Orice început are la bază un vis, așa că vă împărtășesc visul meu: restaurant Michelin în România. Restaurantul din vis reușește în ciuda absenței autostrăzilor, în ciuda percepției populare care cere mai degrabă cantitate decât calitate și în ciuda faptului că majoritatea mâncărurilor ce se mănâncă în mod tradițional sunt doar aclimatizate și nu create în România.
Nu îmi este clar dacă am șorț sau costum, dar sunt acolo și sunt mândru să reprezint acest restaurant din bucătărie sau ca front of house manager.
Mă trezesc; până acolo mai am de explorat lucruri simple. Astăzi gătesc carnea pe care unii o aruncă, văzându-o în zona rău famată a gastronomiei: inima și ficatul de pui.
Am fript inimile și ficatul pe rând, într-o tigaie unsă cu o linguriță de grăsime de porc, câte 6 – 7 minute fiecare.
Am călit o jumătate de ceapă mare, adăugând o lingură de sos Teriyaki. Asta pentru că sunt un fan al tuning-ului japonez. Franțuzește ar fi o reducție de vin cu miere.
Inimile le-am tocat manual, iar ficatul cu ceapa le-am tocat în robot cu câteva linguri de smântână dulce, o lingură de untură de porc, o linguriță de muștar de Dijon, un gălbenuș și jumătate. Am vrut o pastă care mai avea și bucățele întregi de ficat, deci nu am brutalizat motorul robotului, am adăugat inimile și am ajustat condimentarea.
Am umplut cu pasta de ficat niște pachețele de foietaj pe care le-am crestat, le-am uns cu jumătatea de gălbenuș rămasă și le-am copt 20 de minute în cuptorul cu gaz pe care l-am setat la 180 – 190 de grade (nu am folosit termometrul, doar fler).
Le-am savurat cu smântână amestecată cu ulei de măsline, condimente și praz tocat.
Cu albușurile rămase voi încerca rețeta Liei.
Nu, titlul articolului nu este un joc de cuvinte obosit; ficatul este carnea mea preferată și îmi propun să explorez toate posibilitățile culinare ce mi le poate oferi.
Rezumat:
Pernițe cu măruntaie:
250g inimi
500g ficat
½ ceapă
2 gălbenușuri
50ml smântână dulce
50g untură
300g foietaj
Brânză
Condimente
Se face o pastă din ficat, inimi, ceapă caramelizată și restul de ingrediente umede. Se umple foietajul și se coace până devine rumen.
Poftă bună!
Text&Foto: Vladimir Marian
Brânza unde-şi are locul ?!
Am ras-o peste foitaj înainte de coacere :)
Interesant este,complicat nu este,arata foarte apetisant=trebuie facut.
Multumesc!
Mă bucur ca îți place
Pare buna rețeta. Dar există oameni care nu mănâncă porc. Pur și simplu. De ce trebuie o rețetă cu ficat și inimi de pui amestecată cu porc? Chiar este porcul leguma preferată? Din punctul ăsta de vedere, un mare minus.
Bună Ioana, poți să înlocuiești untura cu unt sau ulei.
Rețetele pot fi adaptate pe gustul fiecăruia, dar în același timp nu știu dacă ar trebui să ne supărăm pe ceilalți dacă le place să adauge puțin porc :)
Nu s-a supărat nimeni. :) rețeta chiar pare delicioasă,de altfel. Ideea era că parcă nu se mai poate fără porc. Și la restaurant, când comanzi o friptură de vită ( și atât), vine în farfurie cu un bacon sau kaiser, sau mai știu eu ce.. În încheiere, aștept cu nerăbdare mai multe rețete fără ingredientul minune :)
arata minunat! de la ce producator e foietajul?
Absolut incantator totul : retetele, pozele, dar, mai ales comentariile autorului ac. minuni! Si, pt. a va parafraza, din inima pt. verdeturi de primavara, cum le spuneti, pernutele se pot umple doar cu acestea… sigur, nu sunt la fel de gustoase, parca. Sunteti pe inima mea: talentati cat cuprinde, buni comunicatori, foarte simpatici! Spor in toate! Va urmaresc.
Mulțumim :)
f. buna reteta ,sigur o s-o fac