Discursul meu de aseară

445

Ieri am vorbit la Food Bloggers Conference, prima întâlnire de anvergură dedicată bloggerilor care scriu despre mâncare. E bine că ne-am întâlnit și că am socializat, e bine că s-a petrecut acum. Mi-a lipsit genul acesta de întâlnire și am convingerea că nu doar mie și că vor mai fi și altele. Cât despre ce am vorbit, vă poftesc să citiți mai jos. Fotografia e făcută de Dragoș Asaftei, căruia-i mulțumesc.

hadean

Am zece minute la dispoziție, am decis să nu le irosesc, exact așa cum am decis cu ani în urmă să nu mai irosesc niciun moment din viața mea. Să nu vă închipuiți că-mi iese mereu, dar știu sigur că toate intențiile și toate emoțiile mele se concentrează spre acest scop frumos care e câștigarea fiecărui minut pe care-l primesc de la viață. Mi-e foarte clar azi la ce au fost bune toate exercițiile din trecutul meu, la ce folosește tot antrenamentul la care m-am supus din 2007 încoace. 2007 a fost anul în care am realizat că pot să fac ORICE trebuie să fac pentru a fi mulțumit cu viața mea. Au urmat apoi alți ani în care am fost nevoit să învăț CUM să fac. Au fost ani cu multe încercări, multe căutări, multe erori. Ani cu succese sporadice și efemere, cu vârfuri de formă, cu prăbușiri și vertij. Ani în care mi-am îngăduit să descopăr esența vieții.
Poate vă veți intreba acum: ce poate să știe un blogger care scrie despre mâncare, un bucătar cu tastatură, despre esența vieții? Ce filosofie se poate ascunde printre cratițe, linguri de lemn, spatule offset, cuțite mai mari sau mai mici, borcane cu mirodenii, rafturi cu coloniale sau frigidere cu carne proaspătă? Ce ascunde gătitul ăsta, ce poate fi atât de profund în această acțiune încât să justifice aroganța unei astfel de afirmații: „am descoperit esența vieții!”?

Cât ați plăti ca să primiți răspuns la întrebarea “care-i esența vieții?”. Ce ați da? La ce ați fi dispuși să renunțați? Haideți că vă spun eu. Nu trebuie să-mi dați ceva la schimb. De fapt, unii dintre voi  o faceți deja fără să vă dați seama, pot citi asta pe fețele voastre. E evidentă bucuria anticipării unei descoperiri importante (trebuie să recunoaștem cu toții că descoperirea esenței vieții e un lucru important, aproape la fel de important ca bossonul Higgs sau crema de lapte de pe un cappuccino). Esența vieții este, fără îndioală, bucuria. Din ea ne naștem și ea ar trebui să ne însoțească la plecare (strămoșii noștri daci aveau niște teorii interesante legate de asta, poate detaliem cândva). Mai mult, ea ar trebui să ne însoțească pe tot parcursul vieții, dar, cumva, reușim să o dăm uitării, să ne scuturăm de ea ca de un soi de praf care ne încurcă la respirat, când de fapt ar trebui să o tragem adânc în piept tocmai pentru a putea respira mai ușor.

În 2007 am realizat pentru prima oară că respir prea greu pentru o persoană de vârsta mea. De atunci am început să caut bucuria, neștiind cum să o găsesc. Am avut inspirația unui moment de respiro și șansa de a arunca o privire spre interiorul meu. Bucuria era acolo, mai trebuia doar să o las să se manifeste, să lucreze pentru mine și prin mine. Am început să-mi îndrept atenția spre lucrurile mici care-mi produceau bucurie. Gătitul e unul dintre acele lucruri mărunte, poziționate destul de jos pe scara preocupărilor umane, dar care poate să inducă bucurie celui care-l practică și să transmită bucurie celui care mănâncă. Uneori, cel care practică gătitul și cel care mănâncă sunt una și aceeași persoană. Bucuria fiind dublă, poate fi copleșitoare. Știu sigur, așa am ajuns la 130 de kilograme. După care am descoperit un alt soi de bucurie, bucuria de a da jos o parte din cele 130 de kilograme. De la a da jos până la a da pur și simplu e doar un pas. L-am făcut și am descoperit bucuria de a dărui. Apoi am învățat bucuria de a primi. Bucuria de a fi independent. Bucuria de a aparține. Bucuria de a ști și a cunoaște. Bucuria de a face. Bucuria exercițiului zilnic în scopul atingerii bucuriei.

