„Ne apucam sa comentam editia din seara asta? Eu ma astept sa mi se urce in cap toti bloggerii culinari, mai putin Hadean ( nu il cunosc, dar imi place ce scrie) care este posibil sa si sustina ideea asta ca prea multi sunt cei care scriu despre mancare! Nu va lasati inselati de farfurii frumoase, verificati reteta, iar daca gustul nu este bun, nu va faceti griji, nu este vina voastra”.
Cuvintele de mai sus îi aparțin domnului Florin Dumitrescu, chef și jurat Masterchef România, adică unul dintre cei trei membri ai juriului. Au fost postate pe pagina de Facebook a domnului numit mai sus. Cum nu mă grăbesc cu urcatul în capul oamenilor, mi-am permis să-mi iau puțin timp pentru a analiza problema (nu-i chiar o problemă, nu pentru mine, e mai mult o…situație asupra căreia mi s-a cerut, indirect, e drept, să mă aplec și, dacă din aplecarea asta rezultă o părere, să exprim această părere). Cu alte cuvinte, mi s-a ridicat o minge la fileu. Pățesc asta frecvent, bruma de vizibilitate de care mă bucur atrage și mingi și plase. Sunt destul de dibaci în a le feri, însă, fiind vorba despre Masterchef, unul dintre cele mai discutate și disputate spectacole media din România, am decis să scriu, chiar cu riscul să-mi fac singur masa de prânz.
Ca să nu vorbesc pe lângă subiect, mi-am făcut abonament la voyo.ro și am urmărit toate episoadele deja postate ale seriei a 4-a a show-ului (nu mai am televizor în casă din August 2013, sursele mele de informație și distracție fiind de atunci încoace cărțile și internetul, ocazional vinul). La prima serie m-am uitat cu sufletul la gură, chiar și la reluări. La a doua serie m-am uitat cât am putut înainte de a-mi pierde interesul, seria cu copii a venit într-o perioadă aglomerată a vieții mele și mi-a scăpat integral (posibil pentru că a fost la altă televiziune) iar seria cu vedete nu m-a interesat defel. Cam asta-i experiența mea cu emisiunea, nu-i cunosc pe cei trei jurați, nu mi-ar trece niciodată prin cap să le contest autoritatea în emisiune și nici pe cea din bucătărie, nu fără a mânca de la veunul dintre ei, nu fără a fi lucrat vreodată cu vreunul dintre ei. Cât despre experiența mea în televiziune, radio, presă, industria alimentară, bucătărie și blogging, ea e descrisă pe scurt aici (poate vă faceți timp să citiți înainte de a comenta la acest articol). Și acum, să intrăm în subiect.
Ce este Masterchef? E un spectacol de televiziune. Care e misiunea sa? Ați putea crede că misiunea unui spectacol de televiziune, Masterchef în cazul de față, e aceea de a oferi entertainement, distracție, adică. Greșit. Misiunea unui spectacol de televiziune e să facă audiență, adică să aducă bani în conturile celor care-l finanțează. Entertainementul/distracția reprezintă mijlocul prin care e obținută audiența, nu scopul. Dacă din acest efort rezultă și o oarecare educare a segmentului de privitori căruia i se adresează spectacolul, ei bine, acest lucru e doar un efect secundar pozitiv. După mine, Masterchef reușește să atingă toate cele trei chestiuni enumerate de mine mai sus. Dacă nu ar avea audiență, nu s-ar mai filma (televiziunea e un mediu dur, ceea ce nu se vinde, nu se produce – nu vorbim aici despre TVR, care-i altă poveste). Dacă nu ar furniza distracție, nu ar vinde, dacă n-ar oferi și un dram de educație culinară, n-am avea valul acesta de pretendenți la recunoaștere, pe care-l putem vedea cu ochiul liber. Pe internet, tot al doilea comentator știe ce cu ce se asezonează, are o părere mai mult sau mai puțin avizată, vede o eroare sau apreciază un preparat sau o farfurie ca și cum s-ar pricepe. Sigur că nu-i destul și că simpla vizionare a unei emisiuni nu te transformă în specialist (la naiba, nici gătitul pentru familie nu te transformă în specialist, nici bloggingul nu te transformă în specialist), dar e un pas. Poate veți spune că merităm un pas mai mare. Eu vă spun că nu-l merităm. Să vă explic:
Nu putem cere nimănui să facă pași în locul nostru. Nu mai suntem copii, să ne așezăm picioarele pe picioarele părinților noștri și să le cerem să meargă pentru noi. Pretindem că suntem deja trecuți prin 20 și ceva de ani de viață liberă și fără opreliști. E cazul să punem mâna pe carte, să ne tragem pe picioare o pereche de bascheți și să începem să umblăm pentru noi înșine. Dintr-o emisiune de televiziune, la fel ca și de pe blogurile scrise bine, pricep lucruri doar cei care-s pregătiți să le priceapă. Pentru majoritatea privitorilor, avalanșa de informație e doar zgomot din care se distinge vag câte un accent. Dacă vrem să pricepem mai mult, trebuie să studiem mai mult. Și noi, bucătarii, și noi, bloggerii (se întâmplă să fiu un bucătar care are blog și se întâmplă să fi greșit atât de mult în ambele ipostaze încât să-i fie greu cuiva să mă acuze de părtinire), și noi, consumatorii de entertainement culinar.
