Nu e o supă asiatică făcută după o rețetă de la mama ei, e un bol rezultat din exploatarea cuminte a unor dorințe la fel de cuminți: să fie simplă, să fie aromată, să fie gustoasă. O supă dulce-acrișoară, cu pui și alte lucruri. Iată ce și cum:
Am pus în wokul de fontă cam trei litri și jumătate de apă. În apă, o mână de hribi uscați. Hribii conțin mlt monoglutamat de sodiu, care-i o sare prezentă în natură și pe care bucătăria asiatică o folosește în varianta sintetică, nimită umami în Japonia (se pare că umami e gustul simțit prin canalele deschise de MSG, să nu se supere japonejii, mai greșim și noi) sau sare chinezească în mare parte a lumii. Și dacă tot am adus vorba de asta, tot citesc despre MSG și despre primejdia pe care o reprezintă. Tot felul de site-uri prezintă MSG-ul drept o otravă care ne ucide lent. După mult studiu, am concluzionat că ar trebui să ne preocupe mai mult partea etică a utilizării MSG-ului decât cea medicală. Probabil sunt mai mulți oameni intoleranți la gluten sau alergici la untul de arahide decât la MSG iar celelalte efecte directe asupra sănătății, nu-s descrise pe larg, de către surse asupra căror să nu planeze îndoieli. Cred însă că MSG e periculos nu pentru că ar da dureri de cap unui număr mic de oameni ci pentru că, pus în neștire în mâncare, distrage atenția de la gustul primar al acesteia, minte consumatorul, făcându-l să creadă că o mâncare de calitate inferioară are gust bun și, în timp, determină un soi de dependență față de mâncarea care-l conține (am întâlnit zeci de bucătari care nu mai pot să facă o supă fără vegeta, pe motiv că n-are gust altfel). Vestea bună-i că aparent, MSG-ul pe care-l luăm mereu din natură, are doar benignul efect fără de care nu ne-ar plăcea să mâncăm. Zic să nu ne oprim cu studiul aici:).
Am tăiat puiul (5-600 de grame, piept) în cubulețe. Le-am pus în apa în care fierbeau deja hribii, cu umami-ul lor cu tot.
Am tăiat puțin ghimbir. L-am pus în wok.
Un sfert de bulb de fenicul (fâșii-fâșii) a avut aceeași soartă.
După ce a fiert carnea, am pus cuperci proaspete în wok. Și niște praz, și câte fâșii de ardei gras.
Pentru a îngroșa spa și a-i da aspectul de gel pe care-l au multe supe asiatice, am pus o ceașcă de tărâțe de ovăz și am lăsat supa să clocotească 2-3 minute apoi să bolborosească pe foc mic alte cinci. Nu mai făcusem asta niciodată, a fost un experiment intuitiv. A funcționat.
Au mai participat: câțiva știuleți mici de porumb (conservă).
Două linguri de sos dulce /iute.
Două linguri de roșii pasate.
Două mâini de tăieței chinezești, aruncați în supa fierbinte.
Câteva frunze de salată verde, puse fix ultimele.
Bună supă fuse.
Pe lângă bețe am avut și linguri, desigur.
Să fiți sănătoși.
„Pentru a îngroșa spa” – typo
” nimită umami” – trecand peste typo, aici ai inteles gresit. Umami nu este monoglutamatul, ci este unul dintre gusturile pe care le „intelegem” noi. Si pe care sarea asta il stimuleaza.
si da. Daca citesti pe net cat de rea este sarea din poveste, nu o sa te mai apropii de parmezan, rosii, ceapa…
la typos nu renunț până nu-mi schimb leptoru’ (bun, altfel, tastatură de 2 lei). la umami mă mai uit o dată și revin la text:). nici la parmezan, roșii, vită nu renunț, cât mai pot să le duc. tot ce mâncăm ne omoară, la naiba! dacă-i ascultăm pe toți, murim de nervi.
cea mai usoara si rapida supa , sa aveti pofta.
Gata. Asta e reteta pentru maine. Multumesc/ Multumim.
Pe de alta parte imi place ce ai scris la inceput, vis-a-vis de isteria cu MSG. Mai mult, de vreo cateva zile a inceput sa circule pe facebook un articol despre efectele „nocive” ale MSG, articol care desi se vrea pretios si documentat nici macar nu contine denumiri corecte ale substantelor.
In orice caz as mai adauga ca sursa de MSG natural (nu acidul glutamic despre care se vorbeste ci sarea in sine)pe langa ciuperci si drojdia (inclusiv de bere/ berea), avocado, nucile si – surprinzator – laptele uman.
Ploua. Ploua torential. Prin urmare nu am rezistat pana maine.
A iesit buna supa. Nu am avut fenicul din pacate si nici salata verde- pentru ca ploua. Am pus in schimb muguri de fasole si putin bambus, ambele din conserva. La sfarsit, ultimele fire de coriandru din ghiveci. Multumesc din nou Adi pentru idee.
Arata bine! Pentru supe tip gel restaurantele chinezesti folosesc (in general) amidon (!) Cele mai de calitate si ‘mama, acasa” folosesc o baza tip congee (sau jook) – adica o cana de orez fiarta citeva ore in 7-8 cani apa cu ceva oase de curcan (personal cred ca pot si oase de vita, dar nu sint sigura). Cand e aproape gata e gelatinoasa si orezul aproape complet dizolvat. Nu prea gatesc eu, dar sint in Seattle de vreo 25 de ani si comunitatea asiatica e mare – mai prinzi ceva pe ici pe colo.
wow, mulțumesc, e un pont bun:).
am gresit – dar nu innadins. amica mea face ‘sweet and sour soup’ pentru baietelul ei folosing congee, dar mi’a spus ca e reteta personala (copilul are o problema cu aparatul digestiv) si majoritatea supelor asiatice tip gel se fac cu amidon – cam trei linguri de amidon la un litru de lighid.
Minunat,multumesc pentru retata.Mai astept si altele.
Arata delicios, sunt sigur ca asa este si la gust.Singura mea problema sunt ciupercile…pe ele le-as elimina :)
Adi,filosoful roman Seneca spunea: ”Omul e un animal care își sapă groapa cu dinții.”
Orice am mânca, tot ne omoară până la urmă, da’ măcar să murim fericiți că am mâncat bunătăți ca supa asta !
Să ai zile frumoase !
excelenta, apetisanta, savuroasa, naturala, simpla si usor de preparat, bravo :)
Nu este prima reteta pe care o incerc de pe acest site, dar trebuie sa va felicit pentru ca toate au fost la fel de reusite. O singura reclamatie as avea: puneti si cantitatile aproximative pe care le folositi la preparare, asta pentru cei mai incepatori cum de altfel sunt si eu ca sa nu mai trebuiasca sa apreciez din pozele pe care le postati. Va multumesc anticipat si succes in continuare!