Cina Peroni la Camino

Acum două luni (pe acolo, nu chiar la fix) m-a sunat Monica Jitariuc de la The Practice și m-a întrebat dacă vreau să găzduiesc un eveniment Peroni, o cină între prieteni, în scop de socializare în jurul unei mese cu mâncare bună și bere Peroni. S-a întâmplat ca în agendă să scrie că evenimentul trebuie să aibă loc pe 3 August, adică a doua zi după revenirea mea din vacanță. Cred că-i cum nu se poate mai bine să intri direct în pită, cum se spune, imediat după vacanță. Vii cu tonusul bun, ești inspirat, ai idei. Mă rog, așa funcționează în cazul meu.

Am făcut lista de invitați, am pregătit meniul, i-am rugat pe prietenii mei de la Camino să se ocupe de aprovizionare (acolo am ținut cina) în lipsa mea și, cum am ajuns în Cluj m-am prezentat la locul faptei pentru a începe pregătirile. Am propus un meniu din patru feluri. La aperitiv, mezelărie italiană (prosciutto crudo) și grisine (italiene și ele), o felie de baghetă stropitp cu ulei cu usturoi, combinată cu anghinare caramelizată ușor și o salată caprese făcută puțin altfel. Adică din roșii coapte bine, curățate de piele și semințe, pasate și transformate în sorbet, mozzarela din aceea mică-mică și o emulsie de busuioc.

Al doilea fel a fost tot pe bază de roșii proaspete și crescute cu grijă, udate de mine, dimineața la 6. Am fiert roșiile (fără pieliță), le-am pasat și le-am fiert iar, cu dafin, usturoi, busuioc, sare, piper și măsline. În sosul acesta am fiert apoi timp de două ceasuri niște pulpe de pui cu os dar fără piele, rumenite întâi în tigaie. Sosul și puiul au fost însoțite de paste făcute în casă cu puțin timp înainte de cină.

Al treilea fel mi-a ieșit cam bine. Toate au ieșit bine dar grătarul din mușchi de vită (din Italia) m-a făcut să mă simt un pic mândru. Fraged, aromat, suculent. Am preferat să-l fac medium, fiind 20 de oameni la masă (am căzut cu toții de acord că-i mai potrivit așa). Peste mușchi am pus o lingură de sos de fistic (fistic zdrobit, ținut pe foc mic cu unt, Marsala și puțin zahăr) iar lângă el, un piure din cartofi, morcovi, țelină, păstârnac și usturoi, fierte pe jumătate și coapte pe cealaltă jumătate (în zilele ce vin, poate luni ori marți o să vă dau rețeta mușchiului cu piure din legume de la un capăt la celălalt).

Pentru desert am ales un clasic italian, tiramisu, servit în pahar de șampanie. Un singur pișcot însiropat cu cafea Cezare Magnelli cu Marsala, cremă foarte spumoasă din mascarpone, ou, zahăr și din nou Marsala. Înainte de servire am pudrat fiecare porție cu puțină cacao, discret, cât să evidențieze crema de mascarpone. A fost un tiramisu ceva mai delicat decât cel pe care-l poți mânca în general în restaurante.

A fost o seară bună, m-am simțit bine, mai ales pentru că s-a mâncat tot-tot. Mulțumesc pentru ocazie, Peroni, mulțumesc pentru ajutor, Camino, mulțumesc pentru prezență invitaților mei. Și mulțumesc Anamaria pentru brățările în culorile Peroni pe care am putut să le dăruiesc invitatelor mele la finalul serii. Cât despre voi, să fiți sănătoși.