Am văzut în două dintre ediții că bloggerii culinari au ieșit cam ciufuliți. Nu mă mir, nu mă surprinde. Pe de o parte, bănuiesc că la mijloc e o tehnică (inspirat folosită, dacă mă iau după virulența reacțiilor pe care le-am văzut pe internet) prin care producătorul atrage atenția asupra show-ului și stârnește o emoție (poate ați observat, tot formatul e bazat pe emoție și pe răspunsul omului la tipul de emoție afișat pe ecran sau indus de conduita juraților). Pe de altă parte, s-ar putea ca jurații să nu fi avut experiențe bune cu bloggerii prezenți în emisiune sau cu bloggerii culinari în general. Al treilea aspect al poveștii e acesta: ca blogger culinar care participă la o emisiune de felul acesta, ești supus cumva aceluiași tip de presiune la care e supus un proprietar de restaurant aflat în aceeași situație (atenție, nu bucătar profesionist ci proprietar de restaurant), se așteaptă de la tine să demonstrezi de ce ești în stare, să demonstrezi că nu ești doar o persoană care stă bine-mersi în spatele unei tastaturi de la care scrie cu mai mult sau mai puțin talent, despre o mâncare făcută fără grabă, în confortul oferit de bucătăria de acasă. Prin urmare, nu m-aș grăbi să condamn trei dintre bucătarii cunoscuți ai patriei pentru că au smotocit (verbal, desigur) câțiva bloggeri, fie ei și culinari. Nu m-aș grăbi nici să spun că blogurile și bloggerii ar trebui să se ascundă, au un rol important în progresul gastronomiei românești (am scris pe larg despre asta aici).
Tocmai pentru că-s convins că bloggerii culinari, datorită dinamismului, datorită deschiderii spre nou, datorită prospețimii, sunt importanți pentru progresul gastronomiei românești, îmi permit să le sugerez mai multă implicare în auto-educare. Înainte să săriți, iubiți concetățeni și confrați bloggeri, aflați că-mi sugerez și mie același lucru și încerc să mă țin de propria-mi sugestie în fiecare zi. Dacă azi știu de 100 de ori mai multe lucruri despre mâncare decât acum cinci ani, e pentru că am vrut, pentru că am citit și pentru că am lucrat lângă o mulțime de bucătari buni, care s-ar putea să nu fie prea buni la scris gânduri 2.0 dar sunt foarte buni la tehnică. Am învățat mai multe direct din bucătărie decât de pe bloguri. Mi-ar plăcea ca în următorii 5 ani să învăț tot mai multe lucruri de pe bloguri, lucruri documentate, nu făcute după sfânta ureche după care scriu mulți dintre noi. În anii mei de început am făcut asta destul de mult, și eu și alții ca mine. Scuza pionieratului nu prea mai ține și dacă din 10 cititori ai 6 cărora nu le-a ieșit rețeta preluată de la tine, nu înseamnă că toți șase sunt praf la gătit sau la citit ci că e posibil să-ți fi scăpat ceva.
Haideți să nu mai căutăm educație în spectacolele de televiziune ori pe blogurile cu rețete. Educația e în manuale, pe site-urile dedicate acestui scop (de obicei plătești pentru acces la informația de calitate și de folos în viață), educația e la școală. Televiziunea, blogurile, revistele cu chefi sclipitori pe copertă oferă distracție, oferă idei pentru cei care pot să le proceseze rapid și găsesc un loc pentru ele, oferă oportunități, expun experiențele unor oameni, experiențe care puse-n papucii noștri, ar putea fi mai puțin atrăgătoare decât par. Haideți să învățăm să gătim, înainte de a vrea să devenim Masterchef. Gătitul nu-i despre rețetă (esențială, dacă vrei să obții mereu același rezultat) ci e despre pasiune și tehnică, nepărat în orinea asta, pentru că fără pasiune n-o să ai niciodată răbdarea de care-i nevoie pentru a deprinde o tehnică. Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.
Hristos a inviat! din cate stiu eu, „seria cu copii” s-a numit Junior Chef si a fost a antenei 1. Masterchef a avut doar in episodul de ieri copii ca „vedete”. Toate cele bune!
ai dreptate. rămăsesem cu gândul la masterchef junior și, la 4 dimineața, aveam convingerea că s-a produs și în românia.
Ideea e buna,inveti prin practica si repetitie.Dar articolul pe cat e de lung,pe atat isi pierde din coerenta..
nu mi se pare că ar fi lipsit de coerență.
Banuiesc ca asta e un moment bun sa te intreb ce vroiam mai de mult. Poti sa recomanzi te rog doua-trei carti de baza pe care tu le-ai folosit in educatia culinara?
nu pot să recomand 2-3 cărți, am citit deja o bibliotecă întreagă. evit cărțile cu rețete, caut cărți despre tehnică. sigur, răsfoiesc și cărți cu rețete, care-s sursă de inspirație, dar încerc să mă instruiesc din cărți care descriu detaliat tehnici, tehnologie alimentară, chestiuni legate de siguranța alimentară, cărți despre ustensile, folosirea și întreținerea lor.
Daca iti permite buzunarul sunt doua-trei carti care, dupa parerea mea, ar trebui citite de catre oricine vrea sa invete cu ce se mananaca bucataria:
1. Jacques Pépin – New Complete Techniques – abia am comandat-o insa pe unde am intrebat am auzit numai cuvinte de lauda;
2. Julia Child – Mastering the Art of French Cooking – citita de vreo 2 ori, numele spune totul
3. The Professional Chef – dpdv meu e biblia bucatarului, de la reguli de igiena si siguranta in restaurant pana la tehnici complete si detaliate. Singurul „dezavantaj” e ca e facuta pentru industria americana.
Aici insist si eu :)
Ne poti recomanda macar o carte de tehnica pe care sa o citim pentru inceput? Intradevar e mai bine sa stii cum se face sau ce efect are ingredientul x asupra celorlalte ingrediente, decat sa reproduci o reteta.