V-am amețit puțin? E posibil, dar mâine, când veți rememora ziua de azi, o să vă amintiți acest cuvânt: bucurie. E un cuvânt puternic. Rostit destul de des, începe să lucreze și să producă efecte pe termen lung. Practic, pe viață. Folosindu-l și încercând să-i înțelegeți sensul, vă veți condamna la bucurie. Veți înțelege altfel tristețea, veți privi altfel pragurile din viață, veți putea folosi pietrele de încercare ale existenței voastre pe post de pietre de temelie pentru orice construcție veți dori să alcătuiți. Succesul, notorietatea, banii, avuția, sunt lipsite de importanță și de substanță în absența bucuriei. Ele pot fi însă efecte secundare plăcute ale unei vieți trăite cu bucurie, oricum ar fi ea.

Mulțumesc. Vă salut cu bucurie. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. carmen dima says:

    Am fost sigura ca vei zice bine si sanatos! Brava! Daca imi permiti o parere, daruirea de sine iti aduce bucurie cat toate posesiunile..si nu uita ca nu trebuie sa fii neaparat actor, om de stiinta, scriitor sau politician ca sa fii un model…chiar daca nu vrei! Tinerii de astazi au nevoie disperata de modele. Raspunderea e mare!

  2. A fost o placere sa prezint categoria #blogheroes. E reconfortant sa ii vezi pe prietenii tai intr-un astfel de eveniment! Multumim pentru gandurile impartasite, sper sa fi inteles toata lumea mesajul tau.

  3. ai perfecta dreptate adi , fain ai scris .Am trecut si eu prin experiente enumerate mai sus.

  4. discursul tau ma indeamna la meditatie,am ramas pe ganduri…

  5. Discursul de ieri a avut o singura problema din punctul meu de vedere: a fost prea scurt! Mi-a placut foarte mult si scoate de fapt la iveala ceea ce se citeste printre randurile tuturor postarilor tale.
    Mi-a mai placut ceva: includerea cartilor lui Radu Anton Roman printre preferatele tale. Bucataria romaneasca merita atat apreciere cat si scoaterea din „sertarul de vechituri”. La tine am vazut mereu si una si alta – jos palaria si multumesc!

  6. Alexa Georgeta says:

    Este frumos si adevarat tot ce ai spus , este frumos si adevarat tot ce faci , este frumos si adevarat tot ce se intampla in ziua de azi , mi-a placut tot ce ai zis , nu pot decat sa -mi scot palaria in fata ta , ma bucur caci ai invatat ceva din anii trecuti si ti-ai pus in gand sa indrepti tot raul care ti l-ai facut singur , iti multumesc din suflet ptr. lectia de viata pe care ne-ai dat-o .Mult noroc si multa fericire si multe impliniri pe viitor .

  7. petrescu laurentiu says:

    iti impartasesc parerile , traim sa fim bucurosi , sa ne bucuram de toate , sa fim fericiti , chiar si din putinele lucruri pe care le avem la indemana , ma bucur mult sa citesc despre viata , despre ceea ce spui si ce declari , fatul ca te-am descoperit ca si OM , ma face sa ma gandesc foarte mult , la anumite lucruri pe care pana acum ….recunosc , nu le-am luat in considerare , MULTUMESC FRUMOS Adrian Hadean

  8. Eu material ma consider um pesionar (caz de boala)sarac!Dar am multe BUCURI primite din partea celor care m-au cunoscut.Am copii din parte carora primesc multa bucurie.SANT FERICIT.

  9. Foarte frumos, aveti atata dreptate!
    Da,ramai pe ganduri dupa cele citite.
    Mi-a facut mare BUCURIE sa va citesc mesajul.

  10. Bravo!!!!
    „…bucuria de a darui…”
    De fapt aici sta toata esenta vietii iar Universul(Dumnezeu)tocmai asa functioneaza,e cea mai mare Lege!Daca daruim cu bucurie(si nu asteptand ceva anume;aia se cheama afacere),suntem in ARMONIE!!!
    Bravo!!!!
    Fiecare dupa masura lui si totul va fi bine!!!

