(P)
Gătitul de Paști în casa părinților mei a fost mereu un spectacol, dar a fost mereu o altă reprezentație a aceluiași spectacol, cu foarte mici variațiuni date de viziunea regizorală a părinților mei, care se schimba foarte puțin de la an la an. Pesemne că în felul acesta se păstrează tradițiile. Nu spun că n-a fost o evoluție, spun doar că a fost una foarte lentă, și că rețetele noi au pătruns destul de greu în meniurile de sărbători. Tatălui meu îi plăcea să mănânce așa cum învățase în casa părinților săi și protesta mai mult sau mai puțin vehement de fiecare dată când unul dintre noi, ceilalți, încercam să schimbăm ceva. Nici măcar nu cred că a fost un lucru rău, pentru că mâncărurile despre care vorbesc se găteau de două ori pe an, unele doar o singură dată, și pe lângă că nu era plictisitor, noi, cei mici, aveam nevoie de 4-5 ani să ne prindem de cum funcționează cu adevărat o rețetă. După 40 de ani ne-am ales cu câteva mâncăruri care ne amintesc în primul rând de tata și abia apoi de sărbătorile cărora le erau arondate, iar acum văd asta ca pe un lucru bun. Rețeta pe care o scriu acum pentru voi nu face parte din rețetarul familiei, cel puțin deocamdată. Rămâne să ne confirme timpul dacă rezistă destul de mult încât să devină tradiție, sau nu. E o mâncare pe care am gătit-o foosind noul slow cooker Crockpot saute (nou în bucătăria mea), cu vas ce poate fi folosit în cuptor, pe plită (eu l-am folosit pe falcără deschisă și a mers bine) sau în frigider și care zilele astea e în oferta de Paști.
Am cumpărat o pulpă de miel din piață și l-am rugat pe măcelar să o dezoseze. Dintr-o pulpă obișnuită, de miel sacrificat în această perioadă, obțin 6-8 porții generoase de friptură caldă sau multe-multe felii subțiri de friptură rece pe care să o pun pe platouri și să o servesc cu hrean, sfeclă sau salată verde cu usturoi, una dintre plăcerile mele nevinovate. Am desfăcut pulpa, am presărat peste ea sare grunjoasă și piper abia zdrobit. Am tocat o legătură de pătrunjel, una de tarhon și una de leuștean și le-am împrăștiat peste carne. Plus niște mărar.
Am rulat carnea și am strâns-o bine, apoi am legat-o cu ață alimentară. Am mai presărat peste ea sare și piper .
Am pus vasul pe aragaz cu foarte puțin ulei și am fript carnea de jur împrejur, să se rumenească ușor. Am stins cu o cană de vin roșu și am lăsat să se evapore alcoolul apoi am adăugat o cană de apă caldă, cotoarele legăturilor de plante aromatice cu care am umplut pulpa și câțiva cartofi noi pe care i-am folosit la garnitură alături de sparanghel gătit superficial în tigaie. Am setat slowcookerul pe 10 ore, dar n-a fost cazul, după șase ore carnea era foarte fragedă și casa mirosea frumos. În plus, așteptam musafiri, așa că n-am lăsat friptura în lucru zece ore.
Pentru a finaliza friptura am încins cuptorul la 220 de grade Celsius și a pus carnea într-o tavă alături de cartofi. În zece minute toate au căpătat crustă rumenă și crocantă. Pe farfurie am mai pus un piure din ardei copți, care se face simplu: coci ardeii pe plită, îi cureți de coajă, semințe și cotor și-i pui în blender la turație mare cu puțin ulei și cu zeamă de lâmâie. Poți adăuga puțină sare. Dai totul printr-o sită și ai piureul.
E mai bine să faceți friptura asta de azi pentru mâine. După ce se răcește e mult mai ușor de porționat și poate fi încălzită repede în cuptor sau într-o tigaie fără grăsime și pe foc mic.
Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.