E mult mai usor sa intelegi ce iese chiar daca nu ai facut reteta daca stii tehnica. Eu personal am tot cautat carti si gasesc cate 2-3 pagini tehnica si restul retete. Chiar mi-ar placea sa citest si mai mult de 10 pagini dintr-o carte.
PS: preferabil in romana :)
manualele de tehnologie culinară (clasele x, xI și xII), editate de ministerul educației, sunt o bază bună.
Buna,
Iti recomand:Larousse Gastronomique by Hamlyn,Le Guide Culinaire by Escoffier,The Moderniste Cuisine,On Food and Cooking by Harold McGee.
Spor!!
Ps Silver Spoon(Italian BIble)
Va multumesc tuturor pentru recomandari. Astfel de carti asteptam, in niciun caz carti de retete. In ultimul m-am concentrat pe tehnici si atentie la detalii, inspirat de Adi, bineinteles, si acum vreau sa aprofundez.
Cu bunul simt si echilibrul caracteristic vorbesti frumos despre prostitutia tv si-i indemni justificat pe „consumatori”, la seriozitate prin exemplul propriu.
Ma bucur mult ca a venit si acest raspuns. Sper doar ca si comentariile sa fie la fel de cantarite…
Ai punctat foarte bine, sunt total in asentimentul tau. Urmaresc cu mare placere versiunea australiana a emisunii, insa nu ma pot uita la cea romaneasca. Motivul este faptul ca versiunea romaneasca este axata pe ceea ce vinde in Romania la ora actuala, vorbe urate, glume de „bun” gust, totul dus la extrem pentru audienta. Cu tot respectul pentru cei trei chefi, nu cred ca atitudinea din emisune le face cinste si foarte probabil joaca un rol. Cei care au urmarit ambele versiuni ale emisiunii au sesizat probabildiferenta despre care vorbesc. Se pune mai mult accent pe eleganta, rafinament si educatie ( nu ma refer la scoala ci la cei asa zisi sapte ani de acasa) in emisiunea din Australia, iar pentru mine asta e mai placut intr-o lume si asa plina de lucruri urate.
de acord, dar înainte de a ne supăra (aici nu caut scuze, ba din contră), trebuie să admitem că emisiunile de la televiziunile noastre sunt imaginea noastră în oglindă. dacă producătorul a văzut audiența zburând spre cer odată cu farfuriile concurenților, va profita și va exploata acțiunea aceasta până în momentul în care telespectatorul își va pierde interesul.
unul e Gordon si iesirile lui „colorate”( dar omul are educatie gastronomica, cunostinte tehnice dar si stele Michelin) si altii sunt juratii nostri care incearca sa copieze fidel formatul dar pica rau in ridicol cu iesiri agresive pe camp. dar ai dreptate. asta se vinde in Romania, ca doar Diaconescu a facut istorie cu circul lui. iar ProTV-ul frizeaza penibilul doar ca sa faca audienta. in functie de ce segment de piata vizezi, afli viteza cu care intri in anonimatul istoriei de audienta. pacat, in unele tari poate se face si entertainment dar si poate o firava atragere a interesului catre „ce-ar fi sa facem si altfel acel ceva”.
Nicio suparare, este doar o replica cu gust amar ca asta are cautare la noi. Sunt perfect constient ca este nevoie de o moralitate, integritate si caracter sa faci ce se consuma de o mai mica parte a populatiei, sperand intr-o crestere, decat sa faci ceea ce iti aduce un profit maxim imediat.
Păi să-l vezi pe Scărlătescu cum gătește la Paprika….îți vine să fugi, dar ai dreptate, e doar un show de televiziune. Iar restaurantul Goccia nu știu câte stele Michelin are !? Poate ne spune chef Florin !? O zi minunată să ai !!
Educația de bază se face acasă
Am citit despre un subiect care nu are o concluzie in legătura cu subiectul.
(editat de admin)
Revin la subiect. Încep cu Master Chef: este un show, nu un concurs Culinar. Are subiect gastronomia, dar doar ca subiect. In rest e ca orice reality-show. Astfel ca pretenția de a da sfaturi despre pasiunea pentru Gastronomie nu sunt credibile.
Am sa argumentez: niciunul din cei 3 magi prezentati ca specialiști nu au fost aleși pentru notorietatea lor, nici nu au fost aleși dupa merite deosebite in industria alimentara, in sensul ca prin priceperea lor au creat o formula de business care sa aibe succes. De genul: acolo gătește X sau Y, hai sa mâncăm acolo. De exemplu de Hadean nu am auzit de la tv, s-a remarcat prin pricepere. Pe fiecare din jurați ii stiu dinainte, dar notorietate nu au avut înainte de show, ci show-ul le-a adus notorietate. Cătălin e chiar din orașul meu, din generația mea(editat de admin) Atâta timp cât nu capeti notorietate ca specialist in Gastronomie, ci o capeti prin Media propulsat de un show tv, nu te poți da specialist nici măcar la amatori pentru ca vor identifica acele carente care nu te-au făcut recunoscut ca specialist dinainte. Din moment ce invelesti huma in ambalaj de unt, esti obligat sa il vinzi pe post de unt ca sa ai cumpărători. Si cumpara cine nu se pricepe, mănâncă huma si considera ca e unt, pentru ca asta au cumpărat.
Cât despre un show care se prezintă concurs pot spune ca încalcă Legea de Organizare a Jocurilor si Concursurilor. Pentru ca matematic nu se oferă aceleași șanse fiecărui concurent. Nu poți alege pe cei mai buni din 150 alegându-i in timp ce-i evaluezi. Este posibil ca in primii 100 sa existe 50 care merita sa se califice, ii califici si pe ultimii i-ai deposedat de șanse. Pentru a decide pe cei mai buni trebuie sa-i evaluezi pe toti. Asta tehnic, dar pe noi ne interesează subiectul: Gastronomia.
