Souffle-ul petrecerii

Sunt multe lucruri care vor dispărea în următorii ani, pe măsură ce generaţia mea va atinge maturitatea şi va dicta mersul lucrurilor în societate. Multe dintre ele sunt lucruri învechite, inutile şi neadaptate vremurilor în care trăim şi e bină că dispar, însă odată cu ele par să dispară şi o grămadă de obiceiuri atemporale şi veşnic benefice omului, cum ar fi socializarea culinară.
Oamenii şi-au schimbat mult felul de a socializa în ultimele decenii. Am avut norocul să văd ce se întâmpla înainte să apară facebook-ul şi smartphone-ul şi cred că astea două au distrus definitiv şi ireparabil felul în care oamenii vor interacţiona de acum înainte. Poate că nu e un lucru rău, poate că sunt eu un neadaptat şi un nostalgic.
Cred că unul din primele lucruri pe care un om l-a împărţit cu un altul a fost mâncarea şi tocmai gestul acesta a făcut posibilă socializarea şi umanizarea unei maimuţe care abia învăţase să stea în două labe. Azi însă oamenii nu mai folosesc mâncarea şi proximitatea pentru a socializa. Ei folosesc smartphone-uri şi distanţa. Oamenii sunt acum distanţi şi dacă stau la aceeaşi masă. Intimitatea gestului de a împărţi hrana, a devenit un spectacol urât de privit.

Făcutul de mâncare a devenit o artă şi un mijoc de validare în societate. În loc să facă mâncare şi să se bucure de ea alături de alţi oameni, cei din ziua de azi fac poze suprarealiste şi le împart cu ceilalţi în schimbul unui like, desigur.
Acum, nu zic că ar trebui să întindem mese şi să le umplem cu salată bef’ sau ouă umplute, franzele aproape tăiate lângă tacâmuri lucioase şi să ne punem la masă cu rude şi cunoştinţe pe care nu le suferim aşa cum făceau ai noştri. Dar voi, ăştia care încă vă mai adunaţi unii pe la casele altora, în loc să vă luaţi pungi cu cipşi şi popcorn cu miros de ciorap, suc cu gaz şi bere la pet, puneţi mâna şi gătiţi ceva simplu pentru ei, arătaţi-le că vă pasă.

Luaţi 200 de grame de făină 550, 10 grame de zahăr pudră, 1 praf de sare şi 125 grame de unt. Frecaţi untul între degete şi apoi între palme până transformaţi totul în firimituri.

Legaţi apoi totul cu un ou (50 grame) şi daţi coca la rece minim juma’ de ceas. Între timp pregătiţi-vă un sos din o parte lapte gras, o parte smântână dulce 35%, 3/4 părţi ou, un praf de sare. Asta e o bază banală pentru orice quiche – adică ce facem noi azi aici.

Pentru 18 tarte cu diametrul de 7 cm şi înălţime de 2 cm, căci cam atâtea ies din coca de mai sus, eu am folosit 225 grame lapte, 225 grame smântână şi 150 grame ou. Lăsați sosul de o parte şi uitaţi-vă ce aveţi prin frigider.

Posibilităţile sunt nelimitate, dar încercaţi să puneţi laolaltă lucruri care se potrivesc între ele.  Eu mi-am pregătit aşa: câteva felii de vinete subţiri fripte bine pe grătar;

câteva felii de ciuperci sotate, stinse cu vin alb; cubuleţe de ficat de pui flambate cu puţin coniac;

…ceapă caramelizată, cubuleţe de brânză cu mucegai, fâşii de cheddar maturat, fâşii de mozzarella, fâşii de şuncă pădurea neagră, câteva felii de roşie, măsline de tot felul, praz, frunze de spanac, un căţel de usturoi feliat, ierburi şi condimente.

Scoateţi coca de la rece şi întindeţi-o groasă de doi milimetri. Decupaţi un cerc mai mare decât cel al formei şi presaţi tarta în formă. Nu uitaţi să ungeţi forma chair dacă are suprafaţă antiaderentă. Băgaţi forma la congelator un sfert de ceas. Apoi umpleţi fiecare tartă cu umpluturile pe care le-aţi pregătit.

Turnaţi apoi sosul pregătit peste ele.

Coaceţi quiche-urile la 180°C în cuptorul preîncălzit, 20 de minute sau până se rumenesc bine pe deasupra. Luaţi o sticlă de vin şi chemaţi nişte prieteni. Sunt bune şi calde şi reci.

Text&Foto: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/