Pentru că în această perioadă românii consumă, statistic, peste 1 milion de porci (da, exact), ceea ce înseamnă că se vând tot atâtea mere (doar ne imaginăm porcul cu măr în gură nu?), am decis să folosesc acest fruct pentru a face un desert ușor de mâncat și foarte bun. Am cumpărat 4 mere, așa că sper că cel puțin tot atâtea animale vor fi ferite de soarta dureroasă.
De ce atâta tevatură în jurul conexiunii dintre măr și porc? Un alt argument este că soufflé-ul a apărut (aprox.) în secolul XVIII, secol în care fost descoperit (adică rezultat din încrucișări multiple) și porcul Mangalița (nu știu de ce intru în comparații de genul, dar, înțelegeți ideea, e un desert cu istorie, și cu porc, sau…).
Soufflé-ul nu e greu de făcut, așa că uitați cum am procedat eu.
Am luat 4 mere mari, le-am scobit, le-am uns cu pensula pe interior cu un sos făcut din o lingură mare de unt topit, o linguriță de zahăr și o lingură de coniac. Le-am copt la cuptor 8 minute la 160 grade cu convecție (sau 180 fără convecție) și le-am băgat imediat la frigider (nu le-am băgat cu tavă cu tot că se topeau rafturile, dar puteți încerca dacă vreți mai mult decât un soufflé).
Am fiert 170 ml lapte cu o linguriță de esență de vanilie. Până a dat laptele în foc, am frecat 2 gălbenușuri cu 20 grame de zahăr, după care am amestecat 30 gr făină. Mix-ul care rezultă e dens, așa că nu vă speriați dacă se lipește de tel.
Din păcate trebuie să vă spun că la deserturile mai sensibile (da, soufflé-ul e sensibil, și lava cake și altele, nu plâng, dar sunt sensibile) trebuie să cântăriți ingredientele, ochiometria rareori dă roade. Turnați treptat laptele fiert peste mix-ul de gălbenușuri, omogenizați, puneți noul amestec în oala în care a fiert laptele și adăugați 20-30 ml coniac. Puneți pe focul mediu spre mic și amestecați continuu până se formează o pastă care stă pe tel (mai mult de 1 minut nu va dura). Imediat cum simțiți că se leagă, luați de pe foc. În cazul în care e prea lichid, repuneți și mai amestecați puțin. E important ca focul să fie domol și să nu lăsați compoziția să fiarbă.
Bateți 5 albușuri cu 50 grame de zahăr ca pentru bezele – când întoarceți bolul cu spuma de albuș deasupra capului, trebuie să nu cadă (dacă se întâmplă să cadă, vă rog nu o refolosiți, chiar dacă ouăle sunt aur în clipele de față).
Puneți spuma de albuș treptat, câte 1/3, peste amestecul de gălbenuș și „împăturiți” de la fundul bolului către vârf până la omogenizare.
Nu amestecați în mixer sau cu telul pentru că veți scoate tot aerul din compoziție, ingredient esențial pentru acest preparat (da, vă trebuie și aer la această rețetă, sper că v-ați plătit taxele către stat).
Puneți mix-ul de soufflé în mere (dar nu vă chinuiți, mai întâi scoateți-le din frigider), încercând să le dați o formă de rachetă/ascuțită. Puteți face lucrul acesta cu un cuțit cu lama lată, vă ajută și compoziția care e ușor de modelat.
Dați la cuptorul preîncălzit la 190 grade cu convecție timp de 10 minute, sau până se ridică soufflé-ul 1-1,5 cm și „capacul” prinde culoare. Am servit lângă un sos/compot făcut din interiorul merelor pe care le-am scobit pe care le-am fiert în puțină apă cu o lingură de zahăr.