Eu am fost bucuros cand a început MasterChef pentru ca am sperat ca va insufla in romani apetitul pentru gust si pentru cultura gastronomica, un popor care redusese cultura culinara la friptura cu cartofi prajiti. S-a întâmplat in sezonul 1, apoi au deviat in Mascarada. In loc sa aducă ceva bun, au început sa provoace dezgust pentru emisiune si următorul produs media care ar putea promova cultura gustului la romani sa plece de pe minus pentru ca un idiot ca Scarlatescu înjura exact pe cei care promovează ceea cu ce se ocupa el.
Cultura culinara este foarte importantă pentru un neam. Cu cât e mai diversificata poporul este mai inteligent si mai cult. Sa explic cum funcționează: este un antrenament cognitiv sa recunoști mirosuri si gusturi, mintea apelează la memorie, exista un proces cognitiv intens cand încerci ceva nou, ori cand mănânci diversificat. Plăcerea gustului este si ea o emoție, omul simte viața atunci cand trăiește emoții – fie pozitive, sau negative. O plăcere din prezent devine speranța pentru viitor, știi ca se poate, ca oricând poți fi surprins plăcut.
As putea sa scriu in detaliu ce înseamna pentru evoluția personală o cultura a gustului dezvoltată versus una rutinata. In total, consider ca un om care gândește trăiește mai multă viața decat un prost de vârsta lui.
Asa ca, dupa opinia mea, nimeni nu este Dumnezeu in Gastronomie sa decidă ce este bun si ce nu este bun, nu poate decide pentru gustul fiecăruia. Cultura culinara a lumii nu o poate cuprinde o singura persoana, acea persoana știe doar ce cunoaște. Restul sunt presupuneri.
De exemplu, in episodul trecut erau indignati ca unde s-a mai vazut sa asociezi cartoful cu varza. Eu pot da o sumedenie de exemple. Pizzocheri de exemplu, din Cucina Piovera. Care rezulta un gust deosebit de plăcut.
apreciez răspunsul. mi-am luat libertatea de a-l edita dintr-un motiv simplu: aici ne putem exprima opiniile, nu putem însă profera jigniri la adresa nimănui. mulțumesc pentru înțelegere.
Cum am explicat, nu jigneam un jurat, il apreciam.
Aceeasi atitudine am intalnit-o in fotbal, politica, media, samd.
Multi suntem parerologi profesionisti. Face parte din ADN-ul nostru daca vrei.
Greu de intele ca exista emisiuni-concurs si concursuri televizate.
Din tot ce ai scris un lucru este bine de subliniat: renunta la televizor si pune mana pe carte, carte, carte. De citit.
Dar sa fim sinceri aceasta editie de masterchef este facuta mai mult pentru show…o parte din cei 21 ramasi nici nu ar avea ce cauta acolo daca ar fi sa judecam din punct de vedere culinar , parerea mea.
Sunt tinuti in show pentru ca le merge gura si ca arata semne obscene…asta inseamna masterchef?
Ar trebuii se ne uitam la Masterchef USA si sa invatam de acolo…e o diferenta imensa.
In primele 2 editii s-a mai gatit una alta , dar acum injuraturi,jigniri etc…numai gatit nu…
Sti…pt mine este o placere sa citesc articolele scrise de tine esti exact ca o cafeluta dis de dimineata :) iubesc foarte mult blogul tau,iubesc felul in care scri si cea ce scri,ce scri tu pt mine este exac ca versurile unei piese ce mie imi place enorm de mult si sincer jos palaria in fata ta.Felicitari pt articol si referitor la ce este Masterchef, nu cred ca altcineva putea scrie ceva mai clar sau mai corect oricum iubesc bunul tau simt in toate aricolelebpublicate pe blog bunul tau simt este un exemplu pt multe persoane si pt mine :-).O zi faina!
ma inclin cu respect in fata celor scrise de catre dvs. FELICITARI !!!
Am avut respct si admiratie pt Mastechef Romania pana am vazut primul sezon de masterChef US. Ce se filmeaza la noi este o copie infidela a ce se intampla in State. Cand ii vezi pe Ramsay, Bastianich si Elliot in acea emisiune nu vrei sa devii automat Chef insa inveti ca mancarea si prepararea ei merita respect si ca in orice domeniu exista oameni foarte talentati si care au muncit foarte mult. Ce fac cei 3 jurati ai Romaniei este penibil, pun pe primul loc orice mijloc de a face audienta si nu show-ul culinar.
Cat despre tine Adi, multumesc pentru ce scrii, citesc zilnic pentru un fel de cultura generala culinara si pentru a scapa de viciile din farfuria mea.
Spor
Eu cred ca marele plus al Masterchef e ca a deschis putin mintea romanilor in ce priveste gastronomia. Nu spun ca educa, dar daca macar 100 de oameni dupa ce au privit, au fost mai atenti la ce, unde si cum mananca, deja efectul pozitiv s-a produs. Marele minus e ca pentru a atrage audienta, mare parte din formatul emisiunii s-a deturnat catre povesti emotionate, cazuri sociale si asa mai departe.
Foarte bine pus in pagina. Il voi recomanda familiei si prietenilor care m-au indemnat sa merg la Masterchef, pentru a-mi sustine (si ce sustinere!) parerea.
