Nu are nimic, desigur. Așa-i zic de când mă știu (și mă știu de ceva vreme) însă până acym câțiva ani habar n-aveam ce-i cușcușul și de unde vine el. Cușcuș e o mâncare berberă, vine din nordul Africii și se spune că marocanii o fac bine de tot, cel mai bine chiar. Sigur că și-n Tunisia poți găsi cușcuș bun și pun pariu că nici al meu n-a fost chiar atât de rău, deși nu l-am făcut în stil marocan ci într-un stil adaptat la posibilitățile mele. Cușcușul e o pastă făinoasă obținută din griș de grâu (se folosesc și alte cereale, e drept) amestecat cu apă și cu făină până capătă forma unor bobițe mici, cu diametrul de un milimetru. Bobițele astea se pot consuma fie proaspete fie se pot usca pentru a se păstra mai bine. Noi găsim în comerț cușcuș (couscous) uscat și, uneori, supradimensionat, cu bobițele destul de mari.
Azi o să vă arăt cum puteți face un cușcuș decent și gustos (și de post) într-un sfert de oră, cu un efort minim. Ba dacă vă organizați bine, puteți să-l faceți în 7-1o minute. Mie mi-a luat un sfert de oră pentru că m-am încăpățânat să folosesc un singur ochi al aragazului.
La fiecare cană de cușcuș folosesc o cană de apă. Pentru două porții generoase folosesc două căni de cușcuș.
Pentru a face cușcușul mai sățios am folosit năut, o conservă.
Dovlecei, ardei gras, roșii, ceapă, pentru prospețime, vitamine și gust bun.
Pentru aromare am folosit praf de șofran (nu e de cea mai bună calitate dar merge), cimbru uscat, puțin cumin (dacă nu găsiți, puteți să prăjiți o linguriță de semințe de chimen într-o tigaie antiaderentă, să le zdrobiți și să folosiți praful obținut, gustul e spectaculos), sare și piper proaspăt măcinat.
Am sotat ceapa și ardeiul (nu tot, doar o treime din el) după ce le-am tocat foarte mărunt. Operațiunea asta a durat trei minute.
Am pus ardeiul în apa pentru cușcuș, în care adăugasem condimentele. Am lăsat apa să dea în clocot. Patru minute. Apoi am turnat apa peste cușcuș.
Am acoperit vasul cu folie de plastic, să nu iasă aburii și am lăsat cușcușul să se coacă-n aburi. Fix cinci minute.
În cele cinci minute plus alte două-trei am pus legumele într-o tigaie cu puțin ulei de măsline și cu o ceașcă de apă și le-am pus pe foc iute. Le-am sotat dar nu le-am făcut terci, am vrut să rămână crocante și ferme.
După ce au trecut cinci minute, am luat folia de pe cușcuș și am amestecat în el cu o furculiță, să iasă aburul și să opresc procesul de coacere. În felul ăsta m-am asigurat că nu am un cușcuș apos, moale și lipsit de textură. Pentru că-mi place să simt pe limbă fiecare bobiță.
Foarte dimplu, foarte aromat, foarte sănătos.
Dacă nu vreți să fie de post, puteți să-i adăugați două ouă fierte, puteți să-l preparați cu supă de pui în loc de apă (ar fi chiar mai gustos), puteți să-l folosiți ca garnitură lângă o friptură de berbecuț ori lângă o tavă de copane la cuptor. Să fiți sănătoși.
Super ,simplu si gustos !!!!!!!!!!!!
cușcuș nu are nimic, evident, dar daca vrei sa fii corect, renunti la varsta si obiceiuri sa-l pronunti „cuscus” – asa cum il pronunta si berberii, magrebienii, etc. (dar nu-l scrii astfel) :) http://www.cerulgurii.ro/enciclopedia-culinara/couscous/
Fain de tot! Mie una imi place cuscusul ala supradimensionat, dar imi place si asta micut. Folosesc cel mai mult din cel mai maricel fiindca mi-l aduce cineva din ungaria si-mi convine la pret!
Evanghelina, aici o să te contrazic puțin. Cous-cous a întrat în limba română în forma aceasta, cușcuș, suferind o mutație, așa cum s-a întâmplat cu multe alte cuvinte împrumutate din alte limbi:-)
http://dexonline.ro/definitie/cu%C8%99cu%C8%99
dar totusi chimenul si chimionul nu-s acelasi lucru..
eu prefer chimenul :D
mazi, sigur că nu-s:-) (da fapt am și explicat asta în câteva rânduri). mie-mi place și chimionul, în ciuda miroslui puternic (ori poate tocmai de aceea) :)
Mama facea mereu cuscus cu pui si multe legume, o incantare!
As vrea sa te intreb unde ai gasit cuscus marunt, ca seamana foarte bine cu cel adevarat, facut de berberi. Eu nu am vazut inca prin Cluj.
Mersi!
Ioana, am găsit la Auchan
Lucia, nu mă ispiti că acum mai fac unul! :-))
Foarte bună mîncarea ta, dar couscousul trebuie să aibă şi zeamă, în care s-au fiert legumele şi în care, la masă, se adaugă, după gust, harissa, o pastă de ardei iute.
@Adi – owned – deh, nu te poti pune cu academia. :) Sa adopte si cremvursti atunci :) Culmea e ca si turcii spun tot „cuscus”
@Adi – owned – deh, nu te poti pune cu academia. :) Sa adopte si cremvursti atunci :) Culmea e ca si turcii spun tot „cuscus” (fara sh)
Evanghelina, îți dai seama că nu de la semantică ne-om supăra noi:-))
ah, si o reteta de cuscus foarte buna am facut pentru GF mai (pg 22): cuscus infuzat in ceai verde + capsuni + seminte de pin + niste miere
delicios
Mazi, bine de știut:-) (cum ar fi un almanah GF?) :-)
:))
ceva frumos :p
foarte bine arata! imi plac tare mult retete tale, au ceva aparte…as dori sa te intreb nautul la conserva cum este? nu am mancat niciodata si as incerca reteta aceasta :D ms. mult si spor in continuare!
Roxana, năutul la conservă e ca acela uscat doar că-i fiert:)). E bun la gust, aduce pe undeva cu fasolea dar are ceva deosebit în el. Trebuie să încerci, nu știu cum să-ți explic mai bine. E ieftin, nu pierzi mult dacă nu-ți place:-)
@ Ioana : Gasesti Couscous cam peste tot la Hypermarket, Carefour Cora
la zona de produse internationale de obicei.
ce fel de cuscus :) folosesti, ca eu nu prea gasesc. iar reteta asta m-a lasat fara cuvinte. multumesc mult pentru raspuns.
Cristina, un cușcuș cu bob mic, se găsește în aproape orice supermarket la paste sau la orientale.
Adi,in afara de felicitarile pentru fiecare fel de mancare preparat,pentru minunatele fotografii facute „operelor” tin sa te felicit pentru faptul ca niciodata nu te contrazici cu nimeni pe nimic,esti dispus sa primesti sfaturi sau alte idei si uite,nu te certi nici pe semantica.Felicitari pentru tot si mai presus de orice pentru firea ta pasnica!
Sal,am o problema, mie nu mi s-a facut cous cous-ul prin metoda asta de ”coacere”….HELP!!!!!
Si eu am patit la fel… :(
O intrebare tu cand gatesti cous cous, in general, nu il prajesti?
nu
Cand eram mici, in prag de iarna, bunica chema o vecina care era experta in cuscus (noi aa ii spuneam) si ne facea cateva kg bune, cat sa ne ajunga toata iarna. Imi amintesc ca folosea o copaie de lemn de marginea careia freca cu palma o mana de malai peste care adauga faina si apa. Bunica il usca in cuptor si il pastra in saculeti din panza. :)