  11. Buna ziua Chef. Cum spuneam intr-o alta postare (la chiftele marinate): „Eu asa vad rolul blog-urilor culinare – apropo de evenimentul Food bloggers conference: de educare (culinara, dar nu numai), de rafinare (a gusturilor, dar si a modului de a gandi), de perceptie si de ce nu, de toleranta (a diverselor culturi si obiceiuri culinare). Asa va percep eu blogul.”
    Dupa lecturarea discursului Dvs., ceva in plus: cautari (interioare) si regasiri. Si asteptarea zilnica a unei noi postari (a Dvs).
    Respect, astept zilnic.

  12. Mi s-a facut pielea de gaina… Cateodata cred ca vorbiti pentru mine, in doua moduri: exprimati ceea ce gandesc dar nu o pot spune atat de clar, respectiv mesajul e pentru urechile mele… Ma-nclin!

  13. ADEVAR graiesti! Acum nu mai imi pare atata de rau ca nu am fost acolo pentru ca ai scris aici discursul tau. multumesc

  14. aylyn bunos says:

    esti un model pt fff multi romani..!bv!..tipi ca tn ar trebui multiplicati si am fi o natiune ,,bogata,,!..te apreciez fff mult!

  15. Cuvinte calde si bune de pus la „casa sufletului”, domnule Adi Hadean! Manuiti cu talent si daruire nu numai uneltele de scris, dar faceti vraji si la capitolul oale minune! Aveti stil si eleganta! Multumim!

  16. Domnule Hadarean, pentru mine esenta vietii e dragostea neconditionata . Poate daca reusesti acest lucru in sens larg si altruist ai bucurie. Da, cred ca daca dai afectiune, intelegere, rabdare si mila, primesti in schimb bucurie. Dar desigur, asta te invata viata in multi, multi ani.

  17. La mulți ani de Ziua României ! Cât mai multe bucurii pe plan profesional și în viața personală !

  18. Ma bucur sa vad ca esti intr-o evolutie continua.

  19. Gabriela Iancu says:

    O frumoasa pledoarie despre ce ne poate fericiti si mai ales (in ceea ce priveste emisiunea Masterchef) catre o
    emisiune in care juratii respecta anumite norme de bun simt ,discurs si argumentarea deciziilor!
    Va urmaresc cu consecventa emisiunea, si nu stiam pana acum ca in bucate minunate se pot ascunde si ascutimea mintii dar mai ales o profunzime a sufletului!
    Felicitari!

  20. Sunteti un adevarat profesionist .

  21. ConstantinV says:

    Bosson Higgs!? Hmmm!
    Pai de la fizica cuantica la…gastronomia moleculara nu este / nu ar fi decat un pas.

  22. Draga Adi,

    Mă regăsesc foarte mult în ceea ce ai scris, sunt la momentul 2007, sa zicem…bucuria din acest moment este produsă de citirea acestui mesaj pe care l-ai transmis și care, fără a folosi termeni pretențioși, ajunge direct acolo unde trebuie, pentru cine trebuie…mă regăsesc în aceasta mica plăcere a vieții, aceea de a găti și de a-i vedea pe cei dragi bucurandu – se (culmea:) ) de bucuria pe care le-o pot eu oferi. Gătitul funcționează both ways, adică poate fi plăcere și terapie în același timp: plăcere, pentru ca produsul finit depășește așteptările vizuale și încântă papilele gustative, terapie pentru ca necesita toată concentrarea și atenția posibile, astfel încât sa devină o plăcere de produs finit :).
    Te salut cu drag și bucura-ne în continuare:)))

  23. Ce surpriza!!! Multumesc! In timp ca ii alstcuam pe baietii de la Directia 5 si suflam in lumanarile de pe tort, ma gandeam ce repede trece timpul. Parca ieri eram si eu de varsta ta! Sara, o sa strang toate darurile primite ieri intr-o cutie pe care o voi deschide de fiecare data cand ma va coplesi tristetea. Si stii ce dar m-as bucura sa imi faci?!… Sa nu mai pierzi timpul scriind doamna…spune-mi pur si simplu Adica…asa imi spun nepotii mei.Pupici si imbratisari

  24. Felicitari ca ai trecut peste si nu ai stat asa. Inteleg ca poate fi foarte greu insa uite ca ai reusit! felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close