Eu gatesc doar pentru familie si prieteni. Postez citeva poze pe facebook, in albumul nu intimplator numit auto-ironic „Blog …aproape culinar”, nu pentru ca sint nebuna (cum zicea un studiu despre cei ce-si pozeaza propriile bucate, nici pentru ca-s mega specialista, ci doar pentru a impartasi bucurie si a incuraja pe cei mai timizi. Daca eu pot, se poate (sa bucuri putin familia, nu sa te crezi tatal masterchefilor).
M-am apucat de gatit la 30 de ani, din dragoste pentru sotul meu si inspirata mereu de lipsa lui de prerentii si bucuria pe care i-o vad in ochi de 5 ani incoace la ora mesei, chiar daca nu avem stele agatate pe usa bucatariei -)
E drept ca pina atunci am batut citeva continente, iar parte importanta din placerea calatoritului au fost aromele bucatariilor. Filmul meu preferat este „Politiki kouzina” (tradus „A touch of spice”), pe care il recomand cu mare drag, povestea de viata a unei familii intre Grecia si Turcia. Poate si pentru ca dupa multe peregrinari si incercari, bucataria greceasca si cea turceasca mi-au ramas cele mai dragi. – De aceea mi-am ales si sot turc ;-) – Nu neaparat pentru modul profesionist de combinare a aromelor si tehnici studiate, ci pentru pasiunea si bucuria din bucatarie si din jurul meselor cu familia si prietenii pe care am simtit-o in aceste locuri.
Respect pentru munca d-voastra si felul in care sinteti un model bun, serios si modest. Pupici botzului de om care va va da si mai multa pasiune si inspiratie :-)
P.S.
Trailerul filmului „Politiki kouzina” (A touch of spice), de care faceam vorbire mai sus. Pentru cei ce vor sa-l vada, este pe youtube cu traducere in engleza si intreg, si „rupt” in 7 bucati. Are o aroma deosebita pentru cei ce cunosc cele doua culturi si putintica istorie.
Vizionare placuta si viata cu sare atita cit trebuie :)
https://www.youtube.com/watch?v=DioZyZQUDTY
Master Chef? Nu am rezistat decat la 10 minute dintr-o emisiune. Atitudinea grobiana a celor 3 jurati m-a dezgustat mai mult decat micii din Obor. Bani dati la Voyo sa poti urmarii aceasta emisiune?! Pai ati renuntat degeaba la televizor :D
da, am dat bani la voyo pentru a urmări emisiunea. merită trei euro să știi despre ce vorbești.
mie nu mi s-a parut f lung articolul, ma asteptam la ceva si mai lung :) . Mie mi-a placut articolul!
Felicitari, Adi! Ai pus din nou punctul pe i. Imi place articolul, e scris cu mult bun simt si e realist. Lucrez si eu la un articol despre bloggeri, sa vad cand il termin, voi lua iar picioare-n fund, dar voi scrie exact ceea ce gandesc, ce am vazut, la fel ca si tine. Nu sunt mereu de acord cu parerile sau retetele tale( e normal acest lucru, pt ca suntem diferiti) , dar apreciez intotdeauna profesionalismul impletit cu pasiune si inteligenta. Iar daca totul mai e asezonat si cu un strop de bun simt e si mai bine :) .
Foarte bine ai punctat Adrian.
Avem un obiectiv, iar daca acesta consta in autodepasirea noastra in materie de cunostinte ale gastronomiei sau cunostinte culinare e bine sa incepem cu inceputul…..cititul cartilor.
Am rugamintea daca ai timp si dorinta, odata sa faci o lista de carti care le recomazi spre citire in acest domeniu.
Bafta multa in continuare.
este foarte departe emisiunea romaneasca de modelul original… in cele 40 minute, cat are emisiunea standard (in toate celelalte tari pe unde a fost preluata) gasesti si emotie si putina aroma, din toate, mai putin jignirile si lipsa de respect cu care se umplu cele doua ore cat tine emisiunea la noi… si farfuriile aruncate pe jos… ce marca or fi ca unele nu se sparg, asa de ciuda! :))
multumim, Adi! tu esti grozav! si la gatit si la scris!
Domnule Hadean, dupa ce am citit cu mare atentie si in acelasi timp multa placere, articolul dvs., nu-mi ramane decat sa va spun, pastrand baza de inspiratie o emisiune a aceeasi televiziune ce gazduieste Master Chef, – JOS PALARIA ! –
cativa dintre ante-comentatori s-au referit la MasterChef US. hotarat lucru, distanta ca de la cer la pamant, in favoarea celui american.
partea buna cu Materchef Ro este ca aduce un inceput (e drept, uneori la limita bunului simt) in educatia gastronomica. din pacate, cam atat este si nivelul de educatie in gastronomia romaneasca. sa zicem insa ca este un prim pas.
ar mai fi de punctat, domnule Hadean si onorati cititori ai blogului, ca MasterChef ar putea porni diferenta intre un bucatar de placere/nevoie acasa (uneori genial) si bucatarul care isi face o cariera din asta. ca asiduu cititor de bloguri culinare romanesti si nu numai, percep aceasta diferenta ca uriasa. nu ar vrea sa dau alte exemple, spun doar ca gazda noastra este bucatarul care si-a faurit o cariera din gastronomie, pe cand un alt blogger scrie si pozeaza mancarica pe care o executa la ceas de seara pentru familie. este o diferenta, nu?
PS. respect ambele categorii. la fel ca si munca fiecaruia dintre bloggerii mentionati mai sus.
