PUB
UPDATE
Nu mai vreau să spun nimic în plus. Poza asta vorbește în locul meu:
Am vrut să numesc mâncarea asta „tocană de oaie nemișcată” dar nu suna bine. Opțiunea cealaltă, „tocană nemișcată de oaie” sună chiar mai prost așa că am abandonat creația în seama creatorilor și am decis să-i spun fix ca-n titlu. Adică tocană de oaie cu pastramă de porc. Am luat aseară oaie pentru că arăta bine. Dimineață am trecut pe la prietenii mei de la Datina (Piața Cipariu, înainte de Gente dar după Bolero) care m-au anunțat că au primit pastramă de porc de la Crăciunelu de Jos (care-i un sat din Alba celebru pentru vinuri, că-i pe valea Târnavei unde țârcotește vin românesc făcut cu simț de răspundere de niște -și de niște, să fiu corect- unguri). Vinul și pastrama se însoțesc natural, prin urmare n-o să aduc vorba de vinul de la Crăciunelu fără să vorbesc de pastramă și nici invers. Ei bine, pastrama de porc de Crăciunelu e un pic fantastică, grozav de gustoasă și preparată cu metode tradiționale. Merge bine ca gustare rece, pe platou lângă oarece brânzeturi ori murături cum pune mama (bine, multe mame pun murături bune, nu-i musai să atacați cămara mamei mele), poate fi pusă-n sandwich-uri dacă o tai în felii subțiri – să fiu sincer, cred că-i ma sănătoasă decât salamurile industrializate – dar s-a potrivit și-n tocana pe care tocmai v-o arăt:
Am presărat sare grunjoasă peste carnea de oaie înainte de a o pune la foc.
Am mai folosit la tocană roșii tocate, ceapă roșie și usturoi, tocate și ele.
Asta-i pastrama despre care vă vorbeam:
Am socotit că va estompa ușor gustul de oaie și-mi va îmbunătăți tocana. Nu m-am înșelat.
Am pus carnea, pastrama, cîteva frunze de oregano, câteva boabe de coriandru și o frunză de dafin într-o caserolă.
Am turnat peste ele o lingură de ulei de măsline.
Am pus roșiile deasupra, am turnat o cană de apă și aici urmează nemișcarea aceea care m-a pus în dificultate la găsirea numelui mâncării: am pus caserola în cuptor la 160 de grade Celsius și aolo am lăsat-o neacoperită și neatinsă, două ceasuri încheiate.
Toată lumea a zis că nu-i oaie. Mai ales cei care au prins porc:). Lăsând gluma la o parte, pastrama de porc și carnea de oaie s-au împăcat bine, oferind chiar un joc al texturilor destul de interesant.
Am presărat o mână de brânză de oaie, rasă, pe deasupra. Cu sosul am îmbibat două felii subțiri de pâine neagră.
Arată fabulos, însă, din păcate, în zona etnofolclorică unde locuiesc, e greu să găsesc carne de oaie (cu excepția cazului în care mă duc și cer în gospodăria țărănească o oaie întreagă) și nici pastramă de porc excepțională nu găsesc (desigur, până tăiem noi porcul). Așa că astăzi salivăm și un pic mai încolo, în sezonul alb, o să te pomenim la o sticlă de vin de casă.
Adi draga….ce sa -ti spun? M-ai innebunit! Cred ca e fabuloasa!
Sa-ti dea Dumnezeu realizari pe sufletul tau !
Pentru mine sa gatesc e o bucurie….Baiatul meu e bucatar…a inceput 2 facultati …si-a urmat insa „visul”…sigur, in viziunea mea de mama, poti sa le faci pe amandoua….dar cand cineva si-a ascultat parintii? Nici macar eu…desi…marturisesc sportiv ca ar fi fost uneori mai bine.
Numai bine tie, familiei tale si lui Toto – iubirea mea….
Cu drag.
voi, mulțumesc:)
ha ha ce surpriza…eu locuiesc in zona merelor din poza…ma rog , am locuit, dar sa stii ca mi-ai facut dor de casa, weekendul asta e musai sa dau o fuga pana la ai mei, e inca toamna si e superba zona!
Multumesc de poza, m-a binedispus!