-a intamplat de cel putin trei ori sa cumpar produse napolact, fie erau stricate cu toate ca nu erau expirate, fie aveau un gust ingrozitor. ma distreaza foarte tare moda aceasta de a promova produse locale, care nu au nici cel mai mic bun simt de a respecta reteta traditionala, sau macar gustul sa fie bun. ce parere aveti, dragilor, despre branza de burduf napolact? mai bine cumpar de la o tanti din piata. zau. si nimeni nu ridica niciun deget, si sa le atraga atentia domnilor de la napolact… toti ne mandrim cu produsele locale… imi pare tare rau domnule hadean ca au reusit cei de la napolact sa ajunga sa-si faca reclama pe blogul dvs.

    1. adihadean Author says:

      ruxandra, mie-mi pare bine. promovez doar produse în care cred și cele despre care am scris nu m-au dezamăgit. sugestii și reclamații referitoare la calitatea produselor nu primesc eu, puteți să le lăsați la magazinele firmei, la opc sau pe site-urile companiei.

  7. Ruxandra, produsele lactate in general au o sensibilitate foarte mare la conditiile de depozitare, mai ales cele asa zis „naturale”. Urmareste de curiozitate cu un termometru temperaturile in vitrinele magazinelor de unde cumperi produsele, urmareste modul in care aceste magazine receptioneaza produsele si cat timp petrec acestea inafara lantului de frig…. vei fi uimita. Exista si o solutie simpla: conservantii ….. cu ajutorul lor poti sa mergi la mare cu iaurtul :)
    PS: Nu lucrez la Napolact ci la o alta companie carr produce tot produse alimentare proaspete (altele decat lactatele) :)

  8. Stimate dl-e Hadean, va amintesc si va rog, daca mai doriti acest lucru, sa ne faceti cunoscuta si noua reteta dvs. de nuci confiate.

    Multumesc pentru postarile si retetele de pe blog. Succes in toate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close