Soufflé-ul e considerat ca fiind un desert destul de fancy, cool, impozant, decadent (nu știu cum să-i mai zic) așa că, dacă vreți să impresionați pe cineva, vă amintesc că trebuie servit imediat după ce îl scoateți din cuptor pentru că se dezumflă (el crește cu ajutorul aerului cald, pe care i-l confiscați când îl scoateți din cuptor).
Dacă nu aveți chef de mere, îl puteți face în forma de souffe (ramekin) sau într-o cană.
PS: Știu, mai rămân 3 gălbenușuri nefolosite, așa că puteți face o mască de față super bio pentru soție, concubină sau pentru amicul care se îngrijește excesiv de mult.
Cu mare drag și spor!
Text&Foto:
Raymond blanc sau Raymond Blanc?
Super reteta.Am sa o incerc.Multumesc.
Multumesc mult!
Ce chestie, e chiar retata lui Raymond Blanc de aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZhtUyApSVTc ce supriza.
foarte faina reteta. am sa o testez si eu cu siguranta.
Atata “originalitate” intr-o reteta. Mai sa fie ce chestie. Si stilul asta asa de scris amuzant dar nu prea. Mai degraba Cringe decat altceva. Site-ul asta a ajuns sa fie o chestie unde ori vad doar reclame ori retete copiate. Ntz, Ntz.
Buna Andreea! Te felicit pentru spiritul de observator fin al lumii moderne (sau aproape moderne) si iti multumesc pentru timpul pe care il petreci pe internet si in fata televizorului pentru a identifica similitudini intre retete. Sunt constient ca o astfel de cercetare dureaza ceva timp, asa ca vin in sprijinul tau.
– Inainte de toate, vreau sa iti multumesc din suflet ca m-ai pus pe aceeasi treapta cu Raymond Blanc. Chiar sunt mandru ca am putut crea ceva care se apropie de preparatul lui.
– Ideea de a pune mancarea in suporturi comestibile nu este nici a lui Raymond Blanc si nici a mea (era bine daca era a mea). In fapt, e a naturii – fasolea o mananci cu tot cu pastaie (cat e tanara), rosia cu tot cu samburi, s.a (sunt multe exemple). Practic, ideea de baza vine de la un efect al evolutiei…poti sa spui ca e de la Dumnezeu – intr-adevar, pe Cel de Sus nu il poti gasi pe youtube (m-am straduit eu ca sa iti pot trimite linkuri, dar nu am gasit). Pe langa asta, eu m-am inspirat de la bunica.
– Sunt mai multe persoane (inclusivi bucatari celebri cum este Raymond Blanc) care au facut souffle in mar. Asta este, nu am inventat-o primul. Si nici Raymond. Poate nici bunica. Ce sa facem acum?Tot ce am vrut sa fac e sa prezint reteta mea si modul de pregatire pentru ca este simplu de facut pentru toata lumea.
– Cu toate ca ai observat unele asemanari, reteta difera.
Stiu ca de multe ori este dificil, fie ca esti doar in cautare de a „baga zazanie” sau ai foarte mult timp la dispozitie, dar incearca sa vezi partea plina a paharului, in cazul de fata, ai o reteta simplu de facut, completa, frumoasa.
Spor la gatit
Cu drag!
Andrei
Draga domnule Alexandrescu, daca petreceati la fel de mult timp sa creati o reteta (in loc sa o copiati dintr-o parte in alta, desigur, ati copiat „inspirandu-va de la bunica dvs”) cat timp ati petrecut sa imi scrieti mie eseul acesta lacrimogen, ajungeati departe. Asa oricum imi dau seama ca nu va intereseaza parerea altcuiva care nu va aduce osanale, deci discutia a luat sfarsit. Numai bine, spor la retete in continuare!
O reteta foarte ohioasa deja se simpte aroma de mere coapte.
Reteta este foarte ok, chiar am incercat-o acum cativa ani cand a aparut prima data si mi-a placut enorm. Are dreptate totusi Ioana Andreea, reteta este identica 100% cu cea din link si foloseste aceleasi cantitati la ingrediente.