Bun articol si mai ales foarte bine aleasa tema. Acum sincer nu stiu daca este cineva care se uita la aceasta emisiune ca sa-si mareasca orizontul gastronomic. Este divertisment si atat. Chiar daca mai apar si informatii interesante iti trebuie prea multa rabdare sa te obisnuiesti cu decorul sonor pentru a mai putea astepta sa auzi ceva interesant. Felicitarile mele pentru stoicismul de care ai dat dovada urmarind toate sezoanele. Cum bine spuneai cei sapte ani de acasa si nu cei sapte ani de pe maidan sunt extrem de importanti pentru cineva care are de gand sa pretinda a avea cultura gastronomica. Mi-a placut enorm sugestia de lectura Tehnologia culinara, manual pentru cls. IX, X, XI, XII. Well done.
‘Gătitul nu-i despre rețetă (esențială, dacă vrei să obții mereu același rezultat) ci e despre pasiune și tehnică, nepărat în orinea asta, pentru că fără pasiune n-o să ai niciodată răbdarea de care-i nevoie pentru a deprinde o tehnică.’ Atat!
Buna ziua! Perfect de acord cu analiza prezentata. Nu comentez priceperea concurentilor sau a membrilor juriului. Totusi, s-a ajuns la situatia in care, pentru audienta, pana si un show-concurs cu tema gastronomica a adoptat si promoveaza lipsa de bun-simt, a valorii efortului depus, a unei profesii, sau hobby, practicate corect si cu pasiune. Nu pretind sa fiu educat in domeniu de MasterChef. Insa nu (mai) pot acorda incredere unui continut tv tabloidizat, doar pentru ca „asta cere publicul” sau numai pentru ca GRP-urile, prime-time, minute de aur si alte notiuni specifice conteaza, de fapt, cu adevarat.
Un articol la obiect presarat cu foarte mult bun simt, ca de obicei. Intr-adevar educatia se gaseste in carti si manuale indiferent de specialitate. Am admirat articolul tau precedent in care ai mentionat faptul ca la un moment dat ti-ai dorit sa parasesti tara dar totusi ai ramas hotarat fiind sa schimbi ceva pentru tine, familia ta si cei din jur. Mult timp mi-am dorit si eu sa plec impreuna cu familia mea…si totusi… nu am facut-o, deoarece cred cu tarie ca se poate trai in mod civilizat si la noi in tara daca vrem si daca ne comportam ca atare.
Iti voi citi in continuare articolele cu mare interes iar blogul tau va ramane o sursa de inspiratie pentru mine si prietenii mei.
inca din primele randuri ale mele vreau sa zic respect pt hedrean il cunosc numai de pe internet ,dar as fi bucuros sa ne intalnim si sa discutam cateva chesti despre gurme.Eu sunt un bucatar si lucrez intr-un restaurant cu stea Michelin si vreau sa stiti ca nu a fost de loc usor sa ajung la acest nuvel care necesita multa investitie in carti si multe multe ore de citit si nedormit iar dimineata trebuie sa fii fresh la munca si multe idei care sa le pui in practica din ceea ce ai invatat .Eu vreau sa zic ca da este adevarat ca masterchef e un sou televiziv dar dragi mei cei care il organizati mai uitativa si viu la alti straini cum fac ei daca tot ati copiat aceasta emisiune uitativa si vedeti cum se comporta jurati cu concurenti si in primul rand ce rang au juratii care sunt chef cu stele Michelin si care stiu tot despre gastronomie nu ca si cum sunt cei trei (si ii rog sa nu se supere) dar pt mine nivelul lor nu este departe de cel al concurentilor.Nu poti sa judeci pe cineva numai pentru a face spectacol si tu nu stii aproape nimic despre gastronomia romaneasca dar sa nu mai vorbim despre ceea internationala.Eu marti seara a fost prima data cand ma uit la masterchef romania si am ramas uimit de ceea ce sa intamplat in toata cariera mea de pana acum nu am mai vazut asa ceva si am lucrat cu chef de renume si am fost invitat sa gatesc pt printul de Monaco alaturi de Ducasse si alti Regi ai bucatariei dar asa ceva mai rar ne facem de rusine.putini sunt in romania ca si Adi Hadrean si Joseh Hadad care poti sa le spui chef si care chiar marita laudati si apreciati
Stiu ca dupa acest comentariu o sa fiu criticat dar sper sa invatati sa apreciati calitate si sa respectati pe cei care merita si fac ceea ce fac din dragoste si pasiune,care isi pun sufletul in farfuria din fata noastra atunci cand mergem la un
restaurant .
….respect pentru Hădean (nu hedrean) NB!
Mai exact, Domnul Adrian Hădean
Nu sunt de acord cu faptul ca, ceea ce vedem la televizor este de fapt ceea ce noi cerem , asa se poate spune la fel de bine ca pe timpu lui Ceausescu cand se difuzau doar stiri despre el si sotia lui sau , de sarbatori erau cantece despre el si partid asta cereau oamenii , pur si simplu asta li se oferea . Nu am trait in vremurile alea dar nici nu pot sa fiu de acord cu faptul ca se spune ca noi asta cerem si ne reprezinta , asta ii reprezinte pe ei cei care detin aceste posturi de televiune , mie nu imi este greu sa schimb canalu sa ma uit la alte posturi dedicate , gastronomiei , animalelor , etc. Am terminat o facultate de jurnalism si va spun sincer nu are nici o legatura ceea ce am invatat cu ceea ce se intampla de fapt in realitate , de aceea nici nu o profesez aceasta meserie lipsita de orice contur si standarde .
Cuvintele d-nului Dumitrescu sant . .. admirative, cel putin asa se vad daca esti un spectator neutru, doar interesat de subiect. Intradevar si eu am urmarit cu sufletul la gura primul sezon de Masterchef si chiar am dorit sa ma inscriu la primul sezon dar doua intrebari din formularul de inscriere m-au pus „la pamint”: – sante-ti dispus sa face-ti show?( si eu care credeam ca era despre pasiunea oamenilor pentru….alimente de calitate si…bun gust.
