Această postare e sponsorizată de farmacia ROOA. Dați un like paginii de Facebook. De acolo veți putea afla în zilele ce vin o mulțime de lucruri interesante despre sănătate, nutriție, medicamente și, de bunpă seamă, promoții la acestea din urmă.
Din categoria „să cunoaștem ce punem în gură”, vă scriu, dragii mei, câteva vorbe despre pepenele verde (o să revin o perioadă cu povești despre alte fructe, legume ori cărnării luate pe bucăți și fără a fi puse în rețete). El, pepenele verde, care poate avea miez roșu ori galben (când eram copil în Pâncota și bunicul meu era un soi de administrator al pieței, avea toată vara în pivnița umbroasă și rece pepeni de toate culorile posibile dar cei cu miez galben erau o raritate) e unul dintre fructele mele preferate. Poate de asta am început această serie de articole cu el. Vine din Africa de sud ori mai dinspre centru Africii și se cultivă în Europa de mai puțin de un mileniu.
Miezul pepenelui conține, desigur, multă apă, destul de mult zahăr (deci o cură de pepene nu-i chiar cel mai indicat lucru când vrei să slăbești) și vitamine (B, C). Mai conține acid folic (bun pentru gravide), magneziu și potasiu și alte minerale. Stimulează activitatea rinichilor iar mie personal îmi stimulează mersul la piață, să mai iau unul. Îndată ce termin de postat, că mi s-a cam făcut poftă.
Unii oameni pun pepenele la murat cât încă e mic și miezul abia roz. Ăsta-i un lucru bun. Alți oameni dau cepuri pepenelui și-l umplu cu diverse băuturi alcoolice apoi îl țin la rece 8-10 ore înainte de a-l tăia. Ăsta-i un lucru bun pentru petreceri, nu neapărat pentru sănătate (deși eu sunt convins că excesul ne îmbolnăvește, nu bucuria).
Mai oleacă şî apare şî lubeniţa dji la Cuvin, atunşi să vez lucrătură la rărunţ.
Din pacate inca nu au aparut pepenii romanesti si foarte gustosi.