Roze Terra Romana și o poveste de Crăciun

513

Să vă spun: de Crăciun, mama tatălui meu, bunica mea, cum ar veni, făcea niște „turtele” pe care le-a preluat și mama (să vezi ce mi-o capăt dacă nu-mi amintesc bine istoria acestor prăjiturele din făină, smântână și unt, glazurate cu ou, zahăr și nucă). Turtelele astea circulă în familia noastră și poate și în altele, că precis nu le-a inventat bunica, dar vă spun drept, în altă parte nu le-am văzut. Și nici în comerț. Prin urmare, ele sunt legate-n mintea mea de Crăciun, stau alături de amintirile cu cozonaci cu nucă și mac, cu bradul prea împodobit (are tata obiceiul ăsta), cu fripturile felurite însoțite de compoturi dulci și cu alte lucruri bune care-s cu atât mai bune cu cât se întâmplă doar o dată-n an.

Eu vă dau rețeta lor (de o aveți deja, cu atât mai bine) și vă mai spun ceva: povestea mea cu vinurile ce pot fi găsite la Clubul Cavalerilor, nu se oprește. Ba din contră. De data asta, ambasadorul desfătării e un roze Terra Romana de anul ăsta. Aș putea spune că vinul acesta e un fel de nu știu cum să-i spun, viril dar suav în același timp, cu trăsături aspre dar plin de tandrețe. Asta-mi inspiră mie. Și îmi mai inspiră încredere. Și pentru că mă duce cu gândul doar la lucruri bune, am hotărât să-l însoțesc cu dulcele acesta de Crăciun (deși nu-i neapărat un vin pentru desert, e bun și lângă curcan, de exemplu, dar cu curcanul am o altă socoteală zilele astea, și o altă sticlă de vin). Așa, precis își va face loc în cutia cu amintiri despre Crăciun pe care o voi deschide la anul care vine.

Dar să vă spun despre „turtele”: pentru un blid plin cu vârf e nevoie de trei măsuri de făină (măsurăm cu cana și ne ies 750 de grame) și o măsură de unt. Adică 250 de grame. Amesteci bine untul cu făina, adaugi o pișcătură de sare, cinci linguri de zahăr, două ouă, un plic mic de praf de copt, coaja rasă a unei lămâi, două linguri de smântână acră. Frămânți bine. Aluatul trebuie să fie ușor elastic, să nu curgă și să se poată întinde în foaie. Dacă e prea tare, poți să mai pui o lingură de smântână la frământat. Dacă-l frămânți zece minute e destul. Îl mai lași alte zece minute la hodină.

Până se hodinește aluatul, poți să explorezi adâncimile vinului. O să-ți placă. Chiar de-ți va veni greu să te desprinzi de vin, trebuie să o faci, prăjiturelele nu se taie singure. Trebuie să le tai tu, cu o formă, din foaia întinsă pe masă, nu mai groasă dar nici mai subțire de un centimetru. Treci apoi „turtelele” prin albuș bătut (numai cu o parte), apoi prin miez de nucă măcinat și amestecat cu zahăr (cu aceeași parte). Le pui într-o tavă, pe o foaie de copt, cu nuca în sus. Apoi pui tava la cuptor (pe care-l încingi înainte) pentru 20-25 de minute, la 170-180 de grade Celsius.

Apoi, studiezi iar vinul.

Să fii sănătos.

Join the Conversation

  1. si strabunica mea facea prajitura asta, ea ii spunea prajitura semiluna pentru ca nu avea forma si o taia cu buza unui pahar in forma de… semiluna! si punea albusul si nuca si baga la cuptor inainte sa taie, de-asta se numea in mintea mea prajitura si nu prajiturele. era minunata si nu a mai facut-o nimeni de cand a murit ea. poate e timpul potrivit sa reluam traditia :P

  2. Excelent, cred ca fac si eu, mi-ai dat o idee foarte buna. Voi face si turta dulce (gingerbread), dar as face si din astea, ca arata foarte bine.
    Craciun fericit!

  3. Salut Adi,
    Ce e sau cum se prepara smantana acra/dulce?
    Cea din supermakerturi, „normala” in ce categorie intra?

    1. adihadean Author says:

      Taw, smântâna acră e cea fermentată, cea dulce nu-i fermentată. Asta-i diferența. În supermarket găsești și dulce și acră. Cea mai întâlnită e cea acră. Smântâna dulce e ambalată de obicei în cutii din carton, ce acră în cunoscutele pahare din plastic.

  4. Si mai…studiezi, si mai sstuudieeezi aroma vinului pana ce stelutele de prajitura se inmultesc ,hac! De celelalte ne ocupam…maine ca azi nu mai putem! Sanatate si spor la pregatiri!

  5. Multumesc :) A iesit grozava! Din cauza fiica-mii, mare fan scortisoara, am adaugat si un pic de praf de scortisoara.

    Sarbatori fericite!

  6. adihadean Author says:

    ioana, poate-i momentul:)
    nicoleta, nu trebuie să mergem atât de departe, bucuria nu-i în excese ci în moderație:).
    Catrina, Sărbători frumoase.
    Lady Io, la fel și ție.

  7. Draga prietene virtual, tin sa-ti multumesc pentru clipele de bucurie culinara pe care le traiesc citind acest blog. Nu-i putin lucru sa poti impartasi si altora din experienta ta.
    Craciun fericit , sanatate si multa liniste sufleteasca.

    1. adihadean Author says:

      Dan, Crăciun fericit!

  8. Soacra-mea face si ea aceasta prajitura (e din zona Moldovei), dar nu doar de Craciun, si suntem mari fani. Combinatia cu nuca e foarte buna. Sarbatori fericite impreuna cu cei dragi Adi!

    1. adihadean Author says:

      Oana, Sărbători frumoase și vouă:)

  9. f.buna,cum am gasit-o am si facut-o,doar ca la 175* mi-am cam ars prima tava,125*la mine a mers super,mersi de reteta

    1. adihadean Author says:

      cricinel, se întâmplă. am avut aceeați problemă până am pus o tavă cu sare grunjoasă chiar deasupra focarului. temperatura s-a egalizat în cuptor și nu mai am probleme de felul ăsta.

  10. Draga Adi, iti multumesc pentru retetele pe care ni le impartasesti si iti doresc ca Nasterea Domnului sa-ti umple sufletul de pace si bucurie si sa ai multa sanatate si spor in toate cele bune! Craciun fericit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close