– a doua era cu….lucra-ti in…domeniu sau ati lucrat?…….
Carti de gatit, da , la 14 ani cand incepi liceul economic profil alimentatie publica gasesti toti acei autori francezi, tradu-si in limba romana de profesionistii ce au semnat acum mai bine de 20 de ani(cand romania nu era libera sa invete singura ci era indrumata cum sa invete), manuale de specialitate unde existau toate acele tehnici valabile si eri si azi si in toata lumea.
Acest vintige intre televiziune si arta culinara ar fii pacat sa nu existe pentru ca oamenii au nevoie de indrumare, nu toata lumea are o meserie din asta dar probabil multi au pasiune asta. Si in alte parti s-au castigat multi bani din acest vintige(un exemplu poate fii Marta Stewart din America, care are in emisiune nu numai retete de mancare ci si …sfaturi, atitudine , stil etc.), dar la noi asta e nivelul si probabil exista psihologi care nil-au stabilit sau vor sa ni-l stabileasca si …ne vorbesc… pe limba noastra….paine si circ probabil ca sa ne atraga atentia de la lucrurile cu adevarat valoroase ale acestei tari. Astia sant romanii care de 2000 de ani nu i-au atitudine, sant prea lenesi sa o faca, au ce manca si chefuii pe malul raului viata e frumoasa,poate daca se nasteau in japonia in pietre si praf era alta situatia,eram si noi un popor harnic.
adesea intru aici pentru ca ma bucura felul cum scrieti si ceea ce comunicati. nu spun nimic savant, doar vreau ca sa stiti asta. nu stiu, este un soi de bucurie si bine.
putine emisiuni (formatul american) am vizionat anii trecuti, nu retin multe aspecte, decat niste retete din finala: costite de miel picante aranjate in farfurie asa cum stim toti, sau osso bucco, dar o asemenea duritate afisata de dragul „spectacolului”, nu retin sa fi fost in emisiunea lor.
ceea ce vreau sa punctez este ca emisiunea de la noi ar trebui sa mentioneze atentionarea de interzis copiilor sub 16 ani, din cauza comportamentului afisat.
ar fi un gest grav daca un actual copil ar copia la maturitate, in propria familie, gestul sa arunce prin bucatarie cu farfuria cu mancare prost pregatita de celalalt (sot/sotie). ar fi lesne un motiv de divort, zic. la urma urmei, fiecare este chef in propria bucatarie.
s-a aruncat cu farfurii chiar in emisiunea trecuta in care au fost invitai acei copii junior-chef. in tainita sufletului lor va incolti samanta ca un chef e cool daca face acest gest, … de ce nu si in familie? este o mare „prosteala” ceea ce fac acesti jurati, poate la comanda regizorului.
problema este ca acei copilasi prezenti in emisiunea pe care o vor revedea la nesfarsit, fiind si ei protagonisti, nu vor discerne toti la anii lor aspectul artificial. stiu ce spun pentru ca, … dar ce sa mai vorbesc de copii? … cand un chef cu notorietate la noi, si mai sus laudat de catre un comentator (daca as fi sigura ca moderati vi l-as spune pe nume)chiar asa se comporta cu subalternii lui!? stiu din gura a doi ucenici care au lucrat cu el :( mai util ar fi daca as spune asta nu aici, ci pe site-ul care gazduieste emisiunea.
Masterchef emisiunea din Romania, n-am vazut niciodata nici un episod. In schimb am vazut reactia a doua prietene de-ale mele care, fiind in vizita la mine (locuiesc in Franta), au vazut un episod din Top Chef, concurs/tele-réalité pentru chefii profesionisti. Vreau sa spun ca au ramas foarte impresionate de felul in care juriul a vorbit concurentilor, de continutul emisiunii, de prezentare, de tot… Mi-au zis ca in Ro e un fel de emisiune unde juriul insulta concurentii, une oamenii sunt umiliti, pe scurt, mi-au dat o imagine de „stirile de la ora 5”. Daca intr-adevar e asa, atunci e un balci, nu este vorba de a face educatie culinara publicului, ci, pe scurt, de a distra…
Aici, in tara asta in care sunt imigrata, am invatat sa mananc, sa gust, sa apreciez, sa fac diferenta, sa savurez. Si da, MasterChef, Top Chef, Cel mai bun patisser si alte emisiuni de genul, m-au invatat sa degust, sa caut ca si Ratatouille, combinatii, texturi, arome. Sper ca publicul emisiunii din Ro sa retina asta, nu comportamente sau jigniri…
in fine, repet, n-am vazut nici un episod. Si nici nu vreau, pentru ca nu vreau sa fiu dezamagita.
Buna .Felicitari domnule Hadean pt articol, iar in ceea ce priveste emisiunea Master Chef, hai sa fim seriosi, mult scandal, cancan si foarte putina arta culinara, iar cei 3 domni moderatori, cu tot respectul insa dau o dovada clara de lipsa de educație, jignesc pe toata lumea, de parca ei sunt singurii Chefi din Romania.Pacat
Modernist Cuisine – The Art and Science of Cooking, 6 volume foarte complexe despre diferitele procese de gatit.
Felicitări pentru punctul pe „i”. Iată cineva care trimite la școală și la cărți într-o vreme in care învățatul prin aprofundare și în mod organizat sunt tot mai disprețuite.
CRISTOS a INVIAT!
Suntem inca in SAPTAMANA MARE si ar trebui sa fim mai buni, mai ingaduitori, dar asta nu inseamna ca sa nu avem atitudine!!!
Multe adevaruri s-au scris atat in articol cat si in comentarii: din pacate Master Chef nu iese din tiparul Protv, nu va asteptati la altceva, punct. Da, la inceput, a deschis o usa spre aceasta meserie, mult ignorata si neapreciata ( sa nu uitam ca cineva scria pe facebook, nu cu multi ani in urma, ca bucatari se faceau numai cei pe care nu-i prea ducea capul…)
Daca vrem sa vedem ceva care se apropie de meseria de bucatar, mai bine sa se urmareasca TOP CHEF!Acolo am vazut preparate si prezentari de o inalta tinuta!!!(Nico Lontras, Susala, Istvan, ..)Si tot acolo s-a vazut marea diferenta intre bucatarii crescuti si scoliti la noi si cei care s-au scolit si perfectionat afara!!!
Concluzia est ca DA, trebuie sa avem o baza sanatoasa, cursuri facute cu profesionisti sau pt cei auto-didacti, carti profesionale ( desi acel ” secret du chef” nu-l veti gasi niciodata in carti…)
Am avut sansa sa predau 4 ani in Maroc, la o scoala post-liceala cu profil HORECA, dupa programa canadiana si scoala frantuzeasca (stiti ca ei au ramas nr 1 in lume) si de 9 ani lucrez in domeniul patiserie; am zeci de kg de carti PROFESIONALE si in continuare STUDIEZ! In Alimentatie Publica ( nu industrie Alimentara, ca aia este altceva), daca nu te documentezi continuu sansele ca sa ramaii pe piata scad…Din pacate invatamantul nostru a ajutat si el ca sa ingroape meseriile..”multumim” tuturor guvernantilor, atat de dreapta cat si de stanga…
Vreau sa va mai spun un singur lucru: Polonia, tara care facea parte tot din lagarul comunist, se situeaza intre primele 6- 10 tari la concursurile internationale , gen CUPA MONDIALA de CIOCOLATA, sau SUCRE d’ART:dar acolo exista SCOLI!!!
Adi, Hristos a inviat!
Cred ca asta e al treilea articol scris de tine pe care il citesc. Mie, sincer imi place de tine. Ma uit la tine din afara tarii si ma mir ca mai exista oameni care nu au fost infectati de virusul Romaniei.
Cat priveste emisiunea cu pricina, Masterchef este o emisiune inventata de catre domnul Franc Roddam, din UK in urma cu multi ani (1990). Si cum emisiunea asta nu a fost inventata de romani si nici in Romania, are o licenta. Iar daca cineva din orice tara vrea sa produca aceeasi emisiune, are nevoie de acea licenta. Avand acea lincenta, trebuie sa sa conformeze regulilor ca atare. Ce inseamna asta? Acei jurati pe care ii vedem facandu-si serviciul in fata camerelor (ca nah, le trebuie si lor o leafa si putina reclama) trebuie sa fie fix asa cum prevede regulamentul din licenta. Chiar de in realitate poate nu sunt asa, Ei joaca un rol. Si da, asa cum ai spus tu, scopul lor e sa atraga audienta. Cum fac asta? Cu orice pret si fara nici o limita. Comportamentul lor este tipic comportamentului roman din acea clasa pe care doresc sa o reprezinte (vorbesc de un sindrom Becali, gasca and co). Acel cumportament atrage gurile cascate din fata televizoarelor. Pentru ca majoritatea romanilor asta vor sa vada, cu asta se hranesc (asa cum unii prefera halca de porc iar altii un platou elegant, if you know what I mean).
Si dupa cum spuneam, ei incearca sa traga audienta cu orice pret. Cand vrei sa faci publicitate, incerci sa o faci in asa fel incat sa intri cumva in subconstientul omului, ca sa il robotizezi si automat sa puna mana pe telecomanda si sa shimbe canalul acolo unde se da Masterchef (in exemplul nostru). Cand ti se termina o sursa de a face publicitate, inventezi alta. Blogurile sunt locuri, daca pot sa spun asa, vizitate de foarte multi oameni. Blogerii beneficiaza de sansa foarte mare de popularitate. Ce au facut ei acum? Te-au atacat pe tine. Iar tu ai reactionat. Scopul? Blogul tau e citit de multi oameni, chiar de nu toti comenteaza. In articolul de mai sus ai vorbit despre Masterchef. Indiferent in ce mod sau mood (en). Prin asta, (pe langa faptul ca ti-ai descarcat sufletul de parerea ce o ai despre ei) ai facilitat ca acest virus de Masterchef sa intre in subconstientul oamenilor. Sunt convins ca multi din oamenii care au citit acest articol, au pus mana pe telecomanda sau pe Google (cazul meu) si au cautat Masterchef. Ce s-a intamplat? Le-ai crescut audienta. Asta era si scopul lor. Ei nu au vrut sa te jigneasca. Au vrut doar sa le cresti audienta. Iar tu ai cazut in plasa lor.
Asa ca Adi, ramai asa iubit si placut. Lasa-i pe aia din clasa Masterchef. Nu sunt la nivelu tau. Lasa-i acolo sa calatoreasca la clasa a III-a. Tu mergi la locul tau la clasa I (presupun ca ai calatorit cu treneul).
Continua sa influentezi pe oameni cu pozitivismul tau. Nu te lasa infectact. Mai iesi din cand in cand din lumea aceea ca sa iti mai intaresti sistemul imunitar. Dar nu te lasa infectat.
Cu speranta de a citi cat mai multe lucruri frumoase de la tine, iti doresc sa fi sanatos!
Siviu, am citit cu interes ceea ce ai scris, sunt total de acord si este evident cum functioneaza. Eu cred ca toata lumea a priceput din prima dar nu ne abtinem sa nu comentam pe subiect :).