Dacă cumva v-ați făcut rezerve considerabile de sare (la un moment dat în istorie, era monedă de schimb) și doctorul v-a interzis între timp să o consumați, m-am gândit să vă dau o soluție.
Acum revenind la lumea reală, am de gând să vă prezint metoda pe care o consider eu ca fiind cea mai bună pentru a găti anumite tipuri de pește.
Preferatul meu este păstrăvul, de care mulți fug, nu pentru că este băiat prost educat care înjură și țipă, ci pentru că are oase, înoată prea repede și nu râde la glumele nereușite.
Metoda de gătire este în crustă de sare – practic, fabricăm un cuptor care intră în alt cuptor (inception, nu?) și care păstrează toată umiditatea în interiorul cărnii.
Probabil ați mai încercat, dar nu a ieșit așa cum ați vrut voi (a intrat sare în pește și nu s-a mai putut mânca), nu s-a copt cum trebuie, sau v-au mâncat caprele sarea.
Metoda este simplă. Luați un păstrăv măricel care să fie proaspăt – vă dați seama uitându-vă în ochii lui (pe bune, trebuie să fie clari, strălucitori, fără urme de mahmureală), să aibă branhiile intens colorate și despărțibile, și când îl apucați să nu se îndoaie precum un fular, ci să fie destul de ferm (să stea cât mai drept). Îl eviscerați și îi lăsați solzii (dacă îl luați fără solzi, ca în cazul meu, merge și așa).
Puneți în burta lui felii de lămâie, semințe de fenicul, piper, felii de ardei iute și pătrunjel, însă nu din belșug, pentru că burta trebuie să se închidă.
Amestecați 1 kg de sare (nu cea mai fină cu putință, eu am cumpărat sare de mare care era puțin mai mare, nu grunjoasă) și amestecați-o cu 3 albușuri de ou și 50 ml apă. Consistența trebuie să fie ca cea a unui nisip umed. Joaca cu amestecul este destul de terapeutică, dar să trecem peste.
Apoi luați o tavă, puneți o foaie de copt și faceți un pat din amestecul de sare pe care va sta peștele, din mai puțin de jumătate din amestecul de sare. Puneți peștele și acoperiți-l cu sarea rămasă. Trebuie să fie închis cu totul în crusta de sare, altfel v-ați chinuit degeaba.
Îl dați la cuptorul încins la 200 grade pentru 30 minute. Albușul de ou din amestec vă ajută foarte mult pentru că, atunci când e rumenit peste tot (nu ars) și peștele e gata.
Spargeți încet crusta de sare cu spatele unui cuțit (sau ciocan de bucătărie) și scoateți peștele.
Îndepărtați pielea (care se dezlipește foarte ușor) și scoateți carnea încet, cu o lingură.
Pentru garnitură, am tăiat julienne 3 ardei grași colorați și i-am călit în tigaie cu ulei de măsline.
Când încep să se înmoaie, puneți 2 linguri de oțet și 3 lingurițe de zahăr, sare și piper și mai lăsați 3-4 minute.
Ardeii făcuți în felul acesta merg foarte bine cu peștele, acreala subtilă potrivindu-se cu acest tip de carne.
Sunt sigur că o să fie cel mai bun pește pe care l-ați gătit vreodată, dar și cel mai interesant, mai ales că veți aștepta cu nerăbdare să vedeți ce este înăuntrul carapacei.
Spor la gătit!
Cu drag!
Text&Foto:
Fac des peste in crusta de sare, este metoda mea preferata de a gati pestele. Ii da o fragezime si un gust deosebit. Nu am folosit niciodata oua pentru prepararea crustei. Umezeala pestelui va intra in contact cu sarea din jurul lui si va forma, oricum, o crusta. Mai subtire, e drept, dar isi face treaba.
Incercati si varianta cu albusuri. O sa va fie mai usor! Cu drag!
Wow cat de bine arata farmuria, e vrednica de Master Chef ! Si cred ca are un gust deosebit! O sa incerc si eu acasa in cel mai apropiat viitor ! Multumiri !
Iti multumesc mult!s