În week-end am fost în Botoșani cu treburi (o să vă vorbesc despre asta în curând). Cu ocazia aceasta am băut o grozăvie de cafe turcească, făcută în nisip încins, în ibrice din cupru, cu caimac gros, aromă și gust. Tot cu această ocazie am aflat o poveste care mi-a plăcut atât de mult încât am cerut permisiunea să o public. Era păcat să rămână în căsuța de mesaje de pe Facebook. Mulțumesc, Tiberiu Matei.
„Fiind în București cu treburi ( armată), între 1968 și 1970 drumurile m-au dus deseori la braseria Dunărea de pe Magheru.( Dunărea care urma să se prăbușească la cutremurul din 1977 ! Ce bine-,i cateodată, să te naști mai devreme ! )
Acolo, la mezanin, se servea o cafea cum nu am mai băut niciodată ! Nici pană, nici după !
Purta numele de MARGHILOMAN ,și se prezenta cam așa:
Cafea la nisip, cum numai în sudul țării se produce, cu caimac gros și compact de poți sta în picioare în el, o linguriță generoasă de ness în mijlocul lui ( chiar nu cred că pe vremea lu Marghiloman se practica sintetizarea prafului de cafea în ness) și pă puțin 25 de grame de rom de foarte bună calitate, poate chiar Jamaica, ascuns în no man’s land-ul dintre cafea și caimac și care te și transporta cu gandul pe tăramuri foarte exotice făcandu-te să visezi vise plăcute !”
Marghiloman era, cateodata, usor ironizat ca ar folosi mai mult alcool decat cafea in acest ames-
tec…
Nu vreau sa polemizez dar esu stiu de la strabunica mea ca o marghilomana se face cam asa :
La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă.
Ce mai conteaza variatia de … marghiloman!!! Farmecul povestii merita toti banii.”La madelaine” din „In cautarea timpului pierdut…”. Daca acorzi suficienta atentie micilor placeri, in timp, ele isi sporesc valoarea … sentimentala, de cele mai multe ori. Pacat ca devin nepretuite abia atunci cand cei de al caror „timp” sunt legate s-au dus…
La vanatoare fiind, Marghiloman a poftit o cafea pentru el si pentru ceilalti convivi.
Bucatarul, in pustietate, nu avea apa buna, asa ca a fiert romul, a adaugat cafeaua fin macinata…
A fost un succes atat de mare, incat s-a perpetuat pana astazi.
Eu am incercat o data, merita…
Cea mai buna cafea la nisip am baut-o la cafeneaua ” Adakaleh” in Turnu Severin im 1970, la „TURCU”.In piatz de ling teatru.waaaaaw!!!!!!!
Adi Hadean, te-oi da tu cunoscator de cafea, dar habar nu ai ce amestec de cafea si alte ingrediente se face pentru cafeau la ibric. Am lucrat la Valea Regilor, si acolo amesteca cafeaua cu susan copt si macinat, cu naut, fistic si inca alte 2 ingrediente. Deci despre ce vorbim!? Poate reusesti sa faci rost de adevarata cafea la nisip, reteta amestecului.
Eu am un espressor pe capsule. Mi se pare buna cafeaua facuta. Evident, nu se compara cu o cafea turceasca
Cred ca unul din secretele cafelei turcesti este macinarea foarte fina a cafelei. Binenteles conteaza si calitatea cafelei si faptul ca este pregatita foarte incet si incalzirea ibricului se face uniform.