În spațiul fascinant al subcarpaților, aparținând teritorial și folcloric Buzăului, se ascunde printre focuri vii, trovanți, chilii milenare, fenomene geologice cu aer marțian, mine de chihlimbar și giganți îngropați, o ciorbiță rară, țărănească, gătită încă la acest moment al toamnei, în bucătării cu ferestre mici și gutui la pervaz.
Trecând pridvorul de lemn, încărcat la un colț cu mere și la altul cu nuci puse la uscat, o bătrânică măruntă duce în brațe, ca pe un prunc, un dovleac din cel portocaliu, în formă de pară, pe care îl alintă ca și strămoașele ei cu numele de lubenaș.
Îl grijește de coajă, îl taie în cuburi potrivite, cu un cuțitaș vechi cu mâner moale din lemn, și-l pune “oleacă” la fiert în oala cu apă fiartă de pe sobă. Ia o cepșoară și o curăță de frunza tomnatică, o toacă liniștit și o pune într-o tigăiță înnegrită de vreme, cu o ceșcuță de untdelemn, la călit. Scoate din dulăpiorul ferecat și un borcănel cu bulion de ardei roșu și pune o linguriță, două peste ceapă.
Le lasă să se înmoaie și să se alinte împreună.
Aseară, când se îngâna ziua cu noaptea, a copt în sobă, pe o tablă anume meșteșugită, patru ardei kapia. I-a dat cu sare, i-a lăsat un pic acoperiți și i-a curățat de coajă. Acum le scoate cotoarele și taie fâșii din cărnița lor dulce.
După zece minute de fiert dovleceii, scurge apa într-un vas anume, unde se strânge lucru hrănitor pentru dobitoace și păstrează în olița de ciorbă cubulețele portocalii. Pune peste ele ceapa, ardeii copți și îmbujorați și peste toate toarnă lapte prins din cana mare de lut smălțuit.
Mai lasă totul cu grijă, la foc mic, până începe un pic de tot să clocotească, neuitând să dreagă ciorbița de sare şi un fir de piper.
Ca să o aduc pe masa de oraș, am oprit o mână de dovleac crud tăiat cuburi și le-am tras în unt. Am înlocuit laptele bătut cu chefir gras și am zdrobit cu blenderul de mână cuburile rămase în ciorbă, la final. Ardeiul copt l-am adăugat abia în momentul servirii împreună cu dovleacul tras în unt și câteva semințe.
Dacă e să ajungă pe masă de restaurant, recomand să coaceți dovleacul în cuptor, aromele vor fi mult mai intense.
Ce să vă mai spun, avem o țară pe care încă o descoperim, plină de comori culinare îngropate îndărătul ochilor albaștri de bătrânică singură, care-și strânge din timp în timp broboada neagră pe o băncuță sprijinită de un gard vechi din lemn, căutând cu priviri înlăcrimate în spatele geamurilor de automobil luxos, oameni.
Text & Foto: Costin Barbutz
E un lucru impresionant sa reproduci retete traditionale romanesti, chiar si atunci cand le preiei de la antena satelor.
Totusi, sursa nu ar trebui lasata deoparte, chiar daca esti AH. :)
Cu tot dragul va raspund ca inainte de Antena Satelor, a fost satul, iar neamul din care cobor se afla in zona amintita de mine, conform celor mai vechi documente gasite de noi, dinainte de 1600. Macar din istoria recenta, fiind nepot de preot la a opta generatie in Panataul Buzaului, ar fi trebuit sa stiu reteta fara sa ma inspir de la Antena Satelor. E atat de veche ciorbita asta in familia mea, ca nici macar nu e notata undeva, e transmisa precum folclorul. Nu va mai suparati, bucurati-va de viata si de faptul ca anul asta sunt lubenasi frumosi!
Autorul
Ce frumoasa poveste! Nu stiu ce faci mai bine, scrii sau bucataresti? O sa incerc reteta, chiar daca nu am cutitas cu maner moale de lemn . M-ai topit !
Mă bucur să aflu că ești și un bun povestitor, pe lângă un artist într-ale bucatelor.
Și la mine în casă, încă, se mai află ustensile bucătărești de pe la ….1900 toamna, cum, cu o ușoară și caldă ironie în glas, nora și băiatul meu, scot în evidență frageda-mi vârstă…:( De exemplu: o râșniță turcească de cafea, cilindrica, de alamă de mai bine de o sută de ani, cu mâner de lemn…în stare de funcționare, folosită de mama și la măcinat piperul; o presă manuală de jumări, nițel mai…tânără ca râșnița; un satâr cu care tata tăia vreascuri, la Sevastopol…în al II-lea război.
Lucruri păstrate cu sfințenie.
Minunat!
Toata copilaria am mancat ciorba de dovlecei cu lapte!
Sunt retete vechi, traditionale.
In zona mea- Prahova – se pregatesc astfel si urzicile, frunze de sfecla, dar si multe altele.
Pur si simplu, superb! Si povestirea retetei si cred ca si mancarea.
Am făcut adineauri ciorbița asta, n-am pus ardei copt că nu am avut, dar a ieșit extraordinară. Am pus dovleac copt. Mulțumesc, Costin, pentru rețetă și pentru ”scriitură”!