Nu-i rețeta autentică de meatballs&pasta pe care o vedeam în filmele americane cu gangsteri de origine siciliană dar seamănă pe undeva și, oricum, a ieșit atât de bună mâncarea făcută după rețeta asta încât cu siguranță o să mai fac. Am încercat să mențin lucrurile la cel mai simplu nivel posibil. Dacă am reușit sau nu, o să-mi spuneți voi.
Am adunat pe lângă mine tot ce am crezut că o să-mi trebuiască: paste, ouă, usturoi, pesmet…
Da, pesmet. Ajută la legarea chiftelelor și le să dă o textură aerată, ușor pufoasă.
Miezul unei felii de pâine, înmuiat și apoi stors, ajută pesmetul.Fac o echipă destul de bună. Cât despre sucul de roșii, e esențial.
Aromele le-am luat de la capere, piper roșu și piper verde, dafin și usturoi.
Carnea am luat-o de la măcelarul meu preferat care mi-a făcut un amestec din vită și porc, foarte bun și bine proporționat.
Am pus ouăle, pesmetul, miezul de pâine și puțină sare peste carne. Am adăugat un cățel de usturoi dat prin răzătoare.
Am frământat bine.
Am făcut chiftelele, cu mâna unsă cu ulei, să nu se lipească de mine:). Le-am pipărat și le-am lăsat la rece 20 de minute, să se odihnească și să le dau timp aromelor să se întrepătrundă.
Între timp am pus la fiert sucul de roșii cu mirodeniile (un litru și jumătate de bulion).
Am pus apoi chiftelele în sos și le-am lăsat să fiarbă în clocote mici timp de o oră.
Am fiert pastele, penne de data asta. Am pus chiftele și sos pe ste paste și puțin parmezan.
Apoi am mâncat.
Să fiți sănătoși.
Sa stii ca voi incerca sa fac chiftelute dupa reteta ta cat de curand. Sunt mai noua intr-ale bucatariei (adica pana de vreun an cand m-am mutat de la ai mei nu am fost nevoita sa gatesc :)) dar de cand ti-am descoperit blogul am tot timpul o sursa de inspiratie minunata. Am incercat de curand pieptul de pui in slaninuta si supa crema de brocolli… au iesit ambele adevarate delicatese!!!
Chiar asa e de usor de facut?
Clar… deseara ma duc sa vandalizez supermarketul si maine … la cratita cu mine :))
Alexandra, mă bucur pentru tine:-) (și pentru mine, recunosc)
Crinutza, e fix atât de simplu!:-)
Domnu Hădean, io am văzut în filmul ”Nașul” că ăia mai puneau și niște vin roșu pe-acolo. Poate greșesc, că am văzut o copie alb negru a filmului ăstuia, dublat în rusește, la un cinematograf de cartier. Era înghesuială, stăteam pe ultimul rând și se fuma în sală. Intrasem din greșeală acolo, eu vroiam să văd ” Zboară cocorii”.
Tanti Jeni, cred că puneau. Și în sos puneau carne tocată, pe lângă chiftele:-).
nu sunt fun bucatarie…dar ma pricep chiar o fac bine
dar stii……imi place sa privesc cum gateste un barbat :) si o fac cel mai bine!
:) mintea mea asocia chiftelutele cu niste bile de carne aromata prajite in ulei. Astea ale tale sunt ca perisoarele mele, ghemotoace fierte, nu prajite. Oricum, ai darul de a ma face sa salivez, desi aveam mancare in gura (da, da, stiu, se mananca la masa, nu in fata monitorului).
Alina:-)
Cam cata carne tocata ai folosit? Si unde zicea ca „locuieste” macelarul acesta al tau? Ca eu inca nu am unul pe-aici si nu prea imi place sa cumpar carne din marile lanturi de supermarketuri. Mersic.
Pesmet in chiftele. Voi incerca. Pare bun, chiar foarte bun.
Laura, hahaha ai dreptate
M-ai invatat sa nu-mi fie frica de aluat, m-ai invatat cozonacul, saratelele etc. Daca in saratele in loc de untura pun jumari iasa pogacele? S-ar putea ca pogacelele sa aiba o reteta a lor proprie. Dar cam asa procedez eu in bucatarie si cu retetele.
Si totusi… stiu sa fac doar un singur fel de tort foarte bun(o sa-ti dau reteta daca n-o sti si t u. Il fac cam de 2 ori pe an. Toti-toate care l-au gustat , in conditiile in care magazinele gem de prajituri, mi-au zis: Este cel mai bun tort pe care l-am mincat. O matusa m-a initiat. Este doar nuca, zahar oua si crema de ciocolata.
fierte o oră ?!!! muamăăă şi mie mi se pare că omleta durează prea mult până se face :)))))
Nelu, lucrurile bune-e pentru cei ce aşteaptă:)
Bianca, 600 de grame. Orice măcelar care se respectă trebuie să-ţi prepare carnea cum îi ceri:), dacă nu se respectă şi nu te respectă, alege altul.
Lar, vreau reţeta:-)
Laura :))
vreau si eu. arata delicios.
Sa nu razi de mine daca iti voi spune ca nu mi-a trecut niciodata prin cap sa fierb chiftelele in sosul marinat , eu aveam oroare de prajitul lor si nu am mai facut deeemult chiftelutze marinate , chiar mi-au reprosat copiii. Abia astept sa le fac dupa reteta ta . mersi pentru pont.
Irina, nu râd. Nici mie nu mi-a trecut prin cap, am văzut la alţii:-)
Hmm eu nu sunt de loc din Cluj, deci drept sa iti spun nu cunosc niciunul de aia intrebam.
Bianca, piata Marasti, sunt doua macelarii alaturate, au malaxor si masini de tocat si macelari amabili:-)
F faina reteta, f faina poza 4 :)
Mi-e foame!
Delicios, pur si simplu delicios! Personal prefer pastele scurte, nu stiu de ce, probabil pentru ca-s mai usor de mancat. :)
„reteta”?! hahahaha
hai sa ti-o dau :)) offf cuvintele astea…dragilor/dragelor despre reteta era vorba, ce-i asa greu!!!
Salut
Multumesc pentru ideea retetei de azi :) A iesit foarte bun. Asteptam si altele.
Servus Adi,
Arata fabulos!
Azi fac o ciorba de perisoare, dar cand le-o mai veni randul (perisoarelor) am sa fac reteta ta. Am niste borcanele cu capere (tare bune de altfel) pe care le imping incolo-incoace prin frigider si rar le folosesc.
Ah, sa mai adaug ceva, persioarele le fac de regula cu orez sau gris, am sa le fac astazi cu pezmet si miez de paine. Merci frumos pt idee!
Andreea, perisoarele le fac si eu la fel:-)
Thomas, Nina:-)
Laura, da, greu cu limba :-)
Lara, cred ca tortul de care spui e acelasi pe care il facea si bunica mea si acum in locul ei il face matusa, insa nu la fel de bun. E acoperit cumva cu zahar ars?
Bunica mea era din judetul Bihor, din Valea lui Mihai mai exact si facea niste prajituri geniale. Si degeaba le face altcineva acum dupa aceeasi reteta pt ca nu ies la fel … din pacate.
Emotii, emotii… chiftelutele fierb in sos :D
Crina, sa-mi spui cum au iesit:-)
Excelente! S-au mancat in portii uriase :D
Crina, felicitari!:-)