Zilele trecute am frământat de pizza. Am și făcut pizza, chiar foarte bună. Din cantitatea de aluat îmi ieșeau șase pizza. Am făcut doar patru și pentru că eram deja sătui, nu am mai folosit ultimele două porții de aluat. Le-am pus într-o caserolă (pe hârtie de copt, să le pot scoate mai ușor) și le-am lăsat în frigider până a doua zi.
Aluatul crescuse, făcuse niște bășicuțe translucide, semn bun. L-am întins cu mâna, l-am uns cu sosul de spanac și busuioc rămas tot de la pizza, l-am acoperit cu mozzarella, niște afumătură, roșii uscate și câteva ouă de prepeliță.
Am rulat aluatul peste umplutură, l-am strâns în forma unei spirale și l-am pus în cuptorul încins la 180 de grade Celsius. Am pus în cuptor și un vas cu apă.
După 40 de minute am ridicat temperatura la 200 de grade și, după 3-4 minute, am scos „cocul” din cuptor.
L-am stropit cu apă rece și l-am acoperit cu un ștergar.
E mai bine să mănânci pâinea asta umplută după ce s-a răcit, da’ dacă nu te poți abține…
Dacă vă hotărâți să faceți așa ceva, să nu vă speriați dacă umplutura vrea să dea pe dinafară în timpul coacerii. Se poate întâmpla asta, nu-i nimic grav. Să nu vă speriați nici dacă după coacere constatați că pâinea voastră are coaja tare, e normal. De asta se stropește cu apă și se acoperă.
E patru dimineața (ora la care scriu) și-mi vine să frământ de o pâine:).
Excelenta idee de mic dejun cu „ce mai ai „prin frigider !Multumesc.
Am mâncat așa ceva cândva, la Fântânele, nu prea departe de Cluj. Este extraordinar de bun. Mulțumesc pentru rețetă, foarte ușoară.
pe principiul asta am mancat carne de miel in aluat. complet acoperit si pus la cuptor. daca coca era tare si in genul unui cozonac, carnea din